• Volver

Amor... Odio...

Mira, niña Mía: a los que queréis recibir de Mí, vengo a vuestro encuentro con los brazos abiertos. El anhelo del corazón os manifestará mi Amor... Y en vuestra ansia de verme se manifestará mi Amor a vosotros... un estado que continuará en el Más Allá, donde también me añoráis, y mi Amor os produce más y más satisfacción. Ved, Yo puse el Amor en vuestro corazón, para que algún día cuando vuestro amor llegue a cumplirse, podáis vivir una vida en gran bienaventuranza.

Pero también coloqué en vosotros el impulso para lo opuesto, porque sólo al vencerlo podréis alcanzar el estado de bienaventuranza. De modo que en la Tierra vuestra aspiración debe estar dirigida sobre todo a la lucha contra el odio, que es el sentimiento de falta de amor en extrema potencia; pues el odio envenena vuestra alma y la estropea. Todo lo que el amor construye, el odio lo destruye...

Con el sentimiento de odio en su corazón, el hombre nunca podrá llegar a la perfección, porque el odio forma parte del mal. El odio es tan indescriptiblemente destructor que oprime al alma... ¡El odio es el peor de los males y es el enemigo de toda buena postura; es un vicio que estruja todo lo que es bueno y noble, y es el origen del pecado!

Un corazón que está sometido al odio es incapaz de cualquier noble emoción... Donde reina el odio, no se puede ejercitar virtud alguna. Humildad, benevolencia, clemencia y compasión son conceptos totalmente desconocidos para el corazón que está dominado por el odio; pues tal hombre de ninguna manera conoce el amor tan necesario si quiere vivir de manera virtuosa y del agrado de Dios. En el Más Allá el hombre reconocerá lo horribles que son los efectos del odio... lo deformada que es el alma de aquel que en la Tierra se encontraba bajo la influencia del odio...

¡Que los hombres quieran tener en cuenta que el adversario tiene pleno poder sobre un ser humano de la Tierra que se deja llevar del odio!... Que le costará cada vez más el arrancarse de las manos y de la influencia de este poder... que cada vez le resulta más difícil reencontrar el amor... y que a tal hombre la salvación no puede llegar de otra parte si el mismo no se esfuerza seriamente por liberarse del poder del maligno. Mientras él no rehuya esta influencia tras la firme voluntad de actuar en el amor, le resultará indeciblemente difícil el llegar a ser libre.

Se comprende que el hombre, cuando ve y persigue la falta de amor y la injusticia de otra gente, frecuentemente se ve metido en sentimientos de odio... cuando observa el aparente éxito de una obra falta de amor... Pero siempre debe ser consciente de que hay un Dios en el Cielo que, a su debido tiempo, compensará toda injusticia. También debe tener en cuenta que Jesús perdonó con Amor incluso a aquellos que eran los responsables de su muerte, y que en Él nunca llegó a predominar un sentimiento de venganza, sino que siempre –lleno de Amor– pagó la conducta de los niños terrenales con Indulgencia y Clemencia.

Pues el amor debe vencer el odio. Y por eso, cuando en el hombre se hace notar un sentimiento de odio, también los niños terrenales deben esforzarse a sofocarlo. De modo que siempre sólo hay que recompensar con amor, aunque haya una gran tentación de alimentar un profundo odio contra los atormentadores de la humanidad.

La mayoría de los hombres está equivocada, porque se toma por gente de nivel muy alto que cree que, ante sus subordinados, debe manifestar su poder de manera muy sensible; pero incluso allí el hombre no debe alimentar odio, sino debe procurar enseñar al otro con todo amor.

Pero que primero piense en su propia alma a la que hay que proteger del peligro del odio, dado que su lucha a veces es indeciblemente pesada; pero la dominación de esta propiedad tan perjudicial para el alma llevará a la perfección, porque entonces el amor habrá vencido al oponente... El odio se habrá quedado inocuo, y tras el poder del amor habrá tenido que malograrse, con lo que el alma agradecerá tal esfuerzo porque habrá quedado salvada de semejantes penas.

Amén.

Dragoste.... Ură....

Iată, copilul Meu, cu brațele deschise vin în întâmpinarea ta, care vrei să primești darurile Mele. Dorința inimii tale îți va face cunoscută iubirea Mea, iubirea Mea pentru tine se va exprima în dorința ta pentru Mine, și aceasta va fi starea ta și în lumea de dincolo, vei tânji mereu după Mine, iar iubirea Mea te va împlini mereu. Iată, am pus iubirea în inima ta, astfel încât într-o zi să te bucuri de beatitudine atunci când iubirea ta va fi împlinită. Dar am pus în tine și impulsul de opunere, pentru că nu poți atinge starea de beatitudine decât învingând acest impuls și, astfel, strădania ta pe Pământ ar trebui să aibă ca scop tocmai lupta împotriva urii, a sentimentului de răutate intensă, pentru că ura îți otrăvește sufletul într-un mod foarte distructiv.... ura distruge tot ceea ce construiește dragostea.... Cu sentimentul de ură în inima sa, omul nu poate atinge niciodată perfecțiunea, căci ura face parte din rău.... Ura este atât de distructivă și atât de deprimantă pentru suflet.... este cel mai mare rău.... este dușmanul oricărei bunătăți.... este un viciu care zdrobește tot ceea ce este bun și nobil.... este originea păcatului.... O inimă care cedează la ură este incapabilă de orice impuls nobil.... Nici o virtute nu poate fi practicată acolo unde domnește ura. Smerenia, blândețea, iertarea și mila.... acestea sunt concepte complet străine de inima dominată de ură, pentru persoana respectivă ce nu cunoaște niciodată iubirea, și totuși aceasta este necesară dacă vrea să trăiască într-un mod virtuos, bun și plăcut lui Dumnezeu. Ființa umană își va da seama în lumea de dincolo cât de cumplite sunt efectele urii.... cât de distorsionat este sufletul persoanei care a fost sub influența urii în viața pământească. Dacă oamenii ar lua în considerare faptul că puterea adversă capătă putere deplină asupra unui copil pământean care se află sub influența urii, că îi va fi din ce în ce mai greu să scape de această putere și influență, că îi va fi din ce în ce mai greu să regăsească drumul înapoi spre iubire și că o astfel de persoană nu poate fi salvată de nici o altă parte decât dacă se străduiește cu adevărat să se elibereze de puterea răului. Atâta timp cât nu se retrage de sub această influență prin voința fermă de a practica iubirea, este nespus de greu să devină liber. Este cu siguranță de înțeles că ființa umană este adesea aproape forțată la sentimente de ură atunci când privește și analizează lipsa de bunăvoință a altor oameni și observă nedreptatea și comportamentul lor aparent de succes, dar trebuie să își amintească întotdeauna că există un Dumnezeu în ceruri care va răsplăti orice nedreptate la timpul potrivit..... De asemenea, trebuie să pună în contrast acest lucru cu faptul că Iisus Hristos Însuși i-a iertat cu dragoste pe cei care au fost responsabili de moartea Sa și că sentimentul de răzbunare nu a avut niciodată control asupra Sa, ci doar a iertat cu dragoste, cu îngăduință și milă, comportamentul copiilor pământești. La urma urmei, iubirea ar trebui să învingă ura și, prin urmare, și copiii de pe Pământ trebuie să se străduiască să înăbușe sentimentul de ură, dacă acesta începe să se manifeste în ființa umană, și să îl răsplătească întotdeauna doar cu iubire, chiar dacă tentația este prea puternică de a simți cea mai aprigă ură față de asupritorii oamenilor. Cei mai mulți oameni greșesc pentru că se consideră extrem de superiori și cred că trebuie să-și exprime puterea în mod palpabil față de subordonații lor, dar acolo ființa umană nu trebuie să urască, ci să vrea să-l instruiască pe celălalt în toată dragostea. Ar trebui să se gândească mai întâi la propriul suflet, care ar trebui protejat de pericolul urii, lupta sa este uneori atât de nespus de dificilă, însă depășirea acestui atribut cel mai dăunător pentru suflet va duce la perfecțiune, căci atunci iubirea va fi triumfat asupra adversarului.... Ura ar fi făcută inofensivă și distrusă sub puterea iubirii, iar sufletul va fi recunoscător pentru un astfel de efort, pentru că a fost eliberat de un chin amar....

Amin