• Zurück

Heilsplan Gottes.... Ursünde.... Adams Fall.... Erlösungswerk....

Das Werk der Erlösung wurde begonnen mit der Entstehung der Schöpfungen im Weltall.... es wurde begonnen mit dem Binden verhärteter geistiger Substanz in der Form, also mit dem Entstehen materieller Formen, die vorerst selbst in ihrer Substanz Geistiges waren und dann auch geistige Substanzen in sich bargen, die schon einen gewissen Entwicklungsgang zurückgelegt hatten. Das von Gott einst abgefallene Geistige hatte sich so weit von Ihm entfernt, daß die Kraft von Gott es nicht mehr berühren konnte, und es wurde daher unbeweglich und starr, es verhärtete in sich selbst. Und solange also war es im Besitz des Gegners von Gott, und es hätte niemals seine Beschaffenheit verändert. Der Plan Gottes aber bestand darin, diesem verhärteten Geistigen eine Möglichkeit zu schaffen, zu einer Herrlichkeit zu gelangen, die die einstige Seligkeit noch weit übertrifft.... Gott wollte aus Seinen "Geschöpfen" "Kinder" gestalten.... ein Werk, das aber das Geschöpf selbst vollbringen mußte. Das Geschöpfliche nun, das im freien Willen sich auflehnte wider Gott und darum endlos tief gefallen ist, hatte diese Möglichkeit, daß es wieder zur Reife emporstieg und in völlig freiem Willen dann das Werk der Vergöttlichung zustande bringen konnte.... aber aus den tiefsten Tiefen mußte es emporgehoben werden, weil es selbst zu einem Aufstieg nicht mehr fähig war, da es keinerlei Kraft mehr besaß. Und diese Hilfe leistete Gott dem Gefallenen dadurch, daß Er die Schöpfung erstehen ließ, daß Er die verhärtete geistige Substanz also durch Seinen Willen formte zu Schöpfungen verschiedenster Art. Und mit diesen Schöpfungen also begann die Erlösung oder Rückführung des Geistigen zu Gott. Ein Aufstieg bis zu einem gewissen Grade war nun dem Gefallenen gesichert, weil göttlicher Wille in diesem Schöpfungsplan bestimmend ist und der Gegner Gottes keinerlei Einfluß hat auf das in den Schöpfungswerken gebundene Geistige. Es wäre auch der weitere Aufstieg als Mensch gesichert gewesen, wenn die ersten Menschen getreu dem leichten Gebot Gottes gelebt und den Versuchungen des Gegners von Gott Widerstand geleistet hätten.... wozu die ersten Menschen, Adam und Eva, auch die Kraft besaßen.... Aber da sie ihren freien Willen gebrauchen durften und sie sich von dem Gegner betören ließen, versagten sie und machten nun das Erlösungswerk für die gesamte Menschheit weit schwieriger, als es hätte zu sein brauchen bei rechter Nützung ihres Willens. Die nachfolgenden Menschen waren nun erheblich geschwächt durch diese Sünde der ersten Menschen, sie besaßen nicht mehr die Kraft, die jenen zur Verfügung stand, sie trugen gleichsam die Last dieser Sünde, und es hatte der Gegner Gottes ein großes Werk vollbracht: Er gefährdete das letzte Ziel, daß die Menschen.... die einst gefallenen Urgeister.... jemals die Vergöttlichung erreichten. Und darum brachte Gott ihnen erneut Hilfe.... Er sandte Seinen Sohn zur Erde, d.h., ein höchstes Lichtwesen trat den Gang an über die Erde, um als Mensch die Bedingung zu erfüllen, die die ersten Menschen unerfüllt ließen, an denen sie zerbrachen.... Dieser Mensch wollte dadurch allen Menschen aus ihrem Schwächezustand heraushelfen, Er wollte es ihnen wieder ermöglichen, die Vergöttlichung zu erreichen. Es war der Mensch Jesus, in Dem die Göttliche Liebe Selbst Aufenthalt nahm.... der Vater, Der Seinen Kindern helfen wollte, frei zu werden vom Gegner und zu Ihm zurückzukehren.... Er sandte Seinen Sohn zur Erde, ein Wesen, Das gleichfalls aus Seiner erschaffenden Kraft hervorgegangen war und Das eine menschliche Hülle beziehen mußte, um nun erst dem ewigen Gottgeist zum Gefäß werden zu können, Der in dieser menschlichen Form Seinen Geschöpfen Erlösung bringen wollte. Aber wieder bleibt der freie Wille des Menschen das Ausschlaggebende.... Denn auch nun muß dieser sich vorerst für den göttlichen Erlöser Jesus Christus bekennen und Seine erlösende Hilfe annehmen, will er zum Ziel gelangen, zur Vereinigung mit Gott, zur Kindschaft Gottes, die ein Zustand ist höchster Vollendung und Glückseligkeit. Es kann alles Gefallene die höchste Höhe erreichen, weil durch das Erlösungswerk des Menschen Jesus der Beweis erbracht worden ist, daß der Wille eines Menschen Widerstand leisten kann seinem Gegner und Todfeind, daß die Kraft zum Widerstand die Liebe ist, die jeder Mensch in sich entzünden kann.... und weil jeder Mensch nur den Beistand des göttlichen Erlösers zu erbitten braucht, um dann auch als Überwinder des Todes hervorzugehen, um nun zum Leben zu gelangen, das nur in der Vereinigung mit Gott zu finden ist.... und das auch die Freiwerdung vom Gegner Gottes beweiset, der immer nur bemüht ist, alles Wesenhafte in der Tiefe, im Zustand des Todes, zu behalten. "Erlösung" also bedeutet "Freiwerdung" von dem, der den Tod in die Welt gebracht hat, Erlösung bedeutet Annahme der Hilfe Jesu Christi, denn ohne Ihn ist der Mensch geschwächt als Folge der Ursünde und der Sünde seiner Stammeltern, die erst getilgt wurden durch Jesu Christi Tod am Kreuze....

Amen

Planul de mântuire al lui Dumnezeu.... Păcatul strămoșesc.... Căderea lui Adam.... Lucrarea de răscumpărare....

Lucrarea de răscumpărare a fost începută odată cu originea creațiilor din univers.... a început cu legarea în formă a substanței spirituale întărite, deci cu apariția unor forme materiale care, pentru moment, erau ele însele spirituale în substanța lor, iar apoi conțineau și substanțe spirituale care parcurseseră deja un anumit curs de dezvoltare. Substanța spirituală care odată căzuse de la Dumnezeu se îndepărtase atât de mult de El, încât puterea lui Dumnezeu nu o mai putea atinge și, prin urmare, a devenit imobilă și rigidă, s-a întărit în sine. Și atâta timp cât a fost în posesia adversarului lui Dumnezeu, nu și-ar fi schimbat niciodată natura. Dar planul lui Dumnezeu a fost să creeze o oportunitate pentru ca acest spirit împietrit să ajungă la o glorie care depășea cu mult fericirea anterioară.... Dumnezeu a vrut să formeze "copii" din "creaturile" Sale.... o lucrare pe care, totuși, creatura însăși trebuia să o îndeplinească. Creatura, care în voința liberă s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și de aceea a căzut la nesfârșit, a avut această posibilitate de a se ridica din nou la maturitate și, în deplină libertate de voință, a putut apoi să realizeze lucrarea de îndumnezeire.... dar a trebuit să fie ridicată din adâncuri, deoarece nu mai era capabilă să se ridice singură, deoarece nu mai avea nici o putere. Iar Dumnezeu a ajutat ființa căzută lăsând să apară creația, modelând prin voința Sa substanța spirituală împietrită în creații de diferite feluri. Și odată cu aceste creații a început răscumpărarea sau întoarcerea spiritualului la Dumnezeu. O ascensiune până la un anumit grad era acum asigurată pentru cel căzut, deoarece voința divină este decisivă în acest plan de creație, iar adversarul lui Dumnezeu nu are nici o influență asupra substanței spirituale legate în lucrările de creație. Ascensiunea ulterioară a ființei umane ar fi fost asigurată și dacă primele ființe umane ar fi trăit cu fidelitate poruncii ușoare a lui Dumnezeu și ar fi rezistat ispitelor adversarului lui Dumnezeu.... ceea ce primele ființe umane, Adam și Eva, au avut și puterea de a face.... Dar din moment ce li s-a permis să își folosească voința liberă și s-au lăsat înșelați de adversar, au eșuat și au făcut ca lucrarea de răscumpărare pentru întreaga omenire să fie mult mai dificilă decât ar fi trebuit să fie dacă și-ar fi folosit corect voința. Următoarele ființe umane erau acum considerabil slăbite de păcatul primelor ființe umane, nu mai aveau puterea de care dispuneau, purtau, ca să spunem așa, povara acestui păcat, iar adversarul lui Dumnezeu a realizat o mare lucrare: A pus în pericol scopul final ca ființele umane, spiritele originare, odată căzute, să ajungă vreodată la divinizare. Și de aceea Dumnezeu le-a adus din nou un ajutor.... L-a trimis pe Fiul Său pe Pământ, adică o ființă supremă de lumină a luat calea pământului pentru a împlini, ca ființă umană, condiția pe care primele ființe umane au lăsat-o neîmplinită și pe care au destrămat-o.... Această ființă umană a vrut să-i ajute pe toți oamenii să iasă din starea lor de slăbiciune, a vrut să le permită să ajungă din nou la divinizare. Este vorba de ființa umană Iisus, în care însăși iubirea divină a locuit.... Tatăl, care a vrut să-i ajute pe copiii săi să se elibereze de adversar și să se întoarcă la El.... El L-a trimis pe Fiul Său pe Pământ, o Ființă care, de asemenea, a ieșit din forța Sa creatoare și care a trebuit să ia un înveliș uman pentru a deveni un recipient pentru eternul Dumnezeu-Spirit care dorea să aducă răscumpărarea creațiilor Sale vii în această formă umană. Dar, din nou, liberul arbitru al ființei umane rămâne factorul decisiv.... Căci chiar și acum, ființa umană trebuie mai întâi să-L mărturisească pe Răscumpărătorul divin Iisus Hristos și să accepte ajutorul Său răscumpărător, dacă vrea să ajungă la țelul, la unirea cu Dumnezeu, la calitatea de copil al lui Dumnezeu, care este o stare de cea mai înaltă perfecțiune și beatitudine. Tot ceea ce a căzut poate ajunge la cel mai înalt nivel pentru că lucrarea răscumpărătoare a omului Iisus a dovedit că voința unei persoane poate rezista adversarului și dușmanului său de moarte, că puterea de a rezista este iubirea, pe care fiecare persoană o poate aprinde în sine.... și pentru că fiecare ființă umană nu trebuie decât să ceară ajutorul Răscumpărătorului divin pentru ca apoi să iasă și ea biruitor al morții, pentru a obține acum viața, care nu poate fi găsită decât în unirea cu Dumnezeu.... și care dovedește și eliberarea de adversarul lui Dumnezeu, care se străduiește mereu să țină tot ce este de esență în adâncuri, în starea de moarte. "Răscumpărarea" înseamnă deci "a deveni liber" de cel care a adus moartea în lume, răscumpărarea înseamnă a accepta ajutorul lui Iisus Hristos, căci fără El omul este slăbit ca urmare a păcatului originar și a păcatului progenitorilor săi, care a fost răscumpărat doar prin moartea lui Iisus Hristos pe cruce....

Amin