• Zurück

Gedankliches Belehren in Wahrheit setzt Glaube an Gott voraus....

Es bleibt jegliche geistige Frage ungelöst, solange sich der Mensch nicht bejahend einstellt zur ewigen Gottheit, denn es sind geistige Kräfte, die den Zusammenschluß mit Gott schon gefunden haben, denen die Beantwortung solcher Fragen obliegt. Diese werden verständlicherweise nicht einem Menschen den Kraftstrom aus Gott zuleiten, der den Spender der Kraft nicht anerkennt. Geistiges Wissen aber ist Kraft aus Gott, Kraft aus Gott kann somit nur der Mensch empfangen, der Gott anerkennt, ansonsten die ganze Welt im Wissen stehen würde, da die Licht und Kraft-vermittelnden Wesen niemandem auf Erden den Kraftstrom versagen würden. Gott aber stellt Bedingungen für das Empfangen der Wahrheit, und erste Bedingung ist, daß der Mensch sich bewußt für Gott entscheidet, daß er an Gott glaubt als Schöpfer und Lenker aller Dinge, Der überaus weise, gütig und allmächtig ist. Der Glaube an einen Gott der Liebe, Weisheit und Allmacht läßt den Menschen auch Verbindung finden mit dem Schöpfer von Ewigkeit und gleichzeitig also auch die Verbindung herstellen mit gebewilligen geistigen Wesenheiten, die im Vollkommenheitszustand in der Nähe Gottes weilen dürfen, um unausgesetzt Seine göttliche Kraft zu empfangen und weiterzuleiten. Diese Wesen sind fortgesetzt bemüht um die Erdenmenschen, deren Glaube ein noch seichter ist. Sie suchen die Menschen zum Nachdenken zu veranlassen, daß sie fragend ihre Gedanken zur Höhe senden. Dann erst können sie Antwort geben, d.h. die Menschen gedanklich belehren. Die Menschen aber, die nicht an Gott glauben, können sich keinen Begriff machen, um wie vieles schwerer es für sie ist, geistige Fragen aufzuwerfen. Sie erkennen nichts Geistiges an und lenken daher ihre Gedanken auch nicht nach jener Richtung hin, die sie im tiefsten Innern ablehnen. Wiederum kann aber auch den Menschen keine Antwort zugehen, wenn sie nicht fragen, denn erst durch Fragen sind die Wesen in die Fähigkeit gesetzt, gedanklich ihnen Antwort zu vermitteln. Durch die Frage öffnet der Mensch erst sein Herz, und nun erst kann ihm der Kraftstrom zufließen, denn nun erst hat er die Verbindung hergestellt, die Gott zur Bedingung macht. Es muß der Mensch Gott anerkennen, um Ihn erkennen zu können.... er muß sich Ihm beugen in tiefster Demut, um Seine Gnade empfangen zu können. Übermittelt Gott aber den Menschen die Wahrheit, will Er sie wissend machen, so ist es eine übergroße Gnade, und diese Gnade muß bewußt angefordert werden, also es muß der Mensch durch das gedankliche Fragen zuerst anerkennen, daß es einen Schöpfer gibt, von Dem er annimmt, daß Er seine Frage beantworten kann kraft Seiner Weisheit und sie auch beantworten will kraft Seiner Liebe.... Und diesen nun anerkannten Schöpfer muß er demütig bitten um Aufklärung, um Wissen und Wahrheit, dann öffnet er sein Herz nicht vergebens.... Er kann nun unterwiesen werden von den jenseitigen wissenden Kräften, und diese lassen ihn nicht vergeblich bitten.... Sie teilen freudig aus, was sie selbst von Gott empfangen, sie geben, weil sie in der Liebe stehen und ihnen das Geben Glückseligkeit bereitet. Und was sie geben, ist reinste Wahrheit, da sie nur die Ausführenden des göttlichen Willens sind, Gott aber nichts anderes wie reinste Wahrheit bietet dem, der durch sein gedankliches Fragen das Verlangen nach der Wahrheit bekundet....

Amen

Învățătura mentală în adevăr presupune credința în Dumnezeu....

Orice întrebare spirituală rămâne fără răspuns atâta timp cât ființa umană nu se îndreaptă afirmativ către Divinitatea eternă, deoarece răspunsul la astfel de întrebări revine puterilor spirituale care au găsit deja unirea cu Dumnezeu. Este de înțeles că ele nu vor transmite fluxul de putere de la Dumnezeu unei persoane care nu recunoaște pe cel care îi dă puterea. Cu toate acestea, cunoașterea spirituală este putere de la Dumnezeu, puterea de la Dumnezeu nu poate fi primită, prin urmare, decât de ființa umană care îl recunoaște pe Dumnezeu, altfel întreaga lume ar sta în cunoaștere, deoarece ființele care transmit lumină și putere nu ar refuza fluxul de putere nimănui de pe Pământ. Dar Dumnezeu pune condiții pentru primirea adevărului, iar prima condiție este ca ființa umană să se decidă în mod conștient în favoarea lui Dumnezeu, să creadă în Dumnezeu ca Creator și Conducător al tuturor lucrurilor, Care este extrem de înțelept, bun și atotputernic. Credința într-un Dumnezeu al iubirii, înțelepciunii și atotputerniciei permite, de asemenea, ființei umane să stabilească un contact cu Creatorul veșniciei și, în același timp, să stabilească un contact cu ființele spirituale, cărora li se permite să locuiască în apropierea lui Dumnezeu într-o stare de perfecțiune pentru a primi și transmite în mod constant puterea Sa divină. Aceste ființe se străduiesc în mod constant să ajute oamenii pământești a căror credință este încă superficială. Ele încearcă să îi facă pe oameni să gândească, astfel încât aceștia să își trimită gândurile în sus, în mod întrebător. Numai atunci pot da un răspuns, adică îi pot instrui mental pe oameni. Dar oamenii care nu cred în Dumnezeu nu-și pot imagina cât de dificil este pentru ei să pună întrebări spirituale. Ei nu recunosc nimic spiritual și, prin urmare, nu-și îndreaptă gândurile spre această direcție pe care o resping în adâncul ființei lor. Dar, din nou, nici un răspuns nu poate ajunge la oameni dacă aceștia nu întreabă, căci numai prin întrebări ființele sunt capabile să le transmită mental răspunsuri. Numai prin întrebare ființa umană își deschide inima și numai acum poate curge către ea fluxul de putere, căci numai acum a stabilit legătura pe care Dumnezeu o condiționează. Omul trebuie să îl recunoască pe Dumnezeu pentru a putea să îl recunoască.... El trebuie să se plece în fața Lui într-o umilință profundă pentru a primi harul Său. Dar dacă Dumnezeu le transmite oamenilor adevărul, dacă vrea să-i facă cunoscători, este un har extrem de mare, iar acest har trebuie cerut în mod conștient, astfel încât ființa umană trebuie să recunoască mai întâi, prin întrebările sale mentale, că există un Creator, de la Care presupune că poate răspunde la întrebarea sa în virtutea înțelepciunii Sale și că vrea să răspundă și în virtutea iubirii Sale.... Și trebuie să ceară cu umilință clarificări, cunoaștere și adevăr acestui Creator acum recunoscut, atunci nu-și va deschide inima în zadar.... El poate fi acum instruit de forțele cunoscătoare de dincolo, iar acestea nu-l lasă să întrebe în zadar.... Ei împart cu bucurie ceea ce ei înșiși primesc de la Dumnezeu, ei dau pentru că stau în iubire și dăruirea le dă fericire. Iar ceea ce dau ele este cel mai pur adevăr, deoarece ele nu sunt decât executanții voinței divine, dar Dumnezeu nu oferă nimic altceva decât cel mai pur adevăr celui care își exprimă dorința de adevăr prin întrebările sale mentale....

Amin