• Zurück

Los in der Ewigkeit entsprechend dem Willen.... Materie falsche Liebe....

Wonach der Mensch trachtet, das soll ihm werden, denn sein Wille allein bestimmt sein Los in der Ewigkeit. Trachtet ihr nach dem Reich Gottes, so werdet ihr es auch einnehmen und Mitbeherrscher aller Welten sein.... doch trachtet ihr nach der Welt, nach Erfüllung irdischer Wünsche und Begierden, dann wird euch auch die Welt, d.h. das irdische Gut nicht verlassen, wenngleich ihr in das Jenseits eingegangen seid, denn eure Wünsche schaffen euch auch die Umgebung, in der eure Seele weilet. Nur werdet ihr nicht glücklich sein im Besitz jener Güter, denn ihr werdet ihre Unwirklichkeit sehr bald erkennen, also nicht mehr Erfüllung eurer Begierden finden, jedoch fortgesetzt verlangen, und dieses Verlangen wird euch peinigen, und darum müsset ihr danach trachten, auf Erden schon solcher Begierden ledig zu werden, ihr müsset geistiges Gut begehren, wollet ihr dereinst selig sein. Wonach ihr trachtet, das wird euer Anteil sein.... Und also schaffet sich jeder Mensch selbst sein Los, und er soll sich daher der großen Verantwortung bewußt sein, denn es sind Ewigkeiten, die vor ihm liegen, Ewigkeiten, die er in Seligkeit verbringen kann oder in Unseligkeit durchleben muß. Denn es können Ewigkeiten vergehen, bis er die irdische Materie überwunden hat, weil im geistigen Reich die Versuchungen noch um vieles ärger sind, da er ihnen wenig Widerstand entgegensetzt, während er auf Erden sehr leicht davon loskommen kann, so er nur ernstlich will. Eine Seele, die überwunden hat und frei ins jenseitige Reich eingeht, ist unaussprechlich glücklich, denn ihrer harren weit herrlichere Genüsse, von denen ihr Menschen auf Erden euch keine Vorstellung machen könnt. Auch sie wird begehren, jedoch ständige Erfüllung finden, denn was sie begehrt, ist geistiges Gut, es ist die Liebeausstrahlung Gottes, die sie unendlich beseligt, die ihr ständiges Verlangen ist und ständig ihr zuteil wird. Und diese Liebeausstrahlung Gottes vergeistigt ihr ganzes Wesen, es gleicht sich immer mehr der ewigen Liebe an und fühlt sich von Ihr ständig angezogen, sie begehret unausgesetzt die Nähe Gottes, um bis in alle Ewigkeit mit Ihm verbunden und also unaussprechlich selig zu sein. Die Menschen auf Erden verlangen irdische Freuden, körperliche Genüsse und trachten nur immer nach materiellem Besitz.... Und alles findet sein Ende mit dem Tode des Leibes.... Nichts können sie hinübernehmen in das geistige Reich, so sie sich nicht geistige Güter gesammelt haben, die jedoch nur unter Rücksetzung irdischer Wünsche zu gewinnen sind. Und so sie sich noch vor dem leiblichen Tode trennen können von der Welt, so sie noch zuvor ihre Wertlosigkeit erkannt haben und sich mit Jenseitsgedanken befassen, können sie selig gepriesen werden, denn dann ist ihnen im geistigen Reich der Weg nach oben nicht mehr verschlossen, wenn auch unsagbar schwer zu erklimmen, doch dann streben sie nicht mehr irdisches Gut an und haben die argen Versuchungen nicht mehr zu fürchten, durch die eine Seele schwach wird und unfähig zum Widerstand. Dann werden sie sehr bald Unterstützung finden von seiten der Lichtwesen, die ihnen helfen, indem sie ihnen geistiges Gut austeilen, wenn auch in bestimmten Grenzen, bis sich die Seele selbst bemüht um Vermehrung, bis sie ihre Aufgabe im geistigen Reich erkannt hat und ihr nachzukommen trachtet. Was sie verlangt, wird ihr zuteil.... Der Wille allein ist entscheidend, und auf daß sich der Wille recht entscheidet, werden die Menschen von Gott aus ständig unterrichtet von Seinem Willen, doch sie hören nicht auf Ihn, sie begehren weiter die Welt und bringen ihre Seelen in große Gefahr. Darum erbarmet Sich Gott ihrer, und Er zeigt ihnen offensichtlich, welchen Wert die irdische Materie hat, indem Er es zuläßt, daß sie den Menschen verlorengeht, indem Er ihnen immer wieder nimmt, was sie besitzen und woran sie ihr Herz hängen, ohne sich bewußt zu sein, daß es eine falsche Liebe ist, die in ihnen schlummert.... Er nimmt ihnen, was sie freiwillig nicht hergeben wollen, um ihnen auf Erden schon zu zeigen, daß sie überwunden werden kann, um ihnen zu helfen, sich von dem Verlangen danach frei zu machen, sich mit wenigem zu begnügen und ihre Liebe geistigen Gütern zuzuwenden, die ungleich wertvoller und unvergänglich sind. Jeder irdische Verlust, der den Menschen trifft, ist eine Hilfeleistung Gottes, er ist eine sanfte Mahnung, sich abzukehren davon, und ein Zeichen der Vergänglichkeit alles Irdischen.... Und wer offenen Auges um sich blickt, der kann Gottes Wirken überall erkennen, Der den Menschen helfen will, ihr Sinnen und Trachten geistig zu lenken, auf daß sie noch vor dem Leibestode die Materie verachten lernen und nur geistiges Gut anstreben.... auf daß sie sich ein Los schaffen im Jenseits, das Seligkeit bedeutet.... auf daß sie selig werden, weil es ihr Wille ist....

Amen

Destinul în veșnicie după voia Lui.... Materia iubirii false....

Tot ceea ce o persoană se străduiește să obțină va deveni al ei, căci numai voința sa îi va determina soarta în eternitate. Dacă vă străduiți pentru împărăția lui Dumnezeu, o veți ocupa și voi și veți fi co-guvernatori al tuturor lumilor.... dar dacă vă străduiți pentru lume, pentru satisfacerea dorințelor și poftelor pământești, atunci nici lumea, adică bunurile pământești, nu vă va părăsi, chiar dacă ați intrat în lumea de dincolo, pentru că dorințele voastre vă creează și ele mediul în care locuiește sufletul vostru. Cu toate acestea, nu veți fi fericiți în posesia acestor bunuri, deoarece veți recunoaște foarte curând irealitatea lor, astfel că nu veți mai găsi împlinirea dorințelor voastre, dar veți continua să le doriți, iar această dorință vă va chinui, și de aceea trebuie să vă străduiți să scăpați de astfel de dorințe pe Pământ încă de pe acum, trebuie să vă doriți bunuri spirituale dacă vreți să fiți fericiți într-o zi. Tot ceea ce vă străduiți să obțineți va fi partea voastră.... Astfel, fiecare om își creează propria soartă și, de aceea, ar trebui să fie conștient de marea sa responsabilitate, căci în fața sa se află eternități, eternități pe care le poate petrece în fericire sau pe care trebuie să le trăiască în mizerie. Căci pot trece veacuri întregi până când el nu va fi depășit materia pământească, deoarece în împărăția spirituală ispitele sunt chiar mult mai rele, deoarece el nu le opune decât o mică rezistență, în timp ce pe Pământ poate scăpa foarte ușor de ele, dacă își dorește cu adevărat. Un suflet care a învins și intră liber în împărăția de dincolo este nespus de fericit, căci îl așteaptă plăceri mult mai glorioase, pe care voi, oamenii de pe Pământ, nu vi le puteți imagina. Și el își va dori, dar va găsi întotdeauna împlinirea, pentru că ceea ce își dorește este binele spiritual, este emanația iubirii lui Dumnezeu care îl face infinit de fericit, care este dorința lui constantă și care îi este acordată în mod constant. Iar această emanație a iubirii lui Dumnezeu îi spiritualizează întreaga ființă, el se aliniază tot mai mult cu iubirea eternă și se simte atras în mod constant de ea, dorește în mod constant apropierea lui Dumnezeu pentru a se uni cu El pentru eternitate și a fi astfel nespus de fericit. Oamenii de pe Pământ își doresc bucurii pământești, plăceri fizice și se străduiesc doar pentru posesiuni materiale.... Și totul se termină odată cu moartea corpului.... Ei nu pot duce nimic în împărăția spirituală dacă nu au adunat bunuri spirituale care, totuși, pot fi obținute doar prin renunțarea la dorințele pământești. Iar dacă sunt încă în stare să se despartă de lume înainte de moartea trupească, dacă și-au recunoscut dinainte inutilitatea și se ocupă cu gânduri de dincolo, pot fi binecuvântați, pentru că atunci nu le mai este închisă calea spre înălțare în împărăția spirituală, chiar dacă este nespus de greu de urcat, dar atunci nu vor mai lupta pentru bunurile pământești și nu vor mai trebui să se teamă de ispitele rele care fac sufletul slab și incapabil de rezistență. Atunci vor găsi foarte curând sprijin din partea ființelor de lumină, care îi vor ajuta distribuindu-le bunuri spirituale, deși în anumite limite, până când sufletul va face un efort pentru a se mări, până când își va recunoaște sarcina în împărăția spirituală și se va strădui să o îndeplinească. Ceea ce cere îi va fi acordat.... Doar voința este decisivă și, pentru ca voința să decidă corect, oamenii sunt informați în mod constant de Dumnezeu despre voința Sa, dar ei nu Îl ascultă, continuă să dorească lumea și își pun sufletul în mare pericol. De aceea, Dumnezeu are milă de ei și, evident, le arată valoarea materiei pământești permițând ca aceasta să se piardă pentru oameni, luându-le în mod repetat ceea ce posedă și de care își atașează inima fără să fie conștienți că este o iubire greșită care doarme în ei.... El ia de la ei ceea ce ei nu vor să dea de bunăvoie pentru a le arăta deja pe Pământ că acest lucru poate fi depășit, pentru a-i ajuta să se elibereze de poftă și de a se mulțumi cu puțin și de a-și îndrepta dragostea spre bunurile spirituale, care sunt incomparabil mai valoroase și veșnice. Fiecare pierdere pământească care se întâmplă unei persoane este un ajutor de la Dumnezeu, este un avertisment blând pentru a se îndepărta de acel lucru și un semn al trecerii a tot ceea ce este pământesc.... Și oricine privește în jur cu ochii deschiși poate recunoaște pretutindeni activitatea lui Dumnezeu, Care vrea să ajute oamenii să-și orienteze gândurile și aspirațiile în sens spiritual, astfel încât să învețe să disprețuiască materia încă înainte de moartea trupului și să se străduiască doar pentru binele spiritual.... astfel încât să-și creeze o soartă în lumea de dincolo care înseamnă fericire.... pentru ca ei să fie binecuvântați pentru că aceasta este voința lor....

Amin