• Zurück

Jesus Christus und Sein Erlösungswerk....

Ohne Jesus Christus könnet ihr nicht selig werden.... Denn es geht um die Tilgung der Urschuld, die ihr selbst nicht abtragen könnet, weder auf Erden noch im jenseitigen Reich.... Es geht um die Tilgung der großen Schuld eures einstigen Abfalles von Mir, für die der Mensch Jesus Sein Leben hingegeben hat am Kreuz. Da ihr einstmals in hellster Erkenntnis standet, so war dieser Abfall keine Folge einer Schwäche oder eines verfinsterten Geistes, sondern er geschah bewußt; es war ein bewußtes Auflehnen gegen Mich, der von euch selbst.... als den einst gefallenen Wesen.... nicht abgebüßt werden kann, denn nur reine, selbstlose Liebe konnte diese große Schuld entsühnen, und derer hattet ihr selbst euch begeben.... Es mußte die Liebe der Ewigen Liebe Sühne leisten, es mußte ein Liebe- und Erbarmungswerk von größtem Ausmaß sein.... es mußte ein Wesen, Das voller Liebe war, diese große Schuld auf Sich nehmen und nun damit einen Opfergang gehen, der so schmerzvoll war und bitter und mit dem Tod am Kreuz endete. Nur ein solches Erbarmungswerk, das die reine Liebe des Menschen Jesus vollbrachte, konnte als Sühne für die große Sündenschuld von Mir angenommen werden und euch den Weg wieder frei machen zu Mir, von Dem ihr euch einst freiwillig getrennt hattet. Ihr mußtet freiwillig zu Mir zurückkehren und hättet dies ewiglich nicht können, weil euer Wille als Folge der Sünde geschwächt und also auch Mir abgewandt war und Mein Gegner, dem ihr freiwillig zur Tiefe gefolgt seid, euch nicht freigegeben hätte. Und von diesem Gegner kaufte euch der Mensch Jesus mit Seinem Blut los.... Er zahlte den höchsten Preis.... Er gab Sein Leben hin am Kreuz. Ich spreche von der Tat des "Menschen" Jesus, Der voller Liebe war, Den die Liebe zu diesem großen Opfer befähigte, Dem die Liebe in Sich die Kraft gab, zu leiden und zu sterben am Kreuz unter unsäglichen Schmerzen.... Doch die Liebe, Die dieses Werk zustande brachte, war Ich Selbst.... Es ist dies ein Mysterium, das euch Menschen niemals recht enthüllt werden kann, bevor ihr nicht selbst in das Wesen der Liebe eingedrungen seid. Denn daß Ich die Liebe Selbst bin, das höret ihr immer wieder, könnet es aber nicht in seiner Tiefe verstehen.... Meine Ursubstanz ist Liebe, und Ich kann immer nur Liebe ausstrahlen, und alles, was Ich aus Mir herausgestellt habe als Schöpfungswerk, ist ausgestrahlte Liebekraft, ganz gleich, ob es ichbewußte Wesen sind oder irdisch materielle Schöpfungswerke jeglicher Art.... Und diese Liebekraft sichert das Leben, sie macht auch das anscheinend Tote lebendig, d.h., die unbewegliche, verhärtete geistige Substanz wird durch Meine Liebeanstrahlung wieder beweglich und zur Tätigkeit angeregt. Die Wesen nun, die von Mir einst abgefallen sind, hatten Meine Liebeanstrahlung zurückgewiesen, und sie fielen dadurch in einen Zustand der Verhärtung, wo ihnen jede Tätigkeit unmöglich war. Und ob Ich ihnen auch in ihrem langen Aufwärtsentwicklungs-Prozeß dazu verhalf, tätig zu werden, so hindert doch die einstige Urschuld eine stärkere Liebedurchstrahlung.... Es bleibt das Wesen bis zu einem gewissen Grad leblos, wenn es nicht Meine Liebeanstrahlung empfängt, und es kann diese Liebeanstrahlung erst dann empfangen, wenn es sich der einstigen großen Schuld bewußt ist, wenn es Mich in Jesus um Vergebung bittet und nun sich freiwillig öffnet dem Gnadenstrom Meiner Liebe, die es wieder zum Leben erweckt, das nun aber ewig währet. Denn der Lebenszustand auf der Erde ist nur ein vorübergehender, in dem der Mensch sich das ewige Leben erwerben soll. Die große Liebe Jesu hat durch das Erbarmungswerk die Urschuld getilgt; es ist eine Sühne geleistet worden Mir gegenüber, die Ich um der Gerechtigkeit willen fordern mußte. Und dieses Erlösungswerk muß darum anerkannt werden von den Menschen, weil nicht der Mensch Jesus es brachte, sondern Ich Selbst im Menschen Jesus war und also Ich das Erlösungswerk vollbrachte und weil Ich Selbst dann auch anerkannt werde, Dem einstens die Anerkennung verweigert wurde. Ihr stehet nicht zwei Wesen gegenüber, sondern Ich und Er sind eins.... die fleischliche Hülle des Menschen Jesus barg Mich in der ganzen Fülle, und Ich durchstrahlte diese Hülle und ließ sie bestehen, auf daß Ich euch Menschen ein schaubarer Gott sein kann, wenn ihr eingegangen seid in das Reich des Lichtes und der Seligkeit.... Denn daß ihr Mich nicht sehen konntet, das war der Anlaß eures Abfalles von Mir, und darum bin Ich für euch schaubar geworden, darum habe Ich Selbst das Kleid eines Menschen angezogen und in diesem Menschen das Erlösungswerk vollbracht. Und ihr müsset dieses Erlösungswerk anerkennen, wollet ihr Vergebung finden von eurer Urschuld.... Ihr müsset Jesus anerkennen als euren Gott und Schöpfer, als euren Vater von Ewigkeit, denn Er war durch die Liebe innig verschmolzen mit Mir, Er war in Mir und Ich in Ihm.... Er und Ich ist eins, nur daß Ich in Jesus euch vorstellbar geworden bin, während ihr sonst euch niemals eine Vorstellung hättet machen können, weil Mein Wesen unbegrenzt ist und darum auch nicht personifiziert werden kann....

Amen

Iisus Hristos și lucrarea Sa de răscumpărare....

Fără Iisus Hristos nu puteți fi mântuiți.... Căci este vorba de răscumpărarea păcatului primordial pe care voi înșivă nu-l puteți achita, nici pe Pământ, nici în împărăția de dincolo.... Este vorba de răscumpărarea marii vinovății a fostei voastre apostazii față de Mine, pentru care omul Iisus Și-a dat viața pe cruce. Întrucât odinioară vă aflați în cea mai strălucită cunoaștere, această apostazie nu a fost rezultatul unei slăbiciuni sau al unui spirit întunecat, ci s-a întâmplat în mod conștient; a fost o răzvrătire conștientă împotriva Mea, care a fost respinsă de voi înșivă.... ca ființe căzute odinioară.... căci numai iubirea pură și dezinteresată putea ispăși această mare vină, iar voi înșivă ați comis-o.... Iubirea Iubirii Eterne trebuia să facă ispășire, trebuia să fie o lucrare de iubire și milă de cea mai mare amploare.... O ființă care era plină de iubire a trebuit să ia asupra Sa această mare vină și apoi să parcurgă cu ea un drum de sacrificiu atât de dureros și amar, care s-a încheiat cu moartea pe cruce. Numai un astfel de act de milă, care a fost săvârșit de iubirea pură a omului Iisus, putea fi acceptat de Mine ca ispășire pentru marea vină a păcatului și să elibereze din nou calea spre Mine, de Care v-ați despărțit cândva în mod voluntar. Trebuia să vă întoarceți de bunăvoie la Mine și nu ați fi putut face acest lucru niciodată, deoarece voința voastră era slăbită ca urmare a păcatului și astfel v-ați îndepărtat și de Mine, iar adversarul Meu, pe care l-ați urmat de bunăvoie până în abis, nu v-ar fi eliberat. Iar de la acest adversar, Omul Iisus v-a cumpărat eliberarea cu sângele Său.... El a plătit prețul cel mai mare.... El Și-a dat viața pe cruce. Vorbesc despre fapta "omului" Iisus, Care era plin de iubire, Căruia iubirea i-a permis să facă acest mare sacrificiu, Căruia iubirea în Sine I-a dat puterea să sufere și să moară pe cruce în dureri de nedescris.... Dar iubirea care a săvârșit această lucrare am fost Eu Însumi.... Acesta este un mister care nu vă poate fi dezvăluit niciodată în mod corespunzător vouă, oamenilor, până când nu veți pătrunde voi înșivă în esența iubirii. Pentru că voi tot auziți că Eu sunt Iubirea Însăși, dar nu-i puteți înțelege profunzimea.... Substanța Mea fundamentală este iubirea, iar Eu nu pot emana decât iubire și tot ceea ce am exteriorizat din Mine ca operă de creație este forță emanată de iubire, indiferent dacă sunt ființe conștiente de sine sau opere de creație materială terestră de toate felurile.... Iar această forță a iubirii asigură viața, ea aduce la viață și ceea ce aparent este mort, adică substanța spirituală imobilă, împietrită, devine din nou mobilă prin iluminarea iubirii Mele și o stimulează la activitate. Ființele care s-au îndepărtat cândva de Mine au respins iluminarea Mea de iubire și astfel au căzut într-o stare de împietrire în care orice activitate le era imposibilă. Și chiar dacă le-am ajutat să devină active în timpul lungului lor proces de ascensiune, fostul lor păcat primordial le împiedică totuși să radieze mai multă iubire.... Ființa rămâne lipsită de viață într-o anumită măsură dacă nu primește iluminarea Mea de iubire, și nu poate primi această iluminare de iubire decât atunci când este conștientă de marea sa vină din trecut, când Îmi cere iertare în Iisus și apoi se deschide voluntar fluxului de har al iubirii Mele care o trezește din nou la viață, dar care acum durează pentru totdeauna. Căci starea de viață pe Pământ este doar una temporară, în care ființa umană va dobândi viața veșnică. Marea iubire a lui Iisus a răscumpărat păcatul primordial prin actul de milă; față de Mine a fost făcută o ispășire pe care trebuia să o cer din motive de dreptate. Și acest act de mântuire trebuie deci să fie recunoscut de oameni, pentru că nu a fost înfăptuit de omul Iisus, ci Eu Însumi am fost în omul Iisus și astfel am înfăptuit actul de mântuire și pentru că atunci voi fi recunoscut și Eu Însumi, Cel căruia i s-a refuzat cândva recunoașterea. Nu vă aflați în fața a două ființe, ci Eu și El suntem una.... învelișul trupesc al omului Iisus Mă conținea pe Mine în toată plinătatea sa, iar Eu am strălucit prin acest înveliș și l-am lăsat să existe pentru ca Eu să pot fi un Dumnezeu vizibil pentru voi, oamenii, atunci când veți intra în împărăția luminii și a fericirii....Pentru faptul că nu M-ați putut vedea, acesta a fost motivul pentru care ați apostaziat față de Mine și, de aceea, am devenit vizibil pentru voi, de aceea Eu Însumi am îmbrăcat haina unei ființe umane și am săvârșit actul de Mântuire în această ființă umană. Iar voi trebuie să recunoașteți acest act de Mântuire dacă vreți să găsiți iertare de păcatul vostru primordial.... Trebuie să-l recunoașteți pe Iisus ca Dumnezeu și Creator al vostru, ca Tată al vostru din veșnicie, pentru că El a fost intim contopit cu Mine prin iubire, El era în Mine și Eu în El.... Eu și El suntem una, doar că Eu am devenit imaginabil pentru voi în Iisus, în timp ce altfel nu ați fi putut niciodată să Mă imaginați, pentru că Ființa Mea este nelimitată și, prin urmare, nu poate fi nici ea personificată....

Amin