• Zurück

Aufenthaltswechsel der Seele.... Tod des Leibes....

Die Seele ist euer eigentliches Ich, das unvergänglich ist, das nur seinen Aufenthalt wechselt bei dem Leibestode, das den Erdengang beendet hat, um in einer anderen Sphäre weiterzureifen, wenn sie nicht verharrt im Widerstand gegen Mich und dadurch in die Tiefe sinkt. Dieser Gedanke also müßte euch beglücken, daß ihr keinen Tod zu befürchten habt, daß ihr lebet, wenngleich ihr die Erde verlassen müsset.... und daß dieses Leben weitaus schöner und beglückender ist, als je das Erdenleben als Mensch für euch sein kann. Ihr müßtet hoffnungsfroh dem Tag entgegensehen, wo eure Außenhülle von eurem eigentlichen Ich genommen wird, wo alles Schwere von euch abfällt und ihr leicht und unbeschwert euch aufschwingen könnet in eure wahre Heimat, die euch wahrlich Herrlichkeiten bietet, die ihr nicht ahnet. Ihr müßtet frohlocken, daß es keinen Tod gibt für euch, weil eure Seele nur einen Aufenthaltswechsel erfährt, der sie unendlich beglücken kann.... Warum also fürchtet ihr den Tod oder sehet mit Unbehagen dem Ende eures Erdenlebens entgegen? Warum ist für euch Menschen der Tod zum Schrecknis geworden, warum löst er ein Angstgefühl in euch aus, wo er doch in Wahrheit nur ein Übergang ist in eine andere Sphäre? Weil ihr es unbewußt fühlet, daß ihr nicht recht lebtet auf Erden, und weil eure Seele sich nicht das Licht verschafft, das ihr jegliche Furcht nehmen würde.... Denn ein Mensch, der Meine Liebegebote erfüllt, der also nach Meinem Willen lebt auf Erden, empfindet keine Furcht vor dem Tode, sondern er sehnet sich danach, seiner irdischen Hülle ledig zu werden, weil er Verlangen hat nach seiner wahren Heimat, weil die Liebe in ihm ein helles Licht entzündet hat und er vorausschauend auch sich in Meiner Nähe weiß, wo ihm kein Leid und Schmerz, keine Trübsal mehr begegnen kann, wo er sich geborgen fühlet in Meiner Liebe.... Und diese selige Gewißheit könnten alle Menschen haben, daß sie ein leiderfülltes, beschwerliches Dasein mit jener Geborgenheit vertauschen bei ihrem Ableben, wenn sie nur in dieser Zielrichtung ihr Erdenleben zurücklegen möchten.... wenn sie stets der inneren Stimme folgen möchten, die ihnen klar Meinen Willen kundgibt.... wenn sie auf Erden schon in das rechte Verhältnis treten möchten zu Mir, ihrem Gott und Vater von Ewigkeit. Der Gedanke, daß es aus ist mit dem Tode des Leibes, ist schon der beste Beweis, daß des Menschen Lebenswandel nicht nach Meinem Willen ist, denn jener Gedanke ist Einwirken des Gegengeistes, der die Menschen hindern will an der rechten Erkenntnis und der darum auch das Verlangen nach einem voll ausgelebten irdischen Dasein ständig mehr erhöht.... denn jene Menschen glauben nicht an die Unvergänglichkeit ihres Ichs, sie setzen ihm auch die gleiche Begrenzung, wie sie der Außenhülle beschieden ist.... Und darum suchen sie das Erdenleben auszukosten in jeder Weise, immer nur ihres Körpers gedenkend, nicht aber der Seele, die nach dem Leibestode ein sehr zweifelhaftes Los auf sich nehmen muß, die von den Herrlichkeiten ihrer wahren Heimat nichts erfahren kann, weil sie ihrer mangelhaften Gestaltung wegen nicht in jenen Sphären Aufnahme finden kann, wo ungeahnte Seligkeiten ihrer warten. Zwar ist es ihr auch dann noch möglich, sich aus der Tiefe zu lösen und in höhere Sphären einzugehen, aber es erfordert dies weit mehr Überwindung und Anstrengung als auf Erden und kann ohne Hilfe nicht geschehen, doch auch dann muß die Seele selbst den Willen aufbringen, was auf Erden um vieles leichter ist. Das Ich kann nicht vergehen, aber es schafft sich selbst das Los in Glückseligkeit oder Qual.... und erst, wenn die Menschen nicht ihren Körper als das "Lebende" ansehen, sondern die im Körper eingezeugte Seele als ihr eigentliches Ich erkennen lernen, erst wenn sie an die Unvergänglichkeit ihrer Seele glauben lernen, werden sie verantwortungsbewußter leben auf Erden und dann auch den Tod nicht mehr fürchten, der nur den irdischen Leib, nicht aber die in ihm wohnende Seele betrifft. Dann werden sie leben nach Seinem Willen und die Stunde herbeisehnen, wo sich die Seele lösen darf von ihrer Außenhülle, um nun eingehen zu können in das Reich, das ihre wahre Heimat ist....

Amen

Schimbarea domiciliului sufletului.... Moartea trupului....

Sufletul este sinele vostru real, care este nemuritor, care își schimbă locuința doar la moartea trupului, care și-a încheiat cursul pământesc pentru a continua în altă sferă, dacă nu rămâne în rezistență față de Mine și astfel se scufundă în abis. Prin urmare, acest gând ar trebui să vă bucure că nu trebuie să vă temeți de moarte, că trăiți chiar dacă trebuie să părăsiți Pământul și că această viață este mult mai frumoasă și mai fericită decât poate fi vreodată pentru voi viața pământească ca ființă umană. Ar trebui să așteptați cu nădejde ziua în care învelișul vostru exterior va fi îndepărtat de sinele vostru real, când toate greutățile vor cădea de pe voi și vă veți putea ridica cu ușurință și cu inima ușoară la adevărata voastră casă, care vă oferă cu adevărat glorii de care nici nu aveați idee. Ar trebui să vă bucurați că nu există moarte pentru voi, pentru că sufletul vostru experimentează doar o schimbare de reședință care îl poate face infinit de fericit.... Atunci de ce vă temeți de moarte sau așteptați cu neliniște sfârșitul vieții voastre pământești?. De ce a devenit moartea o groază pentru voi, oamenii, de ce vă provoacă un sentiment de teamă, când în realitate este doar o tranziție într-o altă sferă?. Pentru că în mod inconștient simțiți că nu trăiți corect pe Pământ și pentru că sufletul vostru nu obține lumina care ar îndepărta din el orice teamă.... Pentru că o persoană care împlinește poruncile Mele de iubire, care trăiește astfel pe Pământ conform voinței Mele, nu simte nici o teamă de moarte, ci tânjește să scape de carapacea sa pământească, pentru că tânjește după adevărata sa casă, pentru că iubirea a aprins în el o lumină strălucitoare și, privind înainte, se știe și el aproape de Mine, unde nu mai poate întâlni suferință și durere, nici necaz, unde se simte în siguranță în iubirea Mea.... Și toți oamenii ar putea avea această certitudine fericită că vor schimba o existență nefericită și anevoioasă cu această siguranță atunci când vor muri, dacă vor dori să-și trăiască viața pământească în această direcție.... dacă vor dori să urmeze întotdeauna vocea interioară care îi informează clar despre voința Mea.... dacă vor să intre în relația corectă cu Mine, Dumnezeul și Tatăl lor din veșnicie, cât timp sunt încă pe Pământ. Gândul că totul se termină cu moartea trupului este deja cea mai bună dovadă că modul de viață al ființei umane nu este în concordanță cu voința Mea, căci acest gând este influența spiritului potrivnic care vrea să împiedice oamenii să dobândească cunoașterea corectă și care, prin urmare, sporește constant și dorința de a avea o existență pământească trăită pe deplin, căci acești oameni nu cred în nemurirea eu-lui lor, ci îi impun aceeași limitare ca și cea acordată învelișului exterior.... De aceea, ei încearcă să savureze viața pământească în toate felurile, gândindu-se mereu numai la trupul lor, dar nu și la sufletul care, după moartea trupului, trebuie să accepte o soartă foarte îndoielnică, care nu poate experimenta gloria adevăratei sale case, deoarece, din cauza formării sale inadecvate, nu poate fi admis în acele sfere unde îl așteaptă beatitudini de neuitat. Desigur, este încă posibil să se desprindă din abis și să pătrundă în sferele superioare, dar acest lucru necesită o depășire și un efort mult mai mare decât pe Pământ și nu se poate întâmpla fără ajutor, dar chiar și atunci sufletul trebuie să își adune singur voința, ceea ce este mult mai ușor pe pământ. Eu-l nu poate dispărea, ci își creează propria soartă în fericire sau în chinuri.... și numai atunci când oamenii nu-și vor considera trupul ca fiind "ființa vie", ci vor învăța să recunoască sufletul conceput în corp ca fiind eu-l lor real, numai atunci când vor învăța să creadă în nemurirea sufletului lor, vor trăi mai responsabil pe Pământ și atunci nu se vor mai teme nici de moarte, care afectează doar trupul pământesc, dar nu și sufletul care locuiește în el. Atunci vor trăi după voia Lui și vor tânji după ceasul în care sufletul va putea să se desprindă de învelișul său exterior pentru a intra în împărăția care este adevărata sa casă....

Amin