The work of redemption began with the emergence of the creations in the universe.... it began with binding the hardened spiritual substance in the form, thus with the shaping of material forms which at first were spiritual in substance themselves and then also sheltered spiritual substances within themselves which had already gone through a certain process of development. The spirits which once had deserted God had distanced themselves from Him to a point that God's strength was no longer able to touch them, therefore they became immobile and rigid, they became hardened in themselves. And during this time they belonged to God's adversary and would never have changed their situation. But it was God's plan to provide these hardened spirits with an opportunity to attain a state of splendour which surpassed their past beatitude by far.... God wanted to shape His 'living creations' into 'children'.... which, however, had to be achieved by the creature itself. Hence the created being, which had rebelled against God in free will and consequently fell abysmally low, had the opportunity to completely voluntarily ascend to maturity again in order to then be able to achieve the work of deification.... but it had to be lifted out of the abyss since it was no longer capable of ascending by itself due to its total lack of strength. And God provided this help for the fallen spirits by letting the creation arise, by shaping the hardened spiritual substance through His will into many different kinds of creations. And with these creations began the redemption or the return of the spirits to God.
Now the fallen spirits were guaranteed ascension up to a certain level, because divine will is the decisive factor in this plan of creation and the adversary has no influence whatsoever on the bound spiritual substances within the works of creation.
Even the continued ascent as a human being would have been guaranteed had the first human beings faithfully lived according to God's easy commandment and resisted the temptations by God's opponent.... for which the first human beings, Adam and Eve, certainly had the strength.... But since they were allowed to use their free will and let themselves be beguiled by the adversary, they failed and thereby made the work of redemption far more difficult for the whole of humanity than it should have been had they used their will correctly. Hence the people who followed were considerably weakened by this sin of the first human beings, they no longer had the strength which the former had at their disposal and to a certain extent carried the burden of this sin, so God's adversary had achieved a great deal:
He endangered the prospect of people.... the once fallen original spirits.... ever attaining the final goal of deification. And therefore God provided help for them again.... He sent His Son to earth, i.e., a supreme being of light started his process on earth in order to fulfil the conditions as a human being which the first people neglected to fulfil and which devastated them.... He thereby wanted to help them escape their state of weakness, He wanted to enable them again to reach the deification. It was the man Jesus in Whom the Divine Love Itself took abode.... the Father Who wanted to help His children liberate themselves form the adversary and to come back to Him.... He sent His Son to earth, a being Who likewise emerged from His creative strength and Who had to enter a human shell in order to first become a vessel for the eternal Spirit of God Who in this human form wanted to bring salvation to His living creations. But again the human being's free will remains decisive.... For now he first has to acknowledge the divine Redeemer Jesus Christ and accept His redeeming help if he wants to reach the goal of unification with God, of childship to God, which is a state of supreme perfection and beatitude. All fallen spirits are able to reach the highest pinnacle, because the act of Salvation by the man Jesus has demonstrated that a human being's will is able to offer resistance to his opponent and arch enemy, that love is the strength of resistance which everyone can kindle in himself.... and because every human being need only appeal to the divine Redeemer for help in order to then also emerge as a conqueror of death and attain the life which can only be found in unity with God.... and which also proves the release from God's adversary, who only ever endeavours to keep all created beings in the abyss, in the state of death. Hence 'redemption' means 'release' from the one who brought death into the world, redemption means accepting Jesus Christ's help, for without him the human being is weak as a result of the original sin and the sin of his ancestral parents, which were only atoned for by Jesus Christ's death on the cross....
Amen
TranslatorLucrarea de răscumpărare a fost începută odată cu originea creațiilor din univers.... a început cu legarea în formă a substanței spirituale întărite, deci cu apariția unor forme materiale care, pentru moment, erau ele însele spirituale în substanța lor, iar apoi conțineau și substanțe spirituale care parcurseseră deja un anumit curs de dezvoltare. Substanța spirituală care odată căzuse de la Dumnezeu se îndepărtase atât de mult de El, încât puterea lui Dumnezeu nu o mai putea atinge și, prin urmare, a devenit imobilă și rigidă, s-a întărit în sine. Și atâta timp cât a fost în posesia adversarului lui Dumnezeu, nu și-ar fi schimbat niciodată natura. Dar planul lui Dumnezeu a fost să creeze o oportunitate pentru ca acest spirit împietrit să ajungă la o glorie care depășea cu mult fericirea anterioară.... Dumnezeu a vrut să formeze "copii" din "creaturile" Sale.... o lucrare pe care, totuși, creatura însăși trebuia să o îndeplinească. Creatura, care în voința liberă s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și de aceea a căzut la nesfârșit, a avut această posibilitate de a se ridica din nou la maturitate și, în deplină libertate de voință, a putut apoi să realizeze lucrarea de îndumnezeire.... dar a trebuit să fie ridicată din adâncuri, deoarece nu mai era capabilă să se ridice singură, deoarece nu mai avea nici o putere. Iar Dumnezeu a ajutat ființa căzută lăsând să apară creația, modelând prin voința Sa substanța spirituală împietrită în creații de diferite feluri. Și odată cu aceste creații a început răscumpărarea sau întoarcerea spiritualului la Dumnezeu. O ascensiune până la un anumit grad era acum asigurată pentru cel căzut, deoarece voința divină este decisivă în acest plan de creație, iar adversarul lui Dumnezeu nu are nici o influență asupra substanței spirituale legate în lucrările de creație. Ascensiunea ulterioară a ființei umane ar fi fost asigurată și dacă primele ființe umane ar fi trăit cu fidelitate poruncii ușoare a lui Dumnezeu și ar fi rezistat ispitelor adversarului lui Dumnezeu.... ceea ce primele ființe umane, Adam și Eva, au avut și puterea de a face.... Dar din moment ce li s-a permis să își folosească voința liberă și s-au lăsat înșelați de adversar, au eșuat și au făcut ca lucrarea de răscumpărare pentru întreaga omenire să fie mult mai dificilă decât ar fi trebuit să fie dacă și-ar fi folosit corect voința. Următoarele ființe umane erau acum considerabil slăbite de păcatul primelor ființe umane, nu mai aveau puterea de care dispuneau, purtau, ca să spunem așa, povara acestui păcat, iar adversarul lui Dumnezeu a realizat o mare lucrare: A pus în pericol scopul final ca ființele umane, spiritele originare, odată căzute, să ajungă vreodată la divinizare. Și de aceea Dumnezeu le-a adus din nou un ajutor.... L-a trimis pe Fiul Său pe Pământ, adică o ființă supremă de lumină a luat calea pământului pentru a împlini, ca ființă umană, condiția pe care primele ființe umane au lăsat-o neîmplinită și pe care au destrămat-o.... Această ființă umană a vrut să-i ajute pe toți oamenii să iasă din starea lor de slăbiciune, a vrut să le permită să ajungă din nou la divinizare. Este vorba de ființa umană Iisus, în care însăși iubirea divină a locuit.... Tatăl, care a vrut să-i ajute pe copiii săi să se elibereze de adversar și să se întoarcă la El.... El L-a trimis pe Fiul Său pe Pământ, o Ființă care, de asemenea, a ieșit din forța Sa creatoare și care a trebuit să ia un înveliș uman pentru a deveni un recipient pentru eternul Dumnezeu-Spirit care dorea să aducă răscumpărarea creațiilor Sale vii în această formă umană. Dar, din nou, liberul arbitru al ființei umane rămâne factorul decisiv.... Căci chiar și acum, ființa umană trebuie mai întâi să-L mărturisească pe Răscumpărătorul divin Iisus Hristos și să accepte ajutorul Său răscumpărător, dacă vrea să ajungă la țelul, la unirea cu Dumnezeu, la calitatea de copil al lui Dumnezeu, care este o stare de cea mai înaltă perfecțiune și beatitudine. Tot ceea ce a căzut poate ajunge la cel mai înalt nivel pentru că lucrarea răscumpărătoare a omului Iisus a dovedit că voința unei persoane poate rezista adversarului și dușmanului său de moarte, că puterea de a rezista este iubirea, pe care fiecare persoană o poate aprinde în sine.... și pentru că fiecare ființă umană nu trebuie decât să ceară ajutorul Răscumpărătorului divin pentru ca apoi să iasă și ea biruitor al morții, pentru a obține acum viața, care nu poate fi găsită decât în unirea cu Dumnezeu.... și care dovedește și eliberarea de adversarul lui Dumnezeu, care se străduiește mereu să țină tot ce este de esență în adâncuri, în starea de moarte. "Răscumpărarea" înseamnă deci "a deveni liber" de cel care a adus moartea în lume, răscumpărarea înseamnă a accepta ajutorul lui Iisus Hristos, căci fără El omul este slăbit ca urmare a păcatului originar și a păcatului progenitorilor săi, care a fost răscumpărat doar prin moartea lui Iisus Hristos pe cruce....
Amin
Translator