• Zurück

Der Kampf Jesu gegen die Versuchungen....

Auch Mein irdisches Leben war den gleichen Versuchungen und Kämpfen ausgesetzt, die ihr zu überwinden habt.... auch Ich mußte ringen, um alle Substanzen des irdischen Körpers in die rechte Ordnung zu bringen. Auch Ich kannte die Begierden und mußte gegen sie ankämpfen, denn Ich war mit den gleichen Schwächen behaftet, die euch zu schaffen machen, und nur die Willenskraft in Mir wurde ihrer Herr. Und Ich tat daher Meinem Körper Gewalt an, Ich ließ ihn nicht über Meine Seele Macht gewinnen, sondern Ich überwand ihn und konnte dies kraft der Liebe, die in Mir aufglühte, als Ich mitten unter der geknechteten Menschheit wandelte.... Ich sah die Not um Mich, die sowohl irdisch als auch geistig die Menschen bedrückte. Und in Mir entflammte das heiße Verlangen, ihnen zu helfen.... Darum achtete Ich nicht des körperlichen Verlangens in Mir, Ich kam ihm nicht nach, denn Ich wußte, daß Ich nur geschwächt worden wäre in Meinem Hilfswillen, hätte Ich Meiner leiblichen Begierden geachtet und sie erfüllt. Doch es war ein schwerer Kampf, denn von allen Seiten drängten die Versuchungen auf Mich ein, und das Menschliche in Mir suchte Erfüllung.... Aber Meine Seele wandte sich zu Gott, sie suchte stets mehr die Verbindung mit dem Vater, je heftiger die Anfechtungen wurden, und sie empfing daher auch stets mehr Kraft, weil diese Bindung niemals ohne Wirkung blieb. Ich hatte wahrlich kein leichtes Leben auf Erden zurückzulegen, bis die völlige Vereinigung mit dem Vatergeist stattgefunden hatte.... Denn Ich war ein Mensch gleichwie ihr, und Ich mußte zuvor das gleiche tun, was auch eure Aufgabe ist: die Liebe zur höchsten Entfaltung zu bringen, um dadurch Gott.... die Ewige Liebe.... in ganzer Fülle in Mich aufnehmen zu können, also den endgültigen Zusammenschluß mit Ihm zu finden, der auch euer Ziel auf Erden ist. Und wenngleich Meine Seele aus dem Lichtreich war, so wurde sie doch von ihrer fleischlichen Hülle überaus bedrängt, die Materie war wie euer Körper und die daher aus geistig-unreifen Substanzen bestand, über die der Gegner noch Gewalt hatte, die er ständig antrieb zu Begierden und Leidenschaften aller Art. Daß Ich diesen nicht erlag als Mensch, brachte nur die Liebe in Mir zuwege, die den Willen in Mir stärkte zum Widerstand. Und der Aufenthalt in der finsteren, sündhaften Umgebung gab auch den Ungeistern von außen Gelegenheit, den Körper zu bedrängen und ihm verlockende Bilder vorzugaukeln, welche die Sinne benebeln und Mich schwächen sollten im Widerstand. Aber Ich durfte nicht diese Ungeister abdrängen.... Ich mußte sie zu sänftigen suchen, Ich mußte auch ihnen gegenüber die Liebe hervortreten lassen, weil Ich erkannte, daß auch sie erbarmungswürdige Wesenheiten waren, die der Gegner in seiner Gewalt hatte und die einmal erlöst werden sollten von ihm. Und darum durfte Ich nicht mit Gewalt gegen diese Ungeister vorgehen, sondern Ich mußte Mich in Geduld und Sanftmut üben, Ich mußte ihnen widerstehen und durch Meinen Liebewillen sie sänftigen, bis sie von Mir abließen.... Ich war ein Mensch und habe kämpfen und leiden müssen wie ein Mensch, weil alles dieses zu dem Erlösungswerk gehörte, das Ich für Meine gefallenen Brüder vollbringen wollte.... Denn Ich wollte gleichzeitig auch den Menschen zeigen, durch welche Weise sie Herr ihrer Schwächen und Begierden werden können, Ich wollte ihnen das Leben vorleben, das auch ihnen zur Freiwerdung und zum Zusammenschluß mit dem Vater von Ewigkeit verhelfen soll.... Ich wollte ihnen beweisen, daß es möglich ist, allen Versuchungen zu widerstehen mit der Kraft der Liebe, daß also die Liebe erste und letzte Bedingung ist, um das Erdenleben mit dem Erfolg zurückzulegen, vollkommen zu werden und sich mit Gott zu vereinen.... Die Liebe in Mir gab Mir als Mensch die Erkenntnis von der Ursache des unglückseligen Zustandes, wie auch ihr Menschen durch die Liebe erst zur rechten Erkenntnis gelangen könnet. Und die Liebe in Mir gab Mir auch den starken Willen, das Werk der Erlösung auszuführen, zwecks dessen sich Meine Seele auf Erden verkörpert hatte.... Ich wußte es als Mensch, daß Ich nur mit der Liebekraft aus Gott dieses Werk würde vollbringen können, und darum forderte Ich die "Liebe" an, Ich flehte Sie an, Sich Mir zu schenken, und Ich richtete Mich Selbst also auch dazu her, die Liebekraft Gottes in Mich aufzunehmen.... Ich suchte allen Begierden zu wehren, allen unreinen Gedanken, die der Gegner in Mir erwecken wollte, wehrte Ich den Einlaß, Ich setzte immer wieder Meine Liebe ihm entgegen, der er weichen mußte, und so erfüllte bald nur die Liebe Mein Herz, Ich verband Mich immer inniger mit der Ewigen Liebe, Die Sich Mir verschenkte und Mich nun auch kraftvoll werden ließ, so daß Ich starken Willens dem Endziel Meines Erdendaseins entgegenging. Dennoch ließ der Gegner nicht ab, immer wieder Meinen Körper ungewöhnlich zu bedrängen, indem er Mich stets mehr versuchte, je ersichtlicher ihm Mein Vorhaben wurde.... Und Ich mußte kämpfen gegen ihn bis zu Meinem Ende.... immer wieder trat das Menschliche in Mir hervor, so daß Ich in Meiner Schwäche zum Vater betete: "Wenn es möglich ist, so lasse diesen Kelch an Mir vorübergehen...." Aber die Bindung mit dem Vater war stärker, und Ich ergab Mich völlig in Seinen Willen.... Ich ersah das grenzenlose Elend der Menschheit, und die immer gewaltiger-werdende Liebe war zum Rettungswerk für diese Menschheit bereit.... Es litt und starb ein Mensch den Tod am Kreuz, doch dieser Mensch war nur die Hülle Meiner Selbst, Ich konnte in Ihm Wohnung nehmen, und es war die Liebe, Die das Erlösungswerk vollbrachte, es war die Liebe, Welche die Sündenschuld der Menschheit tilgte, und diese Liebe war Ich Selbst....

Amen

Lupta lui Iisus împotriva ispitelor....

Viața Mea pământească a fost expusă și ea la aceleași ispite și lupte pe care trebuie să le învingeți și voi.... Și Eu a trebuit să mă lupt pentru a aduce toate substanțele trupului pământesc în ordinea corectă. Și Eu am cunoscut poftele și a trebuit să lupt împotriva lor, pentru că am fost afectat de aceleași slăbiciuni care vă tulbură pe voi, și numai voința din Mine a devenit stăpână pe ele. Și de aceea am înfrânt trupul Meu, nu l-am lăsat să capete putere asupra sufletului Meu, ci l-am învins și am reușit să fac acest lucru în virtutea iubirii care strălucea în Mine atunci când trăiam în mijlocul umanității înrobite.... Am văzut greutățile din jurul Meu care asupreau oamenii atât pe plan pământesc, cât și spiritual. Și a apărut în Mine dorința fierbinte de a-i ajuta.... De aceea nu am dat atenție dorinței fizice din Mine, nu M-am conformat ei, căci știam că nu aș fi fost decât slăbit în voința Mea de a-i ajuta dacă aș fi dat atenție dorințelor Mele fizice și le-aș fi îndeplinit. Dar a fost o luptă dificilă, căci ispitele Mă apăsau din toate părțile și umanul din Mine căuta împlinirea.... Dar sufletul Meu s-a îndreptat spre Dumnezeu, a căutat mereu mai mult contactul cu Tatăl, cu cât tentațiile deveneau mai intense, și astfel a primit și el tot mai multă putere, deoarece această legătură nu a rămas niciodată fără efect. Cu adevărat, nu am avut o viață ușoară pe Pământ până când a avut loc unificarea completă cu Tatăl-Spirit.... Pentru că am fost o ființă umană la fel ca și voi, iar înainte de asta a trebuit să fac același lucru, care este și sarcina voastră: Să duc iubirea la cea mai înaltă dezvoltare pentru a primi astfel pe Dumnezeu.... iubirea eternă.... în toată plinătatea în Mine, găsind astfel unirea finală cu El, care este și scopul vostru pe Pământ. Și, deși sufletul Meu era din împărăția luminii, el era totuși extrem de asuprit de învelișul său carnal, care era materie ca și trupul vostru și care, prin urmare, era alcătuit din substanțe imature din punct de vedere spiritual, asupra cărora adversarul avea încă control, pe care le împingea în permanență la pofte și pasiuni de tot felul. Faptul că nu am cedat în fața acestora ca ființă umană a fost determinat doar de dragostea din Mine, care a întărit în Mine voința de a rezista. Iar șederea în mediul întunecat și păcătos a oferit și spiritelor din exterior posibilitatea de a hărțui trupul și de a evoca pentru el imagini ispititoare, care aveau scopul de a tulbura simțurile și de a Mă slăbi în rezistența Mea. Dar nu Mi s-a permis să împing aceste duhuri la distanță.... Trebuia să încerc să le liniștesc, trebuia, de asemenea, să las să apară iubirea față de ele, deoarece recunoșteam că și ele erau ființe demne de milă pe care adversarul le avea sub controlul său și care într-o zi ar trebui să fie răscumpărate de la el. Și, prin urmare, nu aveam voie să folosesc forța împotriva acestor spirite rele, ci trebuia să practic răbdarea și blândețea, trebuia să le rezist și să le liniștesc prin voința Mea de iubire până când se vor îndepărta de Mine.... Eram o ființă umană și a trebuit să lupt și să sufăr ca o ființă umană, deoarece toate acestea făceau parte din actul de Mântuire pe care am vrut să-l realizez pentru frații Mei căzuți.... Pentru că, în același timp, am vrut să le arăt oamenilor cum pot deveni stăpâni pe slăbiciunile și dorințele lor, am vrut să le exemplific viața care îi va ajuta și pe ei să devină liberi și să se unească cu Tatăl veșniciei.... Am vrut să le demonstrez că este posibil să se reziste tuturor ispitelor cu puterea iubirii, că iubirea este deci prima și ultima condiție pentru a trăi cu succes viața pământească, pentru a deveni desăvârșiți și pentru a se uni cu Dumnezeu.... Iubirea din Mine mi-a dat Mie, ca ființă umană, cunoașterea cauzei stării mizerabile, așa cum voi, oamenii, nu puteți ajunge la cunoașterea corectă decât prin iubire. Iar iubirea din Mine mi-a dat, de asemenea, voința puternică de a realiza lucrarea de Mântuire în scopul căreia sufletul Meu s-a întrupat pe Pământ.... Ca ființă umană, am știut că voi putea să realizez această lucrare doar cu puterea iubirii venită de la Dumnezeu și, prin urmare, am invocat "iubirea", am rugat-o să mi se dăruiască și, astfel, m-am pregătit și Eu pentru a primi în Mine puterea iubirii lui Dumnezeu.... Am încercat să mă împotrivesc tuturor poftelor, am refuzat intrarea tuturor gândurilor necurate pe care adversarul dorea să le trezească în Mine, i-am opus de fiecare dată iubirea Mea, căreia a trebuit să-i cedeze, și astfel, în curând, numai iubirea mi-a umplut inima, m-am unit tot mai intim cu Iubirea eternă care Mi s-a dăruit și atunci am lăsat și Eu să devin puternic, astfel încât m-am apropiat cu o voință puternică de scopul final al existenței Mele pământești. Cu toate acestea, adversarul nu a încetat să-mi preseze trupul în mod neobișnuit, din nou și din nou, încercându-Mă tot mai mult, cu cât intenția Mea devenea mai evidentă pentru el.... Și a trebuit să lupt împotriva lui până la sfârșitul Meu.... iarăși și iarăși a ieșit la iveală umanul din Mine, astfel încât în slăbiciunea Mea m-am rugat Tatălui: "Dacă este cu putință, să treacă acest pahar de la Mine...." Dar legătura cu Tatăl a fost mai puternică și m-am predat complet voinței Sale.... Am văzut mizeria nemărginită a umanității, iar Iubirea tot mai puternică era pregătită pentru lucrarea de mântuire a acestei umanități.... O ființă umană a suferit și a murit de moarte pe cruce, dar această ființă umană era doar învelișul Meu, am putut să iau locuință în El, și a fost Iubirea Care a săvârșit actul de mântuire, a fost Iubirea Care a răscumpărat vina păcatului omenirii, și această Iubire eram Eu însumi....

Amin