• Back

Process of imparting the divine Word.... Spirit - Soul - Body....

Once the soul has united with its spirit the body will have lost its entitlement to the soul, i.e., the soul will reject physical desires because they contradict the spirit's wishes. For this reason a union between soul and spirit can only take place at those times when the body is not occupied with earthly activities during which all thoughts and feelings, hence the soul, are focussed on this activity. Although a human being's activity may well correspond to divine will, the spirit's effectiveness nevertheless depends on the soul's complete surrender to the spirit, consequently it requires a person's withdrawal into seclusion for the spirit to make itself heard by the soul, especially if the conveyed spiritual knowledge is also intended for fellow human beings, hence if it needs to be written down. This is why proclamations from the spiritual kingdom, thus the Father-Spirit's emanations to the spiritual spark, can only be received in seclusion, when the soul can unreservedly hand itself over to the spirit. Then a complete connection between soul and spirit will be possible, so that God Himself will be able to express Himself through the spirit, so that the soul will spiritualise itself and during moments of contact with the eternal Father-Spirit receive, understand and subsequently inform those people of His Word who desire to know the outcome of the retreat. Only then will the soul establish contact with the body and inform the latter of what it has received from the spiritual kingdom....

Amen

Procesul de transmitere a Cuvântului divin.... Spirit - Suflet - Corp....

Dacă sufletul se unește cu spiritul său, trupul și-a pierdut dreptul asupra sufletului, adică sufletul respinge dorințele fizice, deoarece acestea contrazic dorința spiritului. Prin urmare, actul de unire a sufletului și a spiritului este posibil doar în momentele în care corpul nu este atât de ocupat încât să desfășoare o activitate pământească, când gândirea și voința, adică sufletul, este complet dedicat acestei activități. Activitatea ființei umane poate într-adevăr să corespundă voinței divine, însă eficiența spiritului depinde de devotamentul total al sufletului față de spirit, motiv pentru care este necesară o retragere a ființei umane în tăcere, unde spiritul se poate face auzit de suflet, mai ales atunci când cunoștințele spirituale transmise sufletului sunt destinate și semenilor, deci trebuie consemnate în scris.

De aceea, comunicările din împărăția spirituală, care sunt emanații ale Tatălui-Spirit asupra scânteii spirituale din ființa umană, nu trebuie primite decât în izolare, acolo unde sufletul se poate dărui spiritului fără inhibiții. Atunci poate avea loc o legătură completă între suflet și spirit, astfel încât Dumnezeu Însuși să se poată exprima prin spirit, astfel încât sufletul să se spiritualizeze și, în momentele de legătură cu eternul Tată-Spirit, să primească Cuvântul Său, să-l înțeleagă și apoi să-l poată face auzit de ființa umană care dorește să audă rezultatele izolării. Abia atunci sufletul se unește cu trupul și împărtășește cu el ceea ce a primit din împărăția spirituală....

Amin