• Back

Jesus Christ recognized the greatness of human guilt....

You humans cannot assess the extent of your guilt towards God and therefore the full significance of Christ's act of salvation cannot be made clear to you until you have penetrated spiritual knowledge. And that is why the will to reject is often so strong, because the idea of redemption is not compatible with the feeling of freedom, which is strongly developed in the human being. Thus he does not recognize the bondage of his will as long as he lacks the knowledge about it.... consequently, neither does he recognize the one Who redeemed him from bondage because he does not experience the bound state on earth as torment, since he has free will after all. He does not realize that he would not be able to free himself from this bound state for eternity if Jesus Christ had not accomplished the work of redemption for him through His death on the cross. He does not know about the power of evil, which has great influence on his will as long as he remains on earth, and that, although his will is free, he falls prey to this influence because he himself is too weak to be able to resist it. And he does not know about the consequences, about the dreadful consequences of a failure of this free will.... He does not know that the adversary will put him back in chains for eternity and that he will have to languish in unbearable agony in the beyond if he has to atone for his former injustice against God Himself, for he does not know the extent of his guilt.... But Jesus Christ recognized this as a human being, i.e., through His way of life in love the human being Jesus had penetrated into the deepest knowledge of the original state of all beings, of their immense transgression and its consequences, that He recognized the human being's weak will and his lack of resistance towards the enemy of his soul. And He wanted to help people develop a strong will which would be able to withstand the enemy's temptations and utilize the time of his life on earth for his final liberation from him and his power, i.e. his influence. And in order to purchase this increased willpower for people, He gave His life on the cross. His blood was the purchase price that was to bring people redemption from the greatest adversity, which He probably overlooked in His perfection and therefore wanted to avert from every single person. His immense love wanted to reduce the suffering of the unredeemed souls in the beyond, for He knew that no human being could free himself on earth from the dreadful guilt that the being had brought upon himself through his apostasy from God. The realization of this guilt impelled His will to extreme activity and He accomplished a work which no human being had ever been willing to carry out before because it required profound love and which no human being had ever been able to accomplish before either, for this act of salvation required immense strength of will which the man Jesus brought to its highest development through His activity of love and His way of life. And the whole of humanity was to share in this work of redemption. He died not just for one generation, but for all people who, as unredeemed beings, have to go through life on earth in order to finally become free. But the willingness to be redeemed must precede this in order to be able to share in the blessings of the work of redemption. The human being must recognize the act of salvation as well as the divine redeemer Jesus Christ if he wants to belong to those from whom the dreadful guilt against God was taken away through Jesus Christ, Who gave Himself as atonement in order to reduce the guilt of sin of all beings and to bring them redemption....

Amen

Iisus Hristos a recunoscut măreția vinovăției omului....

Voi, oamenii, nu puteți evalua magnitudinea vinovăției voastre față de Dumnezeu și, prin urmare, actul de mântuire al lui Hristos nu vă poate fi clarificat în toată semnificația sa până când nu ați pătruns în cunoașterea spirituală. Și de aceea voința de respingere este adesea atât de puternică, deoarece ideea de răscumpărare nu este compatibilă cu sentimentul puternic dezvoltat de libertate al ființei umane. Astfel, omul nu recunoaște constrângerea voinței sale atâta timp cât îi lipsește cunoașterea ei.... În consecință, el nu-L recunoaște nici pe Cel care l-a răscumpărat din robie, pentru că nu trăiește starea de robie de pe Pământ ca pe un chin, deoarece, până la urmă, are liberul arbitru. El nu știe că nu s-ar putea elibera din această stare de legare pentru veșnicii dacă Isus Hristos nu ar fi săvârșit actul de mântuire pentru el prin moartea Sa pe cruce. El nu știe despre puterea răului, care are o mare influență asupra voinței sale atâta timp cât rămâne pe Pământ, și că, în ciuda liberului său arbitru, cade pradă acestei influențe pentru că el însuși este prea slab pentru a se putea împotrivi acesteia. Și el nu știe despre efectul, despre consecințele îngrozitoare ale unui eșec al acestei voințe libere.... El nu știe că adversarul îl va pune din nou în lanțuri pentru veșnicii și că va trebui să lâncezească în chinuri insuportabile în lumea de dincolo, dacă va trebui să ispășească greșeala trecută împotriva lui Dumnezeu Însuși, căci nu cunoaște amploarea vinovăției sale.... Iisus Hristos a recunoscut însă acest lucru ca ființă umană, adică ființa umană Iisus, prin modul Său de viață în iubire, a pătruns în cea mai profundă cunoaștere a stării originare a întregii ființe, a fărădelegii extrem de mari și a efectului ei, încât a recunoscut voința slabă a ființei umane și lipsa ei de rezistență față de dușmanul sufletului său. Și a vrut să-i ajute pe oameni să-și dezvolte o voință puternică, care să reziste tentațiilor dușmanului și să poată folosi timpul schimbării sale pământești pentru eliberarea definitivă de el și de puterea sa, adică de influența sa. Și pentru a cumpăra această voință sporită pentru oameni, El și-a dat viața pe cruce. Sângele Său a fost prețul de cumpărare care trebuia să aducă răscumpărarea oamenilor din cele mai mari adversități, pe care El, în perfecțiunea Sa, le-a trecut cu vederea și, prin urmare, a vrut să le îndepărteze de fiecare ființă umană. Iubirea Sa copleșitoare a vrut să reducă suferința sufletelor neîmpăcate de dincolo, căci știa că nici o ființă umană nu se poate elibera pe Pământ de cumplita vină cu care ființa s-a împovărat din cauza apostaziei sale de la Dumnezeu. Recunoașterea acestei vinovății a împins voința Sa în cea mai mare activitate și a realizat o lucrare pe care nici o ființă umană nu a fost dispusă să o realizeze până atunci, pentru că cerea cea mai profundă iubire și pe care nici o ființă umană nu a fost capabilă să o realizeze până atunci, pentru că acest act de mântuire a necesitat o voință imensă pe care omul Iisus a adus-o la cea mai înaltă dezvoltare prin activitatea Sa de iubire și prin modul Său de viață. Și întreaga omenire urma să participe la această lucrare de răscumpărare. El nu a murit doar pentru o generație, ci pentru toți oamenii care, ca ființe neîmpăcate, trebuie să parcurgă calea vieții pământești pentru a deveni în cele din urmă liberi. Dar voința de a se lăsa răscumpărat trebuie să preceadă acest lucru pentru a putea lua parte la binecuvântările lucrării de răscumpărare. Ființa umană trebuie să recunoască actul mântuirii, precum și pe Răscumpărătorul divin Iisus Hristos, dacă vrea să facă parte dintre cei de la care a fost înlăturată cumplita vină împotriva lui Dumnezeu prin Iisus Hristos, Care S-a dat pe Sine ca ispășire pentru a reduce vina păcatului tuturor ființelor și pentru a le aduce răscumpărarea....

Amin