• Zurück

Bewußtes Hinwenden zu Gott ist bestandene Willensprobe....

Der Wendepunkt im Leben eines jeden einzelnen ist gekommen, wenn der Mensch sich bewußt zu Gott hinwendet, wenn er Ihn innerlich anerkennt und mit Ihm in Verbindung tritt.... wenn er betet im lebendigen Glauben an Ihn. Dann hat die Seele den Weg der Rückkehr zu Ihm bewußt angetreten, und dann kann sie auch mit Sicherheit ihr Ziel erreichen auf Erden, daß sie erlöst von ihrer einstigen Schuld in das jenseitige Reich eingehen kann. Der Mensch muß sich also nur bewußt Gott zuwenden, nicht nur gewisse Formeln oder Gebräuche verrichten oder durch leere Worte den Glauben an Gott beweisen wollen. Denn Gott wertet nur, was im Herzen des Menschen ersteht, Ihn täuschen weder Worte noch Gebärden.... Aber ein Gebet im Geist und in der Wahrheit erreicht Ihn sicher, und dann nimmt Er Sich auch dessen an, der bewußt die Bindung mit Ihm sucht.... Die bewußte Bindung zu Gott also ist auch die geistige Wende im Leben des einzelnen, die desto erfolgreicher ist, je eher sie eintritt; aber sie bedeutet das Bestehen der Willensprobe, die dem Menschen für sein Erdendasein gestellt ist. Vorher ist sein Leben ein Leerlauf, denn die Seele gewinnt nichts in der Zeit, wo der Mensch noch ohne Gott lebt. Und ohne Ihn lebt der Mensch, solange er noch keinen lebendigen Glauben besitzt, denn ein schulmäßiges Wissen um Gott, das den Menschen zugeführt wird, ist noch kein lebendiger Glaube.... Erst die bewußte Hingabe an Gott beweiset seinen Glauben, und von der Stunde an lebt auch die Seele auf, d.h., ihr Denken, Fühlen und Wollen bewegt sich nun auf geistiger Ebene, die Bindung mit Gott ist hergestellt, und Er Selbst nimmt Sich nun auch der Seele an, weil sie im freien Willen zu Ihm gefunden hat. Und wieder muß betont werden, daß nur die Liebe solches zuwege bringt.... daß die Gedanken eines Menschen, der in der Liebe lebt, den rechten Weg nehmen, den Weg zur Ewigen Liebe, denn Liebe drängt zur Liebe, oder auch: Die Ewige Liebe zieht den Menschen zu Sich, der selbst Liebe übt. Und in diesem wird auch der Glaube lebendig, das Denken des Menschen wendet sich Dem zu, Der ihn erschaffen hat.... (31.12.1960) Der ihn nun ergreift und nicht mehr zurückfallen lässet, weil dessen freier Wille tätig wurde, denn sowohl die Liebe als auch der Glaube beweisen den zu Gott gerichteten Willen, und sie beweisen somit auch die bestandene Willensprobe, zwecks derer der Mensch auf Erden lebt....

Amen

Întoarcerea conștientă spre Dumnezeu este un test al voinței....

Momentul de cotitură în viața fiecărui individ a venit atunci când ființa umană se îndreaptă în mod conștient spre Dumnezeu, când Îl recunoaște în interior și intră în contact cu El.... când se roagă cu credință vie în El. Atunci sufletul a luat în mod conștient calea întoarcerii la El și atunci își poate atinge cu siguranță și scopul pe Pământ, acela de a intra în împărăția de dincolo, răscumpărat de vina trecută. Prin urmare, ființa umană trebuie doar să se îndrepte în mod conștient spre Dumnezeu, nu doar să îndeplinească anumite formule sau obiceiuri sau să vrea să dovedească credința în Dumnezeu prin cuvinte goale. Căci Dumnezeu prețuiește doar ceea ce se naște în inima omului, nici vorbele, nici gesturile nu-L amăgesc..... Dar o rugăciune în duh și în adevăr va ajunge cu siguranță la El, și atunci El va avea grijă și de cel care caută în mod conștient legătura cu El.... Legătura conștientă cu Dumnezeu este, așadar, și punctul de cotitură spirituală în viața individului, care este cu atât mai reușită cu cât se produce mai repede; dar aceasta înseamnă să treceți testul de voință care este stabilit pentru ființa umană pentru existența sa pământească. Înainte de aceasta, viața lui este una zadarnică, căci sufletul nu câștigă nimic în timpul în care ființa umană trăiește încă fără Dumnezeu. Iar omul trăiește fără El atâta timp cât nu are încă o credință vie, căci o cunoaștere școlastică a lui Dumnezeu care este furnizată oamenilor nu este încă o credință vie.... Numai devotamentul conștient față de Dumnezeu îi dovedește credința, iar din acel moment și sufletul prinde viață, adică gândirea, simțirea și dorința sa se mișcă acum la nivel spiritual, se stabilește legătura cu Dumnezeu, iar El Însuși acceptă acum și sufletul, pentru că acesta și-a găsit drumul spre El prin voință liberă. Și din nou trebuie subliniat faptul că numai iubirea realizează acest lucru.... că gândurile unei persoane care trăiește în iubire iau calea cea bună, calea iubirii veșnice, căci iubirea îndeamnă la iubire, sau de asemenea: Iubirea veșnică atrage la sine pe cel care practică el însuși iubirea. Și în această credință prinde viață și credința, gândul ființei umane se îndreaptă spre Cel care l-a creat.... (31.12.1960) Care acum îl stăpânește și nu-l mai lasă să cadă înapoi pentru că voința sa liberă a devenit activă, căci atât iubirea, cât și credința dovedesc voința îndreptată spre Dumnezeu, și astfel dovedesc și testul trecut al voinței pentru care ființa umană trăiește pe Pământ....

Amin