• Zurück

Erfolg am Ende einer Erdperiode.... Wissenschaftler....

Es ist stets dann das Ende einer Entwicklungsperiode gekommen, wenn die Menschen insofern aus der göttlichen Ordnung getreten sind, daß sie in den Schöpfungsplan Gottes einzugreifen sich befähigt fühlen, weil sie nicht an Gott als erschaffende Macht glauben und alles Bestehende selbst beherrschen zu können glauben.... Die Menschen haben zwar als Erbteil Gottes den erschaffenden Geist, und sie können dieses Erbteil in großem Maß erhöhen, sie können auch mit göttlicher Unterstützung Unmöglich-Scheinendes leisten und werden dennoch in göttlicher Ordnung verbleiben.... solange sie die Kraft zu ihrem Schaffen aus Gott beziehen.... Sie werden aber sofort aus dieser Ordnung heraustreten, wenn alle ihre Pläne nur irdisch gerichtet sind.... wenn sie sich von Gott als der erschaffenden Macht absondern und nun also rein verstandesmäßig experimentieren.... wenn sie die göttliche Schöpfung selbst als Versuchsobjekte nützen und sich so zu Handlangern des Gegners von Gott machen, der es sich zum Ziel setzt, göttliche Schöpfungen zu zerstören. Am Ende einer Erdperiode ist stets die Welt voller irdischer Weisheit.... Es glaubt die Wissenschaft, für alle Gebiete die Schlüssel gefunden zu haben, und selten nur ist der geistige Weg betreten worden, den Gott aufgezeigt hat, um zum rechten Wissen zu gelangen.... Ohne Ihn aber sind die Wege gefährlich, ohne Ihn sind die Ergebnisse zweifelhaft, und mehr oder weniger betreten die Menschen Gefahrenzonen, weil sie von dem gelenkt werden, der keinen Aufbau, sondern Untergang will.... der die Menschen im Glauben lässet, daß sie sich aufbauend betätigen, während sie jedoch sich ihr eigenes Grab graben.... und zum Untergang der alten Erde beitragen. Denn der angebliche Fortschritt der Wissenschaft ist sein Werk, das Werk des Gegners von Gott, der die Menschen antreibt zu höchster Verstandestätigkeit unter Ausschluß göttlicher Unterstützung. Sie werden sich Naturkräfte nutzbar machen, doch in anderem als Gott-gewolltem Sinn.... Sie werden heraustreten aus der göttlichen Ordnung, und die Folgen dessen werden sich zeigen.... Gott aber sah das Wollen und Handeln der Menschen seit Ewigkeit voraus, und darum weiset Er immer wieder hin auf das Kommende, denn Er weiß es, wann und wo die Auswirkungen menschlichen Denkens und Handelns sich äußern.... Er unterweiset die Menschen über das Verkehrte ihres Denkens und will sie bewegen, sich der Macht anzuvertrauen, Die über allem steht.... Er will sie warnen vor dem Einfluß Seines Gegners.... Er will ihnen anraten, in göttlicher Ordnung zu bleiben.... Er gedenket derer, die Ihn anerkennen als Gott und Schöpfer von Ewigkeit, und Er kläret sie auf über Sich Selbst und Seine Gegenmacht....

Amen

Succesul la sfârșitul unei perioade pământești.... Cercetătorul ștințific....

Sfârșitul unei perioade de dezvoltare vine întotdeauna atunci când oamenii au ieșit din ordinea divină până la punctul în care se simt capabili să intervină în planul de creație al lui Dumnezeu, deoarece nu cred în Dumnezeu ca putere creatoare și cred că pot controla ei înșiși tot ceea ce există..... Desigur, oamenii au spiritul creator ca moștenire a lui Dumnezeu și pot spori această moștenire într-o mare măsură, ei pot, de asemenea, să realizeze ceea ce pare imposibil cu sprijin divin și să rămână în continuare în ordinea divină.... atâta timp cât își trag puterea pentru creația lor de la Dumnezeu.... Dar ei vor ieși imediat din această ordine dacă toate planurile lor sunt îndreptate doar spre Pământ.... dacă se separă de Dumnezeu ca putere creatoare și astfel experimentează acum pur intelectual.... dacă folosesc creația divină însăși ca obiect de testare și astfel se transformă în slugile adversarului lui Dumnezeu care își propune să distrugă creațiile divine. La sfârșitul unei perioade pământești, lumea este întotdeauna plină de înțelepciune pământească.... Știința crede că a găsit cheile pentru toate domeniile și doar rareori a fost parcursă calea spirituală pe care Dumnezeu a indicat-o pentru a ajunge la cunoașterea corectă..... Fără El, însă, căile sunt periculoase, fără El rezultatele sunt îndoielnice, iar oamenii intră mai mult sau mai puțin în zone periculoase pentru că sunt ghidați de cel care nu vrea să construiască, ci să distrugă...., care îi lasă pe oameni să creadă că construiesc, în timp ce ei își sapă propriul mormânt.... și contribuie la distrugerea Vechiului Pământ. Căci pretinsul progres al cunoașterii este opera lui, a adversarului lui Dumnezeu, care îi împinge pe oameni la cea mai înaltă activitate intelectuală, excluzând sprijinul divin. Ei se vor folosi de forțele naturii, dar într-un alt sens decât cel intenționat de Dumnezeu..... Ei vor ieși din ordinea divină și consecințele acestui lucru vor deveni evidente.... Cu toate acestea, Dumnezeu a prevăzut intențiile și acțiunile oamenilor încă din veșnicie și, prin urmare, indică întotdeauna ceea ce va urma, pentru că El știe când și unde se vor manifesta efectele gândirii și acțiunilor umane.... El îi instruiește pe oameni cu privire la greșeala gândirii lor și vrea să-i motiveze să se încredințeze Puterii care este mai presus de toate.... El vrea să-i avertizeze de influența adversarului Său.... El vrea să-i sfătuiască să rămână în ordinea divină.... El își amintește de cei care Îl recunosc ca Dumnezeu și Creator din veșnicie și îi luminează despre Sine și despre puterea Sa potrivnică....

Amin