• Zurück

Eigenmächtiges Beenden des Lebens....

Es ist euch Menschen eine Zeit zugebilligt zur letzten Erlösung aus eurer Fessel.... zur endgültigen Freiwerdung aus der Form.... Doch diese Zeit ist verschieden lang bemessen, so wie Ich es als gut erkannte für eure Seele. Nicht willkürlich wird euer Erdenleben von Mir aus beendet, doch jedes einzelnen Seelenreife ist Mir ersichtlich, und so auch weiß Ich um die Gefahr eines Abfalles oder um die Möglichkeit eines weiteren Aufstieges auf Erden. Und Meine Liebe und Barmherzigkeit beendet auch vorzeitig ein Menschenleben, um für die Seele einen Rückgang zu verhindern.... oder Ich ersehe die Möglichkeit einer Wandlung in letzter Stunde und verlängere daher die Lebensdauer, immer nach weisem Ratschluß, denn Mir ist alles bekannt, was einer Seele zum Heil gereicht.... Und nun werdet ihr verstehen, welch schwerwiegendes Vergehen ein eigenmächtiges Beenden des Leibeslebens ist, welche Sünde ihr begehet, daß ihr Meiner Liebe und Barmherzigkeit vorgreifet und die Gelegenheiten nicht ausnützet, die eurer Seele geboten wurden zur Vollendung.... Ihr greifet ein in Meinen Heilsplan und füget euren Seelen einen Schaden zu, der einmal übergroße Reue und Selbstvorwürfe in euch auslösen wird, doch nicht mehr gutzumachen ist im jenseitigen Reich, denn die Vergünstigungen, die ihr auf Erden ausnutzen solltet und konntet, können euch im jenseitigen Reich nimmermehr geboten werden. Ihr habt euch unwiederbringlich etwas verscherzt, selbst wenn es euch noch gelingt, euren Seelenzustand etwas aufzubessern, wenn ihr nun zur Höhe strebet.... Doch eine große Gefahr besteht, daß die Seele absinkt.... daß sie sich auflehnt, wie ihr eigenmächtiges Beenden des Lebens eine Auflehnung war, und sie in dieser Abkehr verbleibt. Es bedürfen solche Seelen großer Hilfe, daß sie nicht verlorengehen für ewige Zeiten, doch es geschieht auch ihnen nur nach ihrem Willen. Ich stehe wahrlich allen bei, auch in größter Not, die auch sofort sich verringert, wenn der Mensch nur an Mich denkt, wenn er Mich anruft um Hilfe.... Und die Not ist auch nur das Mittel, eure Gedanken Mir zuzuwenden, auf daß ihr nun auch einen Erfolg von eurem Erdenleben verzeichnen könnet.... Die Not bricht nicht unbegründet über den Menschen herein, denn dessen Seele ist in Gefahr, aus der sie durch diese Not herausfinden soll. Und sie gefährdet sich desto mehr, je mehr sie sich verhärtet gegen Mich, um zuletzt Meinem Willen zu trotzen und das Leben hinzuwerfen, das ihr Meine Liebe und Gnade schenkte zur letzten Erlösung. Denn die Verkörperung als Mensch ist für die Seele eine Gnade.... ein Geschenk Meiner Liebe.... es ist die letzte Stufe zur Höhe, die sie betreten darf, um dann für Ewigkeit frei und selig sein zu können.... Die Seele ist kurz vor ihrem Ziel angelangt und daher für ihr Tun verantwortlich, wenn sie dieses Gnadengeschenk nicht auswertet, sondern es wegwirft in Verblendung des Denkens.

Mir ist jede Regung eines Menschenherzens bekannt, und Ich richte wahrlich gerecht.... Ich trage der Schwäche Meiner Geschöpfe Rechnung, doch sie ist nicht unverschuldet, und der freie Wille des Menschen belastet ihn, sowie er falsch gerichtet war, also mißbraucht wurde. Der Mensch kann seine Not nicht beenden durch seinen Eingriff, er wird sie fortsetzen müssen, er wird nicht aus seiner Not herausfinden, und darum wird die Seele unsäglich leiden im jenseitigen Reich.... bis sie in gleicher Weise ihrer Herr wird, wie sie es auch auf Erden konnte.... bis sie zu Dem ihre Zuflucht nimmt, Der Herr ist über Leiden und Not, weil Er der Sieger ist über Sünde und Tod....

Amen

A pune capăt vieții din proprie inițiativă....

Vouă, oamenilor, vi s-a acordat un timp pentru eliberarea definitivă din robia voastră.... pentru eliberarea definitivă din formă.... Dar acest timp se măsoară în lungimi diferite, pentru că Eu am recunoscut că este bun pentru sufletul vostru. Nu voi pune capăt în mod arbitrar vieții voastre pământești, însă maturitatea fiecărui suflet în parte Îmi este evidentă și astfel Eu știu și despre pericolul unei căderi sau despre posibilitatea unei ascensiuni ulterioare pe Pământ. Și astfel dragostea și mila Mea pune capăt prematur unei vieți umane pentru a preveni un declin pentru suflet.... sau văd posibilitatea unei schimbări în ultimul ceas și de aceea prelungesc durata vieții, întotdeauna conform unei decizii înțelepte, pentru că Eu știu tot ceea ce este în folosul mântuirii unui suflet.... Și acum veți înțelege ce ofensă gravă este o încetare neautorizată a vieții trupești, ce păcat comiteți anticipând iubirea și mila Mea și nu profitați de oportunitățile oferite sufletului vostru pentru desăvârșire.... Interferați cu planul Meu de mântuire și provocați pagube sufletelor voastre, care într-o zi vă vor provoca remușcări imense și auto-reproșuri, dar care nu vor mai putea fi compensate în împărăția de dincolo, pentru că beneficiile de care ar fi trebuit și ați fi putut profita pe Pământ nu vă vor putea fi oferite niciodată în împărăția de dincolo. Ați distrus iremediabil ceva pentru voi înșivă, chiar dacă reușiți totuși să vă îmbunătățiți puțin starea sufletească atunci când vă străduiți acum să vă ridicați în sus. Dar există un mare pericol ca sufletul să se scufunde.... să se răzvrătească, așa cum sfârșitul arbitrar al vieții a fost o răzvrătire, și va rămâne în această întoarcere. Astfel de suflete au nevoie de un mare ajutor pentru a nu se pierde pentru veșnicie, dar acest lucru li se va întâmpla numai după voința lor. Eu îi ajut cu adevărat pe toți, chiar și în cele mai mari adversități, care se reduc imediat dacă ființa umană se gândește la Mine, dacă ea Mă cheamă în ajutor.... Iar adversitatea este, de asemenea, doar un mijloc de a vă îndrepta gândurile spre Mine, astfel încât să puteți înregistra acum și un succes din viața voastră pământească.... Adversitatea nu se abate asupra ființei umane fără motiv, pentru că sufletul său este în pericol, din care își va găsi calea de ieșire prin această adversitate. Și cu cât se împietrește mai mult împotriva Mea, cu atât se pune mai mult în pericol pentru a sfida în cele din urmă voința Mea și pentru a arunca viața pe care iubirea și harul Meu i-au dat-o pentru răscumpărarea finală. Căci întruparea ca ființă umană este un har pentru suflet.... un dar al iubirii Mele.... este ultima treaptă în sus pe care poate intra pentru a putea apoi să fie liberă și fericită pentru eternitate.... Sufletul a ajuns în scurt timp la țelul său și, prin urmare, este responsabil pentru acțiunile sale dacă nu evaluează acest dar al harului, ci îl aruncă în iluzia gândurilor.

Fiecare emoție a unei inimi umane Îmi este cunoscută și Eu o judec cu adevărat.... Țin cont de slăbiciunea creației Mele vii, dar ea nu este lipsită de vină, iar liberul arbitru al ființei umane o împovărează de îndată ce aceasta a fost greșit direcționată, adică abuzată. Ființa umană nu poate pune capăt adversității sale prin intervenția sa, ea trebuie să continue, ea nu își va găsi calea de ieșire din adversitate sa și, prin urmare, sufletul va suferi de nedescris în împărăția de dincolo.... până când va deveni stăpân pe ea, așa cum ar fi putut să o facă pe Pământ.... până când se refugiază în Cel care este Domn peste suferință și adversitate, pentru că El este biruitor asupra păcatului și a morții....

Amin