• Zurück

Blut Christi.... Sündenschuld....

Für euch, Meine Kinder auf Erden, habe Ich Mein Blut vergossen; für euch bin Ich den schwersten Gang gegangen, denn Ich wollte euch helfen aus der Tiefe, die ihr nimmermehr hättet verlassen können aus eigener Kraft.... für euch starb Ich den Tod am Kreuze.... Das Opfer, das Ich Gott Vater darbringen wollte, wurde angenommen, es wurde für euch dargebracht.... Also ihr Menschen auf Erden solltet den Gewinn tragen; was Ich bei Gott erflehte und wofür Ich das Opfer gebracht habe, das sollte euch Erdenkindern zugute kommen, weil ihr nötig eine Hilfeleistung brauchtet in dem Zustand, in dem ihr euch befandet, als Ich zur Erde niederstieg. Doch Ich wußte auch, daß nicht nur die Menschen zu Meiner Erdenzeit bedürftig waren; Ich wußte es, daß, solange die Erde besteht, die Menschen darauf ihre Erdenaufgabe nicht erfüllen konnten, weil sie zu schwach waren, und Mich erbarmte die gesamte Menschheit, auch die der Vergangenheit und der Zukunft, und alle Menschen schloß Ich ein in das Erlösungswerk, allen Menschen erwarb Ich Gnaden ohne Maß, deren sie sich nun bedienen können, um ihr Ziel auf Erden zu erreichen. Mein Opfertod war ein Werk größter Barmherzigkeit, Ich nahm mit vollem Bewußtsein und freiem Willen einen Leidenszustand auf Mich, den Ich ohne die göttliche Liebekraft nicht hätte ertragen können, doch die entsetzliche Not der Menschheit erbarmte Mich und ließ Mich alles auf Mich nehmen, was nur möglich war, um ihr zu helfen. Ich wußte wohl, daß die völlige Vergöttlichung Meines Wesens dieses Mein Erlösungswerk krönte, doch Ich tat es nicht um dieses Zieles willen, sondern allein aus Liebe zu dem leidenden, von Gott abgefallenen Geistigen, das so gottfern und darum unselig war. Die Liebe erfüllte Mich mit solcher Gewalt, daß Ich daraus Kraft schöpfte für das Werk der Barmherzigkeit, daß Ich litt und starb für die Menschheit in unsäglicher körperlicher Pein. Ich gab Mein Leben hin am Kreuz für Meine unglücklichen Brüder, die einstmals gleich Mir von Gott ausgegangen waren, aber den Weg verlassen hatten, der ihre Bestimmung war. Ich kannte die Seligkeit der Gottnähe, und Mich erbarmte das gefallene Unselige.... Doch Ich wußte auch um die Liebe Gottes zu allen Seinen Geschöpfen, und Ich wollte Ihm zurückbringen, was sich freiwillig von Ihm entfernt hatte.... Meine Liebe zu Gott war übermächtig wie auch die Liebe zu allem aus Ihm Hervorgegangenen. Allein dieser Liebe wegen nahm Gott Mein Opfer an.... Und Meine Liebe erbat bei Gott Vergebung der Schuld, die dem Gefallenen anhaftete und nicht anders getilgt werden konnte, weil sie in Lieblosigkeit bestand. Nur Liebe konnte daher dieses Opfer bringen, und also war es nicht der Kreuzestod an sich, sondern die durch diesen Tod bewiesene Liebe zu den Menschen, die Gott nun annahm als Entsühnung.... Ich habe Mein Blut vergossen für euch Menschen und also die Sühne geleistet für das, was ihr getan habt, Ich habe eure Sünde auf Mich genommen und dafür gebüßt.... Doch auch ihr Menschen müsset euer Teil dazu beitragen, ihr müsset willig sein, durch Meinen Kreuzestod erlöst zu werden. Ihr müsset wollen, daß das Gnadenwerk auch für euch gebracht worden sei, ihr müsset Gebrauch machen von den Gnaden, indem ihr Mich und Mein Erlösungswerk anerkennet und willensmäßig euch in die Schar jener einreihet, für die Ich am Kreuz gestorben bin. Ohne diese Anerkennung und euren Willen seid und bleibt ihr mit der Sündenschuld behaftet und in den Ketten dessen, der euch zum Fall gebracht hat. Ich habe wohl für euch alle das Erlösungswerk vollbracht, doch erst euer eigener Wille macht, daß es wirksam werde an euch, denn ihr könnet nimmermehr wider euren Willen erlöst werden von einer Sünde, die ihr im freien Willen begangen habt. Ihr müsset euch unter das Kreuz Christi stellen, ihr müsset Mich anerkennen und Mich rufen, ihr müsset Mir eure Schuld gestehen und bitten, daß Ich sie für euch trage und mit Meinem Blut auslöschen möge.... Und es wird euch alle Schuld vergeben sein um Meiner Liebe willen....

Amen

Sângele lui Hristos.... Datoria păcatului....

Pentru voi, copiii Mei de pe Pământ, Mi-am vărsat sângele Meu; pentru voi am mers pe calea cea mai grea, căci am vrut să vă ajut să ieșiți din adâncul din care nu ați fi putut ieși niciodată prin propriile forțe.... pentru voi am murit pe cruce.... Jertfa pe care am vrut să o ofer lui Dumnezeu Tatăl a fost acceptată, a fost oferită pentru voi.... Astfel, voi, oamenii de pe Pământ, ar trebui să trageți beneficiul; ceea ce am implorat la Dumnezeu și pentru ceea ce am adus jertfa, ar trebui să fie de folos vouă, copiiilor pământeni, pentru că aveați nevoie de ajutor în starea în care vă aflați când am coborât pe Pământ. Totuși, am știut de asemenea că nu numai oamenii în timpul cât am fost pe Pământ erau în nevoie; am știut că atâta timp cât Pământul există, oamenii de pe el nu pot să-și îndeplinească sarcina lor pământească pentru că sunt prea slabi, și Mi s-a făcut milă de întreaga umanitate, chiar și de cei din trecut și din viitor, și i-am inclus pe toți oamenii în actul de mântuire, am dobândit haruri fără măsură pentru toți oamenii, de care ei se pot folosi acum pentru a-și atinge scopul pe Pământ. Moartea Mea jertfelnică a fost o operă de maximă milă, Mi-am asumat o stare de suferință în deplină conștiință și liber arbitru, pe care nu aș fi putut să o îndur fără forța divină a iubirii, însă adversitatea îngrozitoare a umanității M-a făcut să îndur și să iau asupra Mea tot ce era posibil pentru a o ajuta. Știam foarte bine că divinizarea completă a Ființei Mele încununa actul Meu de Mântuire, dar nu am făcut-o de dragul acestui scop, ci numai din dragoste pentru ființa spirituală suferindă care se îndepărtase de Dumnezeu, care era atât de îndepărtată de Dumnezeu și, prin urmare, nenorocită. Iubirea M-a umplut de o asemenea putere încât Mi-am tras puterea din ea pentru lucrarea de milostivire, încât am suferit și am murit pentru umanitate în dureri fizice de nedescris. Mi-am dat viața pe cruce pentru frații Mei nefericiți, care odinioară emanaseră din Dumnezeu ca și Mine, dar care părăsiseră calea care le era destinată. Am cunoscut fericirea apropierii de Dumnezeu și Mi-a fost milă de nenorociții căzuți.... Cu toate acestea, știam și despre dragostea lui Dumnezeu pentru toate creațiile Sale vii și am vrut să aduc înapoi la El ceea ce se îndepărtase voluntar de El.... Dragostea Mea pentru Dumnezeu era copleșitoare, la fel ca și dragostea Mea pentru tot ceea ce ieșise din El. Numai datorită acestei iubiri Dumnezeu a acceptat jertfa Mea.... Iar iubirea Mea a implorat la Dumnezeu pentru iertarea vinovăției care era atașată persoanei căzute și care nu putea fi răscumpărată în alt mod, deoarece consta în lipsa de iubire. Prin urmare, numai iubirea putea face această jertfă și, astfel, nu moartea pe cruce ca atare, ci iubirea pentru oameni dovedită prin această moarte a fost cea pe care Dumnezeu a acceptat-o acum ca ispășire.... Mi-am vărsat sângele pentru voi, oamenii, și astfel am făcut ispășire pentru ceea ce ați făcut, am luat asupra Mea păcatul vostru și l-am ispășit.... Dar și voi, oamenii, trebuie să vă faceți partea voastră, trebuie să fiți dispuși să fiți răscumpărați prin moartea Mea pe cruce. Trebuie să vreți ca lucrarea harului să se împlinească și pentru voi, trebuie să vă folosiți de binecuvântări recunoscându-Mă pe Mine și actul Meu de mântuire și alăturându-vă de bunăvoie rândurilor celor pentru care am murit pe cruce. Fără această recunoaștere și fără voia voastră, sunteți și rămâneți împovărați de vina păcatului și în lanțurile celui care v-a făcut să cădeți. Eu am săvârșit într-adevăr actul de Mântuire pentru voi toți, însă numai voința voastră îl face efectiv pentru voi, căci nu puteți fi niciodată răscumpărați împotriva voinței voastre de un păcat pe care l-ați comis de bunăvoie. Trebuie să vă puneți voi înșivă la crucea lui Hristos, trebuie să Mă recunoașteți și să Mă chemați, trebuie să Îmi mărturisiți vina voastră și să Îmi cereți să o port pentru voi și să o răscumpăr cu sângele Meu.... și toată vina voastră va fi iertată de dragul iubirii Mele....

Amin