• Zurück

Nachfolge Jesu: Kreuztragung....

Ihr werdet die Brücke in das geistige Reich immer betreten, wenn ihr Jesus nachfolget, dem göttlichen Erlöser, Der diese Brücke für euch Menschen errichtet hat und euch den Weg vorangegangen ist. Er Selbst hat diese breite Kluft zwischen der Erde und dem geistigen Reich überbrückt durch Sein Erlösungswerk, Er ist den schwersten und leidensvollsten Weg zum Kreuz gegangen und hat dadurch die Brücke geschlagen in das Lichtreich.... die jeder Mensch betreten kann und die immer zum rechten Ziel führen wird.... Es muß der Weg der Nachfolge Jesu gegangen werden, d.h., wie Er alles Leid auf Sich nahm aus Liebe zu der unglückseligen Menschheit, so muß auch der Mensch den Weg der Liebe und des Leidens gehen, er muß.... obwohl der Mensch Jesus alle Schuld der gefallenen Brüder auf Sich genommen hatte und also durch den Kreuzestod, durch das Erlösungswerk, die große Urschuld getilgt ist.... zur Läuterung seiner Seele Ihm nachzufolgen suchen.... Seine Seele kann nur entschlackt und kristallisiert werden durch Liebe und Leid, und sie muß diese Läuterung noch auf Erden durchführen, will sie einen Lichtgrad erreichen, der ihr Seligkeit garantiert. Denn der Mensch weilt zu dem Zweck auf der Erde, daß seine Seele sich frei machen kann von jeglicher Unreinigkeit, von allen Lastern und Begierden, Schwächen und Untugenden, die ihr noch als Folgen eures einstigen Abfalles anhaften, von denen sie frei werden soll und das auch kann, wenn sie den Erdenweg geduldig geht im Leid und sie sich eines Liebelebens befleißigt. Denn die Liebe ist das sicherste Entschlackungsmittel, die Liebe löset alle Schlacken und Hüllen auf, die eine Seele noch belasten. Und das Leid.... in Ergebung getragen.... ist ebenfalls zur Kristallisierung der Seele geeignet, die dann lichtempfänglich und lichtdurchlässig geworden ist, wenn sie in das jenseitige Reich eingeht. Darum sprach Jesus die Worte: "Wer Mir nachfolgen will, der nehme sein Kreuz auf sich...." Es wird kein Mensch gänzlich von Leid verschont sein, wenn dieses auch verschieden stark den Menschen aufgebürdet ist. Doch das Erdenleben ist nicht die letzte Erfüllung, es ist immer nur eine Vorbereitungsstation für das eigentliche Leben im geistigen Reich.... Und was der Seele auf Erden noch aufgebürdet wird, kann nur ihre Seligkeit im Jenseits erhöhen, vorausgesetzt, daß es ergeben in den göttlichen Willen ertragen wird. Freiwillig also soll der Mensch den Weg der Nachfolge Jesu gehen.... Es muß ihm selbst daran gelegen sein, daß seine Seele eine erhöhte Reife auf Erden erlangt, er muß bewußt sich zu der Nachfolge Jesu entschließen, er muß auch Sein Erlösungswerk anerkennen und für sich selbst in Anspruch nehmen. Denn niemals wird ein noch so leidvolles Erdendasein der Seele zur Vollendung verhelfen, wenn sich der Mensch nicht zu Jesus bekennt, wenn er nicht Sein Erlösungswerk und dessen Gnaden in Anspruch nimmt, wenn er nicht an Ihn glaubt und daran, daß es Gott Selbst gewesen ist, Der in dem Menschen Jesus das Erlösungswerk vollbracht hat. Dann kann sein Erdenweg noch so leidvoll sein, er wird keinen Nutzen daraus ziehen für seine Seele, denn er ist dann nicht freiwillig "Jesus nachgefolgt".... Je mehr ihr Menschen aber von Liebe erfüllt seid, desto weniger wird euch das Leid drücken, denn die Liebe ist das beste Lösemittel, die Liebeglut wird alle Hüllen der Seele auflösen, sie wird alles Unreine und Verhärtete zum Schmelzen bringen, die Liebe wird binnen kurzer Zeit die Entschlackung der Seele zuwege bringen, und es wird das Maß von Leid verringert werden können, wo die Liebe die Reinigung der Seele schon in Angriff genommen hat.... Und darum wird sich der Mensch in hohem Maße dienend betätigen müssen, um dadurch seine Liebe zum Ausdruck zu bringen, denn Liebe treibt zur Tätigkeit an, und sowie sie also in Uneigennützigkeit dem Nächsten gilt, wird der Mensch ständig Liebewerke verrichten, und dann also wird er den Weg der Nachfolge Jesu gehen, Den gleichfalls die Liebe immer wieder antrieb zu Werken der Hilfsbereitschaft, Der Leid und Not der Mitmenschen zu lindern suchte und ungewöhnliche Kraft anwandte, um den Mitmenschen zu helfen. Und so wird auch eine ständige Hilfsbereitschaft ein Weg der Nachfolge Jesu sein, weil sie Liebe beweiset, die sich immer nur segensreich auswirken kann, sowohl an dem Geber als auch an dem, der die Hilfe in Anspruch nimmt.... Denn die Liebe ist das Gewaltigste, das Göttliche, das unwiderruflich zur Vollendung der Seele führen muß, das eine Seele reinigen und lichtempfänglich machen muß.... die Liebe ist das letzte Ziel auf der Erde, weil sie zum Zusammenschluß führt mit der Ewigen Liebe, weil sie den uranfänglichen Zustand wiederherstellt, in dem das Wesen geschaffen wurde, und darum auch höchste Seligkeit verbürgen muß, die das Wesen nun findet im engsten Zusammenschluß mit seinem Gott und Vater von Ewigkeit, aus Dessen Liebe es einst hervorgegangen ist....

Amen

Urmarea lui Iisus: Purtarea crucii....

Veți păși întotdeauna pe podul către împărăția spirituală dacă îl urmați pe Iisus, Răscumpărătorul divin, care a construit acest pod pentru voi, oamenii, și v-a precedat pe cale. El Însuși a acoperit această mare prăpastie dintre Pământ și împărăția spirituală prin actul Său de Mântuire, a luat calea cea mai dificilă și dureroasă spre cruce și astfel a construit podul spre împărăția luminii.... în care fiecare ființă umană poate păși și care va duce întotdeauna la țelul corect.... Calea de a-L urma pe Iisus trebuie urmată, adică, așa cum El a luat asupra sa toată suferința din iubire pentru omenirea nefericită, așa și omul trebuie să ia calea iubirii și a suferinței, el trebuie.... deși omul Iisus a luat asupra sa toată vina fraților căzuți și astfel, prin moartea de pe cruce, prin lucrarea de răscumpărare, marea vină originară a fost răscumpărată.... să caute să-L urmeze pentru purificarea sufletului său.... Sufletul său nu poate fi purificat și cristalizat decât prin iubire și suferință, iar această purificare trebuie să se realizeze încă pe Pământ dacă vrea să atingă un grad de lumină care să-i garanteze beatitudinea. Căci omul rămâne pe Pământ pentru ca sufletul său să se elibereze de toate impuritățile, de toate viciile și poftele, slăbiciunile și viciile, care încă se mai agață de el ca urmare a apostaziei voastre din trecut, de care ar trebui și poate să se elibereze dacă parcurge cu răbdare calea pământească în suferință și se străduiește să trăiască o viață de iubire. Căci iubirea este cel mai sigur mijloc de purificare, iubirea dizolvă toată zgura și învelișurile care încă mai împovărează un suflet. Și suferința.... purtată în predare.... este, de asemenea, potrivită pentru cristalizarea sufletului, care va deveni receptiv la lumină și permeabil la lumină atunci când va intra în împărăția de dincolo. De aceea Iisus a rostit cuvintele: "Cine vrea să vină după Mine, să-și ia crucea....". Nici o ființă umană nu va fi scutită în totalitate de suferință, chiar dacă aceasta este impusă oamenilor în diferite grade. Dar viața pământească nu este împlinirea finală, ci doar o stație pregătitoare pentru viața reală din împărăția spirituală...... Și tot ceea ce mai este impus sufletului pe Pământ nu poate decât să-i sporească beatitudinea în lumea de dincolo, cu condiția să fie îndurat cu umilință, în conformitate cu voința divină. Astfel, ființa umană ar trebui să ia în mod voluntar calea de a-L urma pe Iisus..... Trebuie să fie important pentru el ca sufletul său să atingă o mai mare maturitate pe Pământ, trebuie să decidă în mod conștient să îl urmeze pe Iisus, trebuie să recunoască actul Său de mântuire și să îl revendice pentru el însuși. Pentru că nici o existență pământească, oricât de dureroasă ar fi, nu va ajuta vreodată sufletul să ajungă la perfecțiune dacă ființa umană nu-L mărturisește pe Iisus, dacă nu se folosește de actul mântuirii Sale și de binecuvântările sale, dacă nu crede în El și că Dumnezeu Însuși a fost Cel care a înfăptuit actul mântuirii în omul Iisus. Atunci, drumul său pământesc poate fi oricât de dureros, nu va obține niciun beneficiu pentru sufletul său, pentru că atunci nu l-a "urmat pe Iisus" de bună voie..... Dar cu cât voi, oamenii, veți fi mai plini de iubire, cu atât mai puțină suferință vă va împovăra, căci iubirea este cel mai bun solvent, scânteia iubirii va dizolva toate învelișurile sufletului, va topi tot ce este impur și împietrit, iubirea va realiza purificarea sufletului în scurt timp și va fi posibil să se reducă cantitatea de suferință acolo unde iubirea a abordat deja purificarea sufletului.... De aceea, ființa umană va trebui să fie extrem de activă în slujire pentru a-și exprima iubirea, căci iubirea îndeamnă la activitate și, de îndată ce aceasta este destinată în mod dezinteresat aproapelui, ființa umană va realiza în mod constant fapte de iubire și atunci va urma calea lui Iisus, pe care iubirea l-a împins în mod repetat la fapte de ajutorare, care a căutat să aline suferința și greutățile semenilor săi și a folosit forțe extraordinare pentru a-i ajuta pe semenii săi. Și astfel, disponibilitatea constantă de a ajuta va fi și ea un mod de a-L urma pe Iisus, pentru că demonstrează iubire, care nu poate avea decât un efect benefic atât pentru cel care dăruiește, cât și pentru cel care se folosește de ajutor..... Pentru că iubirea este cea mai puternică, este divină, care trebuie să ducă irevocabil la perfecțiunea sufletului, care trebuie să purifice sufletul și să-l facă receptiv la lumină.... iubirea este scopul final pe Pământ, pentru că duce la unirea cu Iubirea eternă, pentru că restabilește starea inițială în care a fost creată ființa și, prin urmare, trebuie să garanteze și cea mai înaltă beatitudine, pe care ființa o găsește acum în uniunea cea mai strânsă cu Dumnezeul și Tatăl său din veșnicie, din a cărui iubire a ieșit odată....

Amin