• Zurück

Demut - Überheblichkeit.... Gefahr....

Dem Demütigen schenke Ich Meine Gnade, dem Überheblichen entziehe Ich sie, denn die Überheblichkeit erstickt die Liebe, während die Demut Liebe erweckt. Und darum gehört auch dem Demütigen Meine ganze Liebe, die ihn nun mit Gnade überschüttet ohne Maß. Empfindet der Mensch Liebe im Herzen zu seinem Mitmenschen, so kann er nicht ihm gegenüber überheblich sein, sondern er betrachtet ihn als seinen Bruder, und er dienet ihm aus Liebe, darum wird auch der Demütige Werke der Nächstenliebe verrichten, wofür Ich ihn segne und belohne wieder mit Meiner Liebe und Gnade. Wer überheblich ist, dessen Herz ist hart und gefühllos, er dienet nicht, sondern er will herrschen und wird darum von Mir nicht angesehen, weil dieses Gefühl, die Begierde zu herrschen, Anlaß war des einstigen Abfalls von Mir, der nur durch tiefe Demut Mir gegenüber gesühnt werden kann, also auch die Demut Rückkehr zu Mir bedeutet. Das Geistige war tief gesunken durch die Überheblichkeit, im Stadium als Mensch aber hat es schon wieder eine gewisse Höhe erreicht, wo nun aber die größte Gefahr ist, wieder in den Hochmut zu verfallen, sich selbst zu überheben, was in Lieblosigkeit dem Mitmenschen gegenüber zum Ausdruck kommt. Daß sich der Mensch durch den Hochmut auch aller Hilfsmittel zur Höhe beraubt, daß er sich dadurch Meine Gnade verscherzet, ist die größte Gefahr, auf die Ich euch stets aufmerksam mache, auf daß ihr nicht wieder in die Tiefe stürzet aus eigener Schuld. Alles, was überheblich ist, gehöret noch Meinem Gegner an, der in größter Abwehr gegen Mich verharrt und glaubt, Mich stürzen zu können. Er wurde Mein Gegner als einst höchster Lichtträger, weil er sich über Mich erhob.... er glaubte, sich über Mich stellen zu können, und stürzte in den tiefsten Abgrund. Die Überheblichkeit ist der erste Schritt zum grundlosen Fall.... die Demut dagegen die Leiter zur Höhe, die sicherste Brücke zu Mir.... Denn wem Ich Meine Gnade schenke, der erreicht sicher sein Ziel, weil Meine Gnade Hilfe bedeutet, Meinen Beistand und Meine Führung. Gedenket eurer einstigen Sünde, die euch von Mir schied, gedenket Meiner übergroßen Liebe, die euch zu Mir ziehen will; gedenket eurer Schwäche und Unvollkommenheit, und gedenket des weiten Abstandes, in dem ihr euch befindet, dann werdet ihr in tiefster Demut euer Haupt beugen und sehnend eure Hände nach Mir ausstrecken, und dann erfasse Ich euch mit Meiner Liebe und Gnade und gebe euch alles, wessen ihr bedürfet, um den Abstand von Mir zu verringern, um zu Mir zu gelangen, von Dem ihr ausgegangen seid. Doch wehe, wenn ihr euch niemals des Abstandes von Mir bewußt werdet, wenn ihr euch zu erhaben glaubt, um zu Mir zu beten in tiefster Demut.... Dann kann euch keine Gnade zugehen, dann seid ihr noch in der Gewalt dessen, der euch zu Fall brachte, dann könnet ihr niemals frei werden von der Sünde der einstigen Überheblichkeit, denn ohne Meine Gnade könnet ihr nie und nimmer selig werden....

Amen

Smerenie - aroganță.... Pericol....

Eu ofer harul Meu celor smeriți, îl retrag celor aroganți, pentru că aroganța înăbușă iubirea, în timp ce umilința trezește iubirea. Și de aceea toată dragostea Mea aparține și celui smerit, care acum îl copleșește cu har fără măsură. Dacă ființa umană simte iubire în inima sa pentru semenii săi, nu poate fi arogantă față de ei, ci îi consideră fratele său și îi servește din iubire, de aceea persoana umilă va face și ea fapte de iubire față de aproapele, pentru care Eu o binecuvântez și o răsplătesc din nou cu iubirea și harul Meu. Oricine este arogant are o inimă dură și nesimțitoare, nu slujește, ci vrea să conducă și, prin urmare, nu este privit de Mine, deoarece acest sentiment, dorința de a conduce, a fost cauza fostei apostazii de la Mine, care poate fi ispășită doar printr-o profundă umilință față de Mine, astfel că umilința înseamnă și întoarcerea la Mine. Spiritualul s-a scufundat adânc prin aroganță, dar în stadiul de ființă umană a ajuns deja din nou la o anumită înălțime, unde acum, însă, cel mai mare pericol este de a cădea din nou în aroganță, de a se înălța pe sine, care se exprimă prin lipsa de bunăvoință față de semeni. Faptul că ființa umană se lipsește de toate mijloacele de ascensiune din cauza aroganței, că astfel uită de harul Meu, este cel mai mare pericol asupra căruia vă atrag mereu atenția, pentru ca să nu cădeți din nou în abis din vina voastră. Tot ceea ce este arogant aparține încă adversarului Meu, care rămâne în cea mai mare apărare împotriva Mea și crede că Mă poate răsturna. El a devenit adversarul Meu ca odinioară cel mai înalt purtător de lumină, pentru că s-a înălțat deasupra Mea.... a crezut că se poate plasa deasupra Mea și a căzut în cel mai adânc abis. Aroganța este primul pas spre o cădere fără temei.... umilința, pe de altă parte, este scara spre înălțimi, cel mai sigur pod spre Mine.... Căci oricine primește harul Meu va ajunge cu siguranță la scopul său, pentru că harul Meu înseamnă ajutor, asistență și îndrumare. Amintește-ți de păcatul tău trecut care te-a despărțit de Mine, amintește-ți de iubirea Mea extrem de mare care vrea să te atragă la Mine; amintește-ți de slăbiciunea și imperfecțiunea ta și de distanța mare la care te afli, apoi îți vei pleca capul în cea mai profundă umilință și vei întinde cu dor mâinile spre Mine, iar atunci te voi cuprinde cu iubirea și harul Meu și îți voi da tot ce ai nevoie pentru a reduce distanța față de Mine, pentru a ajunge la Mine, de la Care ai ieșit. Dar vai de voi dacă nu veți conștientiza niciodată distanța față de Mine, dacă vă credeți prea înălțați pentru a vă ruga la Mine în cea mai profundă umilință.... Atunci nu poți primi harul, atunci ești încă în puterea celui care te-a doborât, atunci nu te poți elibera niciodată de păcatul aroganței de odinioară, căci fără harul Meu nu poți deveni niciodată binecuvântat....

Amin