• Volver

La distancia hacia Dios.... la falta de fuerza.... el declive....

Se maltratan las leyes divinas y la humanidad únicamente se somete al mundo y entonces a aquel que reino por la tierra. Y como no reconocen al creador del cielo y de la tierra, porque no cumplen Su voluntad y se pone bajo el mando de Su adversario, se acerca a la perdición, porque se aleja cada vez más de Dios y se puede pasar continuamente menos de Su fuerza.... Falta de fuerza significa el declive.... Falta de fuerza le duele indeciblemente al espíritu, lo cual no puede seguir su camino de desarrollo, sino se queda atado, porque sin la fuerza que sale de Dios no puede liberarse. La distancia hacia Dios se valora como una retirada de fuerza, entonces un estado sin vida y que le viene entonces a la conciencia después de haber terminado la vida terrestre. Son tiempos indeciblemente tristes para el espíritu, porque la voluntad equivocada del hombre le deja permanecer en un estado atado, y causa de esta penuria espiritual es la falta de amor.... actividades de los hombres contra las leyes divinas.... Se practica muy poco amor entre los semejantes, pero el egoísmo crece y con esto se fortalece el amor al mundo, y por esto no hay mejora en la tierra, a los hombres no se puede ahorrar la penuria, porque ellos mismos lo quieren así. Y tal tiempos con falta de amor necesitan la intervención de Dios, porque no se presta atención a Sus mandamientos. Dios pide al hombre el amor mutuo, y Él ve en esto también el amor hacia Él mismo.... “Lo que estáis haciendo a uno de Mis hermanos más insignificante, lo habéis hecho para Mi....” Él mismo llama a todos los hombres Sus hermanos.... Y Él quiere que los hombres en la tierra se traten mutuamente como hermanos. Quiere medir con esto su amor hacia Él. Pero los hombres no escuchan Su voz, no prestan atención a Su palabra y pasan con falta de amor por la pena de los demás. Entonces deben sentir la misma pena, deben cargar con el mismo destino, la angustia debe formar a cada uno para que sea capaz de cambiar, deben aprender a contemplar al semejante como un hermano y servirle. Pero esto sale solo a través de una miseria muy grande en la tierra, y por esto Dios tiene que dejarla caer encima del mundo, para que se despierta amor en los hombres y que se elimine el declive espiritual donde se pueda provocar todavía un cambio de voluntad. Y los próximos tiempos tienen que llevarlo a cabo, los cuales van a venir con miseria indecible, porque de otro modo la humanidad ya no puede encontrar el amor y sin amor estaría perdida por completo. Y se puede esperar en poco tiempo.... Porque los hombres se alejan cada vez más de Dios, y solo a través de una miseria enorme podrán encontrar el camino de vuelta hacia Dios, si todavía no pertenecen ya por completo al adversario de Dios y se mantienen seguidamente en la falta de amor. Pero entonces la hora del juicio ya no está lejos, el día cuando tiene lugar la separación final entre el bien y el mal.... entre aquellos que viven con amor, que reconocen a Dios como su Señor, y los seguidores del mundo, a los cuales les falta cualquier amor....

amén

Distanța față de Dumnezeu.... Neputință.... Cădere....

Poruncile lui Dumnezeu sunt ignorate, iar omenirea nu face decât să aducă omagiu lumii și, astfel, celui care conduce lumea. Și pentru că nu-L recunoaște pe Creatorul Cerului și al Pământului, pentru că nu împlinește voința Lui și se subordonează adversarului Său, ea se îndreaptă spre ruină, căci se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu și, prin urmare, poate fi tot mai puțin înzestrată cu puterea Lui.... Lipsa de tărie, însă, înseamnă ruină.... Lipsa de putere este nespus de dureroasă pentru substanța spirituală care nu-și poate continua cursul de dezvoltare, ci rămâne legată, deoarece nu se poate elibera fără aportul de putere de la Dumnezeu. Îndepărtarea de Dumnezeu este însă sinonimă cu retragerea forței și, prin urmare, cu o stare de inactivitate, de care ființa nu devine conștientă decât după încheierea vieții sale pământești. Este un moment de o tristețe de nedescris pentru substanța spirituală care rămâne într-o stare legată din cauza voinței greșite a ființei umane, iar cauza acestei greutăți spirituale este lipsa de dragoste.... acțiunile oamenilor împotriva poruncilor divine.... Se practică prea puțină iubire față de aproapele, dar se sporește iubirea de sine și, prin urmare, și iubirea față de lume și, de aceea, lucrurile nu se pot îmbunătăți pe Pământ, oamenii nu pot fi scutiți de suferință pentru că ei înșiși vor să fie așa. Iar o astfel de perioadă de lipsă de iubire necesită intervenția lui Dumnezeu, deoarece poruncile Sale nu mai sunt respectate. Dumnezeu cere de la oameni iubirea față de aproapele, iar în aceasta.... vede și iubirea față de El însuși. "În măsura în care faceți acest lucru celui mai mic dintre frații Mei, Mie Mi-ați făcut acest lucru...." El Însuși îi numește pe toți oamenii frații Săi.... Și El vrea ca oamenii de pe Pământ să se comporte unii cu alții ca niște frați. El vrea să măsoare dragostea lor pentru El prin aceasta. Iar oamenii nu ascultă glasul Lui, nu dau atenție Cuvântului Său și trec pe lângă adversitatea semenilor lor în lipsă de iubire. Și astfel, ei vor simți aceeași adversitate, vor trebui să suporte aceeași soartă, suferința îi va modela pe fiecare dintre ei, dacă mai sunt capabili să se schimbe, și vor învăța să-și privească aproapele ca pe un frate și să se slujească reciproc. Dar acest lucru nu poate fi realizat decât prin mari adversități pământești și, de aceea, Dumnezeu trebuie să lase să se întâmple astfel de lucruri pe Pământ, pentru ca dragostea să se trezească în oameni și să fie împiedicată decăderea spirituală acolo unde este încă posibilă o schimbare a voinței. Și aceasta este ceea ce va aduce timpul care vine, care va aduce încă infinit de multă suferință, pentru că altfel omenirea nu mai poate fi condusă la iubire și fără iubire va fi complet pierdută. Și acest lucru este de așteptat într-un timp scurt.... Căci omenirea se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu și nu poate fi condusă înapoi la Dumnezeu decât prin mari suferințe, dacă nu a căzut încă complet pradă adversarului lui Dumnezeu și continuă să rămână nemiloasă. Dar atunci nu mai este departe nici ceasul judecății, ziua în care va avea loc o separare definitivă între bine și rău.... între cei care trăiesc în iubire, care îl recunosc pe Dumnezeu ca Domn al lor, și urmașii lumii care sunt lipsiți de orice iubire....

Amin