• Zurück

Triebe der Vorstadien bestimmend für Charakter....

Die Gegenwartsphase des Menschendaseins ist etwa das gleiche wie der Zustand des Geistigen in einer jeden Außenform, und zwar wird immer das Wesenhafte mit den Widerständen zu kämpfen haben, die in ihm noch am mächtigsten vorhanden sind, so daß also der Mensch ankämpfen muß im Erdendasein gegen die bösen Triebe in sich. Diese sind nun außergewöhnlich stark entwickelt, je mehr das Wesenhafte Gelegenheit hatte, sich in einem Vorstadium auszutoben. Diese Triebe der Vorstadien drücken dem Wesenhaften nun auch seinen Stempel auf, d.h., es hat der Mensch nun besonders stark gegen solche Triebe anzukämpfen.... während sich der Mensch eines leichteren Lebenswandels erfreut, der willig seine Aufgabe zuvor ausgeführt hat und folglich schon in einem gewissen Reifezustand sich befindet. Der Wille zu dienen macht das Wesenhafte entsprechend frei, auch wenn es noch von einer Hülle umschlossen ist. Und dieses nun widerstandslose Wesenhafte wird eine Form beleben, die auch nach außen schon das Kennzeichen der Willigkeit des Wesens trägt. Es wird also die Außenform stets so sein, daß man schon daraus auf den Reifegrad der Seele schließen kann. In der Verkörperung als Mensch nun werden sich immer solche Seelensubstanzen zusammenschließen, die gleiche Wesensart haben; entsprechend wird nun aber auch der Kampf sein auf Erden, denn es vereinigten sich viele Seelensubstanzen und beeinflussen das Wesen genau in der gleichen Weise wie in der vorigen Form. Je eher das Wesen die Mängel überwinden lernt, desto weniger leistet es Widerstand und kann also schon in den Vorstadien geduldig, willig und eifrig sein.... Behält es jedoch einen Trieb in sich, so wird es auch als Mensch unter dem gleichen zu leiden haben, und dies ist bestimmend für seinen Charakter.

Amen

Instinctele din etapele preliminare determină caracterul....

Faza actuală a existenței ființei umane este aproximativ aceeași cu starea de spiritualitate în orice formă exterioară și, într-adevăr, ființa va trebui să lupte întotdeauna cu rezistențele care sunt încă mai puternic prezente în ea, astfel încât, prin urmare, ființa umană trebuie să lupte în existența pământească împotriva instinctelor rele din ea însăși. Acestea sunt acum extraordinar de puternic dezvoltate, cu atât mai mult cu cât ființa a avut ocazia să se desprindă de ele într-un stadiu preliminar. Aceste instincte din stadiile preliminare își lasă acum amprenta și asupra ființei, adică ființa umană trebuie acum să lupte deosebit de puternic împotriva unor astfel de instincte, în timp ce ființa umană care și-a îndeplinit de bunăvoie sarcina înainte, se bucură de un mod de viață mai ușor și care, în consecință, se află deja într-o anumită stare de maturitate. Voința de a servi face ca ființa să fie în mod corespunzător liberă, chiar dacă este încă închisă într-un înveliș. Iar această ființă, acum nerezistentă, va anima o formă care, de asemenea, poartă deja în exterior semnul voinței ființei. Forma exterioară va fi, prin urmare, întotdeauna de așa natură încât din ea se poate deja concluziona gradul de maturitate al sufletului. În întruparea ca ființă umană se vor uni întotdeauna astfel de substanțe sufletești care au aceeași natură; dar și lupta pe Pământ va fi în consecință, deoarece multe substanțe sufletești se unesc și influențează ființa exact în același mod ca și în forma anterioară. Cu cât ființa învață mai repede să-și depășească defectele, cu atât mai puțin se va împotrivi și astfel poate fi deja răbdătoare, binevoitoare și dornică în etapele preliminare.... Dacă, totuși, are un instinct în sine, va trebui să sufere de același lucru ca și o ființă umană, iar acest lucru îi determină caracterul.

Amin