• Back

Jesus' act of Salvation was the beginning of a new phase in the work of return....

When the human being Jesus died on the cross a new phase in the work of My living creations' return began, for until then all people were still living in the spiritual darkness that My adversary had spread across all fallen spirits.... All human beings were still afflicted by the original sin and no one was able to approach Me since My justice did not allow it until the original sin had been redeemed. However, countless people had already walked across earth and amongst them were also a few of good will but without enough strength of their own to release themselves from My adversary, since they all had been unable to establish the right kind of contact with Me due to their lack of love....

They were controlled by selfish love as a sign of their affiliation with My adversary.... And neither did they know the cause for their earthly existence, their apostasy from Me.... they were spiritually utterly ignorant yet in a worldly sense extremely busy, and therefore they forever endeavoured to gain advantages at other people's expense.... They lacked selfless love through which they could have attained a higher state of maturity. Although the few exceptions in fact sensed their spiritual hardship and also acknowledged a God and Creator above themselves they did not recognise Me as a God of love, but only as a God of vengeance and wrath. People would never have been able to progress in their spiritual development; they would always and forever have stayed the same selfish generation which was unable to attain higher awareness as long as the burden of the original sin pushed it down.... My adversary would always have kept people on the ground if a Saviour had not arrived for the sake of the few who felt wretched and in their distress had called for a Saviour.

And a possibility to establish a connection with Me was indeed meant to be created again one day which, however, should now apply to the Father.... People should be able to call like children to the Father, whereas before they had only recognised in their God and Creator a Power they refused to bow down to, because they still harboured this opposition against Me as result of their past original sin.... A relationship of love should become possible again between the living creations and Myself which, however, had to be established by people themselves through their willingness to love. But prior to Jesus' crucifixion a human being was only very rarely willing to love and then he was excessively tortured by My adversary.... so that he almost despaired of My existence. But knowing his will I helped him and took him from earth....

Jesus Christ's act of Salvation brought an era of people's greatest distance from Me to an end.... His crucifixion atoned for the original sin of all fallen beings, and now, in the stage of human beings, they are able to establish the right kind of relationship with Me again if, with the help of Jesus Christ, they live a life of love, if they release themselves from the adversary's shackles through the blood He shed on the cross and thus see in Me the Father and are urged towards Me by love.... towards the relationship they once voluntarily severed and thereby became wretched. Jesus' death on the cross brought humanity's hopeless state to an end.... A new era began where the human being only needed to take the path to Jesus in order to be guided out of My adversary's dark domain.... where the gate into the kingdom of light was opened again too.... It was now for the human being possible again that he could change himself, so that he could shape his nature into love, so that he could become again what he had been before his apostasy from Me....

The first redeemed souls returned to Me, I was able to admit them into My kingdom of light and bliss, which would never have been possible if Jesus had not redeemed the original sin through His death on the cross.... For I Am.... as supremely perfect.... also righteous and therefore could not cancel an unredeemed guilt. Much time had passed when people almost broke down under the burden of sin yet did not recognise their guilt and therefore repeatedly revolted against Me, Whom they could not deny as a 'Power' but to Whom they did not surrender with love. For they once rejected love, and all they had left was mere selfish love.... the wrongly directed love transferred to them by My opponent. Hence, in their nature they still belonged to him entirely.... And this nature first had to change, which was only possible after Jesus' crucifixion, Who acquired for them the will and the strength to rise and relinquish their selfish love.... All these were purely spiritual processes, for in an earthly-human sense they certainly had an enjoyable and good life, yet no one had any consideration for his fellow human being, instead everyone just thought of himself, and the strong person oppressed the weak who was unable to defend himself, because My adversary delighted in seeing the wretched state of the souls he had plunged into the abyss, for he himself was completely without love but full of hatred and animosity.... And his nature also reflected itself in people's nature.... Anyone who was strong likewise oppressed other people and knew no mercy for he had no love, just like his lord.... the lord of darkness.... was without love.

Jesus, however, tried to guide people onto the right path through love. Jesus lived and taught love and demonstrated to them that love was a strength which even defeated the adversary, and that people can only release themselves from him through love. Thus the human being Jesus had exemplified a life of love for the first time for people, and then He accomplished the greatest work of love and mercy by sacrificing Himself on the cross on behalf of humanity's sins, so that they would be set free and through a right kind of life attain strength and light again in order to then travel the last path into their true home, which Jesus had preceded through His death on the cross.... Whom they now only needed to follow in order to enter My kingdom in a liberated state, returning to Me into the Father's house, to the Father from Whose love they had emerged and in Whose love they will now stay forever....

Amen

Lucrarea de răscumpărare a lui Iisus a fost începutul unei noi etape în lucrarea de răscumpărare....

Când omul Iisus a suferit moartea pe cruce, a început un nou capitol în lucrarea de răscumpărare a creaturilor Mele, căci până atunci toți oamenii încă mai umblau în întunericul spiritual pe care adversarul Meu îl răspândise peste toate spiritele căzute.... Toți oamenii erau încă afectați de păcatul originar și nicio ființă umană nu se putea apropia de Mine, deoarece dreptatea Mea nu permitea acest lucru până când păcatul originar nu era ispășit. Cu toate acestea, nenumărați oameni umblaseră deja pe Pământ, printre ei se aflau și cei care erau de bunăcredință, dar care nu aveau forța de a se elibera de adversarul Meu, pentru că toți erau incapabili să stabilească o legătură corectă cu Mine, deoarece le lipsea dragostea.... Iubirea de sine i-a dominat ca semn al apartenenței lor la adversarul Meu.... De asemenea, ei nu erau conștienți de motivul existenței lor pământești, de apostazia lor față de Mine.... Erau loviți de o orbire completă, dar extrem de activi din punct de vedere lumesc și, prin urmare, căutau în mod constant să obțină avantaje pe seama semenilor lor.... Le-a lipsit iubirea dezinteresată, prin care ar fi putut atinge o stare de maturitate mai înaltă. Și cele câteva excepții au simțit cu siguranță greutățile lor spirituale, au recunoscut și ele un Dumnezeu și un Creator mai presus de ei, dar nu M-au recunoscut ca pe un Dumnezeu al iubirii, ci doar ca pe un Dumnezeu al răzbunării și al mâniei. Iar oamenii nu ar fi fost niciodată capabili să progreseze în dezvoltarea lor spirituală, ar fi rămas întotdeauna și pentru totdeauna aceeași generație iubitoare de sine, care nu a fost capabilă să atingă o cunoaștere mai înaltă atâta timp cât povara păcatului originar a ținut-o pe loc.... Adversarul Meu i-ar fi ținut mereu pe oameni la pământ, dacă nu ar fi venit un Mântuitor de dragul celor puțini care se simțeau nenorociți și care au chemat un Mântuitor în necazurile lor. Și încă o dată ar trebui să se creeze o posibilitate de a stabili o legătură cu Mine, care, totuși, ar trebui să fie acum destinată Tatălui.... Oamenii ar trebui să fie capabili să se adreseze Tatălui ca niște copii, în timp ce înainte recunoșteau doar o putere în Dumnezeul și Creatorul lor, dar nu voiau să se închine în fața ei, pentru că această răzvrătire împotriva Mea era încă în ei ca urmare a păcatului originar anterior.... O relație de iubire ar trebui să fie din nou posibilă între creaturi și Mine, dar ea trebuia să fie stabilită de oamenii înșiși prin voința lor de a iubi, care, totuși, a fost doar rareori posedată de o ființă umană înainte de moartea lui Iisus pe cruce, și atunci a fost excesiv de chinuit de adversarul Meu.... astfel încât aproape că a deznădăjduit de existența Mea. Dar am stat lângă el pentru că știam despre voința lui și l-am luat de pe Pământ..... Lucrarea răscumpărătoare a lui Iisus Hristos a pus capăt acum unei epoci în care oamenii s-au îndepărtat cel mai mult de Mine.... Răstignirea Sa a ispășit păcatul originar al tuturor ființelor căzute, iar acum pot stabili din nou legătura corectă cu Mine în stadiul de ființă umană dacă trăiesc ei înșiși o viață de iubire cu sprijinul lui Iisus Hristos, dacă se eliberează de robia adversarului prin sângele Său vărsat pe cruce și astfel îl văd pe Tatăl în Mine și iubirea îi îndeamnă spre Mine.... la legătura pe care au rupt-o de bună voie odată și astfel au devenit nenorociți. Moartea lui Iisus pe cruce a pus capăt stării unei umanități lipsite de speranță.... A început o nouă eră în care ființa umană nu trebuia decât să ia calea lui Iisus pentru a fi condusă de El din tărâmul lipsit de lumină al adversarului Meu.... unde s-a deschis din nou și poarta spre împărăția luminii.... Acum era din nou posibil ca ființa umană să se schimbe, să-și modeleze din nou natura în iubire, să redevină ceea ce fusese înainte de apostazia sa față de Mine.... Primii răscumpărați s-au întors la Mine, am putut să-i primesc în împărăția Mea de lumină și fericire, ceea ce, totuși, nu ar fi fost posibil dacă Iisus nu ar fi ispășit păcatul originar prin moartea Sa pe cruce.... pentru că Eu sunt.... ca fiind extrem de perfect.... de asemenea neprihănit și, prin urmare, nu puteam anula nicio vină pentru care nu se făcuse ispășire. Au trecut vremuri îndelungate în care oamenii aproape că s-au prăbușit sub povara păcatului, dar nu și-au recunoscut vina și, prin urmare, s-au răzvrătit de nenumărate ori împotriva Mea, pe care nu L-au putut nega ca "Putere", dar nu s-au predat Lui cu dragoste. Pentru că ei respinseseră cândva iubirea și ceea ce încă mai posedau era doar iubirea de sine.... iubirea greșit direcționată pe care adversarul Meu o transferase asupra lor. Astfel, ei erau încă pe deplin și complet partea lui în natura lor.... Iar natura lor trebuia mai întâi să se schimbe, ceea ce a fost posibil numai după moartea lui Iisus pe cruce, Care le-a dobândit voința și puterea de a se ridica și de a renunța la iubirea de sine.... Toate acestea nu erau decât procese spirituale, pentru că pe plan pământesc-uman trăiau cu siguranță în bucurie și bunăstare, dar nimeni nu-și lua în considerare semenii, ci fiecare se gândea doar la sine, iar cel puternic îl asuprea pe cel slab care nu se putea apăra, pentru că adversarul Meu se bucura să vadă tot ce aruncase în abis în mizerie, pentru că el însuși era lipsit de iubire, dar plin de ură și ostilitate.... Iar natura lui se reflecta și în natura poporului.... Cel puternic, de asemenea, își asuprea semenii și nu cunoștea milă, pentru că nu avea dragoste, așa cum Domnul său...., prințul întunericului...., era lipsit de dragoste. Iisus, însă, a căutat să-i conducă pe oameni pe calea cea bună prin iubire. Iisus a trăit și a învățat iubirea și le-a dat dovada că iubirea este o putere care îl învinge chiar și pe adversar și că numai prin iubire oamenii se pot elibera de el. Astfel, omul Iisus a trăit o viață de iubire pentru prima dată înainte de a împlini El Însuși cel mai mare act de iubire și milă, dându-Se pe cruce pentru păcatele oamenilor, astfel încât aceștia să devină liberi și să dobândească din nou putere și lumină printr-o viață dreaptă, pentru a parcurge calea finală spre adevărata lor casă, pe care Iisus i-a precedat prin moartea Sa pe cruce.... Pe care acum trebuiau doar să-L urmeze pentru a putea intra în Împărăția Mea ca răscumpărați, pentru a Mi se alătura în casa Tatălui, înapoi la Tatăl din a Cărui iubire au ieșit și în a Cărui iubire vor rămâne acum și ei veșnic....

Amin