• Zurück

Verschiedene Sphären im geistigen Reich....

Unmittelbar nach dem Leibestode verläßt die Seele den Körper und entschwebt in das geistige Reich, das je nach ihrem Reifezustand nahe oder weit entfernt von der Erde sein kann. Das ist zwar nicht räumlich zu verstehen, sondern die Entfernung ergibt sich durch die Verschiedenheit der Sphären, alle zwar dem geistigen Reich angehörend, weil sie abseits und außerhalb der irdisch-materiellen Welt liegen und die Seele, die noch unreif ist, einen sehr langen Weg zeitlich zu gehen hat, bevor sie in die Lichtsphären gelangt. Eine reife Seele dagegen ist blitzschnell nach ihrem Leibestode in jene Sphären versetzt, denn sie bedarf weder Zeit noch Raum, um die Entfernung von der Erde in die Lichtsphären zu überwinden. Ihr genügt allein die Kraft, die ihr Reifezustand der Seele eingetragen hat. Die unvollkommenen Seelen dagegen vermögen sich nicht so schnell von der Erde zu trennen, weil sie einmal kraftlos sind, um sich zur Höhe zu schwingen, und dann auch noch mit ihren Sinnen an den irdischen Dingen gefesselt sind. Sie wollen nicht von der Erde und bleiben also lange Zeit in Erdennähe, zumeist in der Umgebung, die sie zu Lebzeiten ihr eigen nannten. Folglich empfinden sie auch nicht sogleich den Wechsel aus dem irdischen in das geistige Reich. Denn es erscheint ihnen ihr Aufenthaltsort noch irdisch und sind sich oft die Seelen nicht bewußt, daß sie nicht mehr ihr körperliches Leben haben. Doch es befremdet sie, daß sie mit den Menschen auf der Erde nicht mehr die Verbindung herstellen können, daß sie sich nicht Gehör verschaffen können und von den Menschen unbeachtet gelassen werden. Dieser Umstand bringt sie langsam zum Erkennen ihrer Lage, zu dem Erkennen, daß sie nicht mehr auf der Erde weilen, sondern jenseits dieser im geistigen Reich. Solange die Seele noch irdisch gesinnt ist, vermag sie jedoch nicht, sich aus dieser Umgebung zu entfernen; sie ist noch erdgebunden, und es ist dies für sie ein quälender Zustand, weil ihr alles unerreichbar ist, was sie begehrt oder zu besitzen glaubt. Und sie soll nun langsam das Verlangen nach irdischen Gütern überwinden; erst wenn ihr dieses gelungen ist, entfernt sie sich mehr und mehr von der Erde, die Sphären nehmen andere Gestalt an, das Auge ersieht keine irdischen, sondern nur geistige Schöpfungen, je nach dem Reifezustand der Seele, d.h., das geistige Auge der Seele ist fähig, geistige Dinge zu schauen, die das unvollkommene Wesen nicht zu schauen vermag, wenngleich sie vorhanden sind. Scheidet jedoch eine reifere Seele ab von der Erde, dann vermag sie sofort im geistigen Reich ihre Umgebung zu unterscheiden, weil das geistige Auge diese Fähigkeit hat infolge ihrer Seelenreife. Eine solche Seele wird auch die Seelen erkennen, die ihr begegnen im Jenseits, während umgekehrt die unreifen Seelen dies nicht vermögen, d.h., sie erkennen nur die Seelen der gleichfalls in der Dunkelheit Wandelnden, die also im gleichen unvollkommenen Zustand sich befinden. Jedoch lichtvolle Wesen sind ihnen unsichtbar, und selbst wenn sie in Verhüllung ihres Lichtes sich ihnen nähern, erkennen sie diese nicht....

Das geistige Auge erschließt sich erst in einem bestimmten Reifezustand, dann aber ist auch Licht um die Seelen, während geistige Finsternis die Seelen umgibt, die nichts zu schauen vermögen, weil ihnen die geistige Sehe noch verschlossen ist. Irdische Dinge dagegen stehen ihrem Verlangen entsprechend ihnen sichtbar vor Augen; es sind dies aber nur Truggebilde, die in Wirklichkeit nicht existieren, sondern durch das Verlangen der Seele ihr erscheinen, um jedoch einem Schemen gleich zu vergehen, sowie die Seele sie fassen und benützen will, denn an deren Vergänglichkeit soll die Seele erkennen, daß sie etwas Höheres anstreben soll als irdisch-vergängliche Güter. Solange die Seele also noch solche begehrt, werden sich ihr auch keine Lichtwesen nahen, denn materiell gesinnte Seelen schenken den Worten der Lichtwesen kein Gehör, so diese in der Umhüllung kommen und ihnen das Evangelium bringen wollen. Ihnen kann nur durch das Gebet eines Menschen Hilfe gebracht werden in dieser Lage, dann erst wenden sie sich von der Materie ab, und dann suchen sie im geistigen Reich Ersatz. Es kommen ihnen hilfswillige Wesen entgegen, die sie belehren und ihnen den Weg weisen zur Höhe. Und je williger sie die Belehrungen von den Lichtwesen annehmen, desto eher wird ihnen das geistige Auge erschlossen, und sie sind nun der Finsternis entrückt.... sie sind in Sphären eingegangen, wo sie Licht empfangen und Licht abgeben dürfen. Sie haben den Weg zurückgelegt, der kurze, aber auch sehr lange Zeit dauern kann, je nach der Hartnäckigkeit, mit welcher die Seele die materiellen Güter anstrebt, die sie so lange an die Erde fesseln, bis sie überwunden sind, um nun eingeführt werden zu können von den Lichtwesen in die reine Wahrheit, um nun wirken zu können im Jenseits für das Reich Gottes, indem die Seele das Wissen nun austeilt an bedürftige Seelen, die noch in Finsternis des Geistes dahingehen....

Amen

Sfere diferite în domeniul spiritual

Imediat după moartea trupului, sufletul părăsește trupul și plutește în împărăția spirituală, care, în funcție de starea sa de maturitate, poate fi aproape sau departe de Pământ. Acest lucru nu trebuie înțeles din punct de vedere spațial, ci distanța rezultă din diferența sferelor, care aparțin toate împărăției spirituale, deoarece ele se află la distanță și în afara lumii pământești-materiale, iar sufletul, care este încă imatur, trebuie să parcurgă un drum foarte lung în timp înainte de a ajunge la sferele de lumină. Un suflet matur, pe de altă parte, este transferat în aceste sfere într-o clipă după moartea sa fizică, deoarece nu are nevoie nici de timp, nici de spațiu pentru a depăși distanța de la Pământ în sferele de lumină. Doar forța pe care i-a dat-o starea de maturitate a sufletului îi este suficientă pentru aceasta. Sufletele imperfecte, pe de altă parte, nu sunt capabile să se despartă atât de repede de Pământ, pentru că odată sunt neputincioase să se înalțe în sus, iar apoi sunt, de asemenea legate cu simțurile lor de lucrurile pământești. Ele nu vor să părăsească Pământul și astfel rămân mult timp aproape de Pământ, mai ales în mediul pe care l-au numit al lor în timpul vieții. În consecință, ele nu simt imediat trecerea de la împărăția pământească la cea spirituală. Pentru că locuința lor li se pare încă pământească și adesea sufletele nu sunt conștiente că nu mai au viața lor fizică. Dar le înstrăinează faptul că nu mai pot stabili contacte cu oamenii de pe Pământ, că nu se pot face auzite și că sunt lăsate neobservate de oameni. Această împrejurare le determină încet-încet să își dea seama de situația lor, să conștientizeze că nu mai locuiesc pe Pământ, ci dincolo de el, în împărăția spirituală. Cu toate acestea, atâta timp cât sufletul are încă o mentalitate pământeană, el este incapabil să se îndepărteze de acest mediu; el este încă legat de Pământ și această stare este chinuitoare pentru el, deoarece tot ceea ce dorește sau crede că posedă îi este inaccesibil. Și acum ar trebui să învingă încet-încet dorința pentru bunurile pământești; abia atunci când a reușit să facă acest lucru se îndepărtează din ce în ce mai mult de Pământ, sferele capătă o altă formă, ochiul nu mai vede creații pământești, ci doar spirituale, în funcție de starea de maturitate a sufletului, adică ochiul spiritual al sufletului este capabil să vadă lucruri spirituale pe care ființa imperfectă nu le poate vedea, deși sunt prezente. Cu toate acestea, dacă un suflet mai matur pleacă de pe Pământ, atunci el va putea distinge imediat împrejurimile sale din împărăția spirituală, deoarece ochiul spiritual are această capacitate ca urmare a maturității sufletului său. Un astfel de suflet va recunoaște și sufletele pe care le întâlnește în lumea de dincolo, în timp ce, dimpotrivă, sufletele imature nu sunt în măsură să facă acest lucru, adică recunosc doar sufletele celor care, la fel, trăiesc în întuneric, care se află, prin urmare, în aceeași stare imperfectă. Cu toate acestea, ființele pline de lumină sunt invizibile pentru ele și chiar dacă se apropie de ele în voalarea luminii lor, ele nu le recunosc....

Ochiul spiritual nu se deschide decât într-o anumită stare de maturitate, dar atunci sufletele sunt și ele înconjurate de lumină, în timp ce întunericul spiritual înconjoară sufletele care nu pot vedea nimic, deoarece vederea spirituală le este încă închisă. Lucrurile pământești, pe de altă parte, sunt vizibile în fața ochilor lor în funcție de dorința lor; acestea sunt însă doar iluzii care nu există în realitate, ci îi apar prin dorința sufletului pentru ca, totuși, să dispară ca o umbră de îndată ce sufletul vrea să le apuce și să le folosească, căci sufletul ar trebui să recunoască din tranzitivitatea lor că trebuie să tindă spre ceva mai înalt decât bunurile pământești care se estompează. Astfel, atâta timp cât sufletul încă mai dorește așa ceva, nici ființele de lumină nu se vor apropia de el, căci sufletele cu mentalitate materială nu vor asculta cuvintele ființelor de lumină dacă acestea vin în acoperământul lor și vor să le aducă Evanghelia. Ele pot fi ajutate în această situație doar prin rugăciunea unei persoane, abia atunci se vor îndepărta de materie, iar apoi vor căuta un subtitut în împărăția spirituală. Vin în întâmpinarea lor ființe dispuse să ajute, care le instruiesc și le arată calea de ascensiune. Și cu cât acceptă cu mai multă bunăvoință instrucțiunile ființelor de lumină, cu atât mai repede li se deschide ochiul spiritual, iar ele sunt acum răpite din întuneric.... au intrat în sfere în care li se permite să primească lumină și să dea lumină. Ele au parcurs calea, care poate dura puțin, dar și foarte mult timp, în funcție de persistența sufletului în lupta pentru bunurile materiale care îl țin legat de Pământ până la depășirea lor, pentru a putea fi acum introdus în adevărul pur de către ființele de lumină, pentru a putea acum să lucreze în lumea de dincolo pentru Împărăția lui Dumnezeu, prin sufletul care distribuie acum cunoștințele sufletelor nevoiașe care încă mai pășesc în întunericul spiritului....

Amin