• Back

Other translations:

Passing through each form is necessary.... (Microcosm?)

Your friends from the other side lovingly turn towards you to fulfil your desire, and thus receive:

The world as such has only one purpose, namely, to lead the many living beings, who are carriers of spiritual substances, towards higher development, which can only take place in an environment where all manner of conflicts occur, of which the world offers an adequate amount. Be it on earth or on the many other celestial bodies, living beings everywhere have to face unforeseeable difficulties and need all their strength to overcome them. However, such strength is present in every living being, since every living being receives strength to exist in the first place. Further development therefore always depends on how this strength within the living being is utilised. That means, the sooner any activity incumbent upon the living being is carried out, the faster the spiritual intelligence is released from its surrounding form and the next stage of development can begin.

Now it is possible to ask, which form guarantees the fastest development for living beings.... And the answer to this question can only be that it is vital to pass through every form.... and that a limit can only be set where the unification of innumerable small particles of soul result in one whole, when all substances of soul are present to give life to the final embodiment.... the form of the human being. The most subtle movement in the human being, the most gentle emotion is only due to the finely tuned soul, which in turn is composed of even more subtle particles of soul. These are a most important requirement in the construction of the whole as they, in turn, guarantee the completed soul the most delicate emotions and perceptions for the smallest miracles of creation by divine love. If these tiniest of components did not exist the human being would not understand current and future miracles of creation.... he simply would not be able to see something that is not already alive within himself.... he must have everything that exists in creation as the smallest components within himself.... that is, every substance must be a part of his soul, only then can he also observe what is outside of himself.

This instruction in turn raises the question as to what kind of components the small living beings consist of, and this is easy to explain: they all carry substances of yet smaller living beings within themselves but accordingly can only instinctively feel what has already progressed further in evolution, yet at the same time they control what already exists in these living beings as substance. Knowledge of this important information in the doctrine of creation is of greatest advantage for the human being because from this he will learn to understand the complex composition of human nature.... On the basis of this fact he can judge that the human being is indeed the crest of divine creation, so to speak.... that he, i.e. his soul, is so delicately constructed within himself, that it is impossible for such a work of art to have been produced by a wise Creator merely for the duration of earthly life, because everything he sees in nature, be it in the region of mineral, plant or animal life, exists in atoms within himself. The human being incorporates the whole work of creation in miniature within himself.

Therefore, he also has to overcome within himself the opposition that approaches him from outside.... from the world.... which means that countless external dangers motivate the human being into strongest resistance.... while likewise the spiritual atmosphere is stimulated by the continuous resistance and permanent struggle of the different substances of soul and only can become stronger and the soul open to higher truths of light in this way. Just as every living being, even the smallest, has to perform a specific task so has the human being, as the carrier of all these substances. And this task consists first and foremost of spiritualising all substances of soul that are still in harmful opposition to their real task, who would still prefer to perform the earthly task which is their nature due to their past earthly duty in an earlier form. For this reason the human being has to fight against many faults, mistakes and bad habits since the character of the substances bound in the soul repeatedly comes through and would like to seduce the flesh, the earthly cover, into compliance, which should be strongly resisted during earthly life. And only in this way can it be understood that the human being has an extraordinary responsibility during earthly life; that there must be a continuous struggle to triumph at the end of the day truly spiritualised as victor against all dangers and to have resisted all temptation. After all, how often indeed is the spirit willing but the flesh weak....

Amen

Translator

Transmigrația oricărei forme este necesară.... (Microcosmos?)

Prietenii din lumea de dincolo se îndreaptă spre voi plini de iubire pentru a- vă împlini dorința, și astfel primiți:

Lumea ca atare nu are decât un singur scop, acela de a conduce numeroasele ființe vii, purtătoare de potențe spirituale, spre o dezvoltare superioară, care nu poate avea loc decât într-un astfel de mediu în care apar rezistențe de tot felul, iar lumea le oferă pe acestea din belșug. Fie că este vorba de Pământ sau de multe alte corpuri cerești.... pretutindeni apar dificultăți de neimaginat pentru ființa vie, pentru a căror depășire trebuie să se depună toată energia. Dar în fiecare ființă vie o astfel de energie este disponibilă prin aportul de forță pe care fiecare ființă vie îl primește pentru a exista în primul rând ca atare. Prin urmare, dezvoltarea ulterioară depinde întotdeauna de măsura în care este utilizată această putere inerentă ființei vii. Adică, cu cât mai repede este îndeplinită activitatea care îi revine ființei vii, cu atât mai repede inteligența spirituală este eliberată de forma care o învăluie și poate începe următoarea etapă de dezvoltare. Acum este posibilă întrebarea în ce formă este garantată ființei vii dezvoltarea superioară cea mai rapidă.... Iar la această întrebare nu se poate răspunde vreodată decât că orice formă este indispensabilă.... și nu se poate stabili o limită decât acolo unde unirea nenumăratelor particule sufletești are ca rezultat deja un întreg.... unde, prin urmare, toate substanțele sufletești sunt prezente pentru a anima ultima întrupare.... forma ființei umane..... Cel mai fin impuls din ființa umană, cel mai delicat sentiment, se bazează numai pe suflet, care este în acord cu toate subtilitățile și care, la rândul său, este compus din cele mai fine particule sufletești, care sunt de cea mai importantă necesitate în construcția întregului, deoarece ele garantează sufletului acum format cel mai fin sentiment și facultate perceptivă din nou pentru cele mai mici minuni de creație ale iubirii divine. Acolo unde aceste componente cele mai fine ale sufletului nu ar fi prezente, omului i-ar lipsi complet simțul pentru minunile care au luat ființă și care încă mai iau ființă.... El pur și simplu nu ar fi capabil să privească ceea ce nu era deja viu în el însuși.... el trebuie să aibă tot ceea ce conține creația în cea mai mică componentă din el însuși.... sau, mai bine zis, fiecare substanță trebuie să fie prezentă în sufletul său, numai atunci el poate percepe și acest lucru în afara sa. Această instrucțiune lasă din nou deschisă întrebarea de ce fel sunt componentele micilor ființe vii și este ușor de explicat că ele poartă din nou toate substanțele ființelor vii încă mai mici în ele însele, dar, în consecință, simt doar în mod pur instinctiv tot ceea ce a progresat deja mai departe în dezvoltare, dar la rândul lor controlează ceea ce este substanțial deja prezent în aceste ființe vii. Cunoașterea unor astfel de cunoștințe, care sunt importante în doctrina creației, reprezintă cel mai mare avantaj pentru om, deoarece prin aceasta învață mai întâi să cunoască esența omului în toată diversitatea ei. El poate, ca să spunem așa, să intuiască din acest fapt că ființa umană este tocmai coroana creației divine.... că ea este atât de extrem de fin construită în sine, adică în sufletul său, încât nu este posibil ca o asemenea operă de artă să fi fost creată de un Creator atât de înțelept doar pentru durata unei singure vieți pământești.... Căci tot ceea ce observă în natură, fie că este vorba de piatră, de plante sau de viață animală, este prezent în el în atomi. Omul conține în sine întreaga operă a creației în cea mai mică miniatură. De aceea, el trebuie, de asemenea, să învingă în el însuși rezistențele care îl abordează pe om din exterior prin intermediul lumii, care trebuie înțeles în așa fel încât nenumăratele pericole din exterior stimulează ființa umană la cea mai mare rezistență.... dar, de asemenea, și atmosfera spirituală este stimulată de o rezistență permanentă din partea diferitelor substanțe sufletești care se află într-o luptă permanentă și numai în acest fel se poate întări și face sufletul accesibil la adevăruri mai înalte, mai luminoase. Așa cum fiecare ființă vie, chiar și cea mai mică, trebuie să desfășoare o anumită activitate, la fel și ființa umană, ca purtătoare a tuturor acestor entități, iar aceasta constă în primul rând în spiritualizarea acelor substanțe sufletești care se află încă în contradicție serioasă cu sarcina lor actuală, care ar prefera să se conformeze în continuare activității pământești care le era caracteristică prin sarcina pământească care le revenea odinioară în forma lor anterioară. Și de aceea ființa umană trebuie să lupte împotriva atâtor slăbiciuni, defecte și vicii, pentru că, de fiecare dată, particularitatea substanțelor legate în suflet răzbate și vrea să forțeze trupul, învelișul pământesc, să se conformeze, împotriva căreia trebuie să se opună cea mai mare rezistență în viața pământească. Numai astfel se înțelege ce responsabilitate extraordinară poartă ființa umană în viața pământească și cum lupta trebuie să fie constantă pentru a putea triumfa asupra tuturor pericolelor ca un adevărat învingător spiritual la sfârșitul zilelor și pentru a fi rezistat oricărei ispite, căci de câte ori spiritul este într-adevăr binevoitor, dar trupul este slab...

Amin

Translator