6673 Răspuns la întrebări despre imaculata concepție și preferința sufletelor de lumină....
octombrie 20, 1956: Carte 72
În orice adversitate pământească și spirituală Eu voi fi alături de voi, pentru ca voi să credeți în iubirea Mea, în înțelepciunea și puterea Mea.... Căci vă iubesc infinit, creaturile Mele, și vreau să câștig și dragostea voastră.... Știu despre adversitatea voastră și, de asemenea, despre cum poate fi remediată, iar Eu posed puterea de a o remedia. Și cu câtă plăcere Îmi demonstrez dragostea, înțelepciunea și puterea copiilor care se întorc la Tatăl lor și apelează cu încredere la El pentru a-și aminti de ei și a-i ajuta. Vreau să iau de la voi adversitatea pământească și spirituală, dar în adversitatea pământească vă cer uneori răbdare, pentru că numai Eu știu de ce a trebuit să vină asupra voastră. Dar o voi lua de la voi.... Dar oricine se află în greutăți spirituale nu va trebui să aștepte mult timp, pentru că, dacă doar Mă cheamă să-Mi amintesc de el, Eu sunt deja dispus să-l ajut. Adversitatea spirituală este: Slăbiciunea sufletului, deci voința slăbită, întunericul spiritului și îndoielile recurente.... Adversitatea spirituală este activitatea și influența adversarului Meu, care de foarte multe ori se apropie tocmai de acei oameni care sunt deja ai Mei și pe care ar dori să-i recâștige din nou sub controlul său.... Și atâta timp cât ființa umană trăiește pe Pământ, el va încerca să-și exercite influența și va dori din nou și din nou să o slăbească. Însă, de îndată ce ființa umană se întoarce la Mine, el o înlătură, iar Eu las puterea Mea să se reverse și îi aduc ființei umane lumină și cunoaștere, îi îndeplinesc cererea de a îndepărta adversitatea spirituală.... Trebuie să știți că adversarul Meu este interesat să stingă lumina adevărului care pătrunde pretutindeni cu strălucirea sa strălucitoare și alungă întunericul, în a cărui zonă numai adversarul Meu poate lucra. Astfel, el va încerca să stingă lumina. El va dori să împrăștie umbre peste ea, șoptindu-le oamenilor întrebări îndoielnice și încercând astfel să întunece lumina cunoașterii. Dar Eu nu voi permite aceasta din urmă, în schimb, lumina Mea de adevăr va străluci cu atât mai tare, iar lumina pe care el a încercat să o întunece va străluci cu atât mai tare în noapte.... Iar acolo unde mai există încă o umbră, aceasta va fi mistuită de lumina venită de la Mine care iradiază peste tot, căci în această lumină nu poate exista nimic care să fie întunecat.... Și astfel, "Lumina Eternă Însăși" vă va anunța:
Voi, cei care trăiți pe Pământ.... precum și toate ființele spirituale care au trecut deja prin viața pământească ca ființe umane.... sunteți "spirite căzute cândva", cu puține excepții; căci ființele de lumină se întrupează și pe acest Pământ. Astfel, ființe coboară la voi, oamenii, din împărăția luminii, pentru a vă ajuta în adversități spirituale profunde. Prin urmare, trebuie să faceți diferența între spiritele primordiale care s-au îndepărtat de Dumnezeu și cele care au rămas cu Dumnezeu.... primele se află în abis ca adepți ai adversarului Meu, iar cele din urmă au rămas cu Mine în toată perfecțiunea. Trebuie să faceți, de asemenea, diferența între ființele care încă poartă în ele voința adversarului și ființele care au intrat deja în voința Mea, dar nu sunt încă desăvârșite și, prin urmare, sunt încă expuse influenței sale. Și atunci veți putea înțelege, de asemenea, că acestea din urmă trebuie să fie ajutate, deoarece sunt prea slabe în fața influenței sale. Astfel, veți putea înțelege și misiunea acelor ființe de lumină care se întrupează voluntar pe Pământ pentru a le ajuta. Și atunci veți înțelege și misiunea omului Iisus.... care, în calitate de astfel de ființă de lumină, a dorit să realizeze o operă de salvare care a frânt puterea adversarului Meu.... (19.10.1956) Toți au fost copii ai iubirii Mele.... atât ființele căzute, cât și ființele rămase cu Mine, dar aceste ființe nu rămăseseră la fel, ci deveniseră acum diferite.... erau ființe radiante și lipsite de lumină, care nu puteau locui nici ele în aceleași sfere. Și astfel, "împărăția luminii" și "împărăția întunericului" deveniseră reședința acestor ființe de diferite feluri. Și nu a existat nicio punte între aceste două tărâmuri până la coborârea lui Iisus, un spirit angelic care a rămas cu Mine, care a vrut să construiască această punte și a făcut-o printr-o lucrare unică de milă. Ființele care și-au pierdut odată perfecțiunea din cauza răzvrătirii lor împotriva Mea aveau nevoie de un ajutor, pentru că ele singure erau prea slabe, chiar dacă fusese construit un pod, deoarece adversarul Meu dispunea și el de o mare forță pe care o putea folosi față de foștii săi adepți. Dar ființele rămase alături de Mine erau și ele puternice pentru că se lăsau în permanență pătrunse de forța iubirii Mele.... Astfel, puterea unui spirit de înger necăzut ar fi fost pe deplin suficientă pentru a obține victoria asupra adversarului Meu și pentru a-i smulge pe adepții săi.... Dar acest lucru contrazicea legea Mea de ordine eternă, pentru că atunci liberul arbitru ar fi rămas neobservat de toate ființele care odată l-au urmat în mod voluntar pe adversarul Meu, iar o astfel de victorie ar fi împiedicat ființele să se desăvârșească. Prin urmare, a trebuit să se caute o altă cale.... ,,Iubirea” trebuia să facă un sacrificiu, iar fiecare ființă căzută trebuia să fie liberă să se folosească de acest sacrificiu, deci să dorească ca acesta să fi fost făcut și pentru ea.... Totuși, numai o ființă umană poate face un sacrificiu; o ființă de lumină poate avea cu siguranță voința de a se sacrifica, dar atunci trebuie să facă acest sacrificiu ca ființă umană, deoarece ca ființă de lumină nu poate suferi și, de asemenea, are la dispoziție atât de multă putere, încât orice este posibil pentru ea. O ființă umană, însă, este o ființă slabă, deficitară, sensibilă la suferință și chin și care acum trebuie să facă uz de o voință excesivă dacă își asumă de bună voie suferința și chinul pentru a obține ceva nu pentru ea, ci pentru semenii săi, care ar dori să-și dăruiască iubirea unor oameni nefericiți.... A trebuit să facă un sacrificiu ca "simplă ființă umană" pentru semenii săi.... A trebuit să fie capabilă să sufere și să moară.... Și astfel, veți înțelege acum că omului Iisus nu i s-a permis să aibă merite care să-l marcheze ca ființă umană de un tip excepțional, chiar dacă sufletul său era un spirit de lumină.... Deși nu trecuse prin creație ca sufletele ființelor umane, frații căzuți, acest suflet, atunci când a luat trupul de carne.... care, la fel ca și trupurile celorlalți oameni, era un conglomerat de substanțe spirituale imature, era deci și el plin de aceleași sentimente, pofte și pasiuni pe care omul Iisus avea să învețe să le învingă în timpul vieții Sale pământești. Căci misiunea Sa, în afară de răscumpărare.... răscumpărarea celei mai grave vinovății a păcatului.... era aceea de a exemplifica oamenilor viața care singură le asigura întoarcerea la Mine. Prin urmare, dacă se cerea ceva de la oameni complet inadecvați, slabi și legați de pasiune, trebuia să fie posibilă și îndeplinirea acestei cerințe.... Iar dacă omul Iisus dorea să servească drept exemplu, atunci trebuia să fie exact ca semenii Săi. Originea sa neobișnuită, ca și cea a ființelor de lumină întrupate pe Pământ care vor să ajute oamenii, nu sugerează în niciun caz capacități sau merite neobișnuite care ar fi necesitat o luptă mai puțin dură cu sine însuși pentru a găsi unitatea cu Mine pe Pământ, care este scopul și sarcina fiecărei ființe umane de pe Pământ și pentru care omul Iisus a dat exemplul că se poate realiza. Tot ceea ce Iisus a avut în avans ca spirit de lumină, a dăruit înainte de întruparea Sa ca ființă umană, altfel lucrarea Sa nu ar fi putut fi ceea ce este: Un sacrificiu făcut prin iubire, a cărui binecuvântare a fost destinată să fie benefică tuturor oamenilor.... Dar, de asemenea, nu poate fi negat niciodată că "Dumnezeu Însuși" a făcut acest sacrificiu, deoarece iubirea a fost factorul determinant care a umplut-o pe ființa umană Iisus, astfel încât Eu Însumi am putut fi în El după ce S-a modelat ca ființă umană de bunăvoie, astfel încât Eu am putut să Mă adăpostesc în El, că El a devenit un recipient pentru Mine și astfel El a posedat acum putere și lumină din abundență..... iarăși un proces care nu putea avea loc doar în ființa umană Iisus, ci pe care toți oamenii ar trebui și pot să-l realizeze în ei înșiși, pentru că acum au ajutor în Răscumpărătorul divin Iisus Hristos.... deoarece ca ființă umană a dobândit o măsură de har prin actul Său de mântuire care este acum accesibil oricărei ființe umane.... Și oricine se folosește de el va ajunge și el la țintă. El va găsi la fel de bine unirea cu Mine pe Pământ, va putea primi lumină și putere nelimitate.... (20/10/1956) Cu toate acestea, vi se vor da în continuare lămuriri suplimentare, căci atâta timp cât în voi vor apărea încă întrebări, va fi necesar să vă dau și răspunsul corect. Și cu cât veți dori mai intens acest răspuns, cu atât mai repede va veni la voi: Sufletele care se dezvoltă din abis trebuie să se aștepte la întruparea ca ființă umană ca ultimă etapă a dezvoltării lor pe Pământ, apoi cursul dezvoltării pe Pământ se încheie și sufletul intră în împărăția spirituală, indiferent de forma pe care o are atunci când se leapădă de învelișul său fizic. Prin urmare, aceste suflete parcurg calea conform ordinii divine, se răscumpără din materia dură prin slujire și totuși urcă încet spre înălțime.... Cu toate acestea, sufletele de lumină întrupate pe Pământ coboară pe Pământ doar în scopul unei misiuni, astfel că ele se instalează imediat în corpul uman pentru ca apoi să parcurgă și ele calea pe Pământ ca orice altă ființă umană și astfel să fie și ele supuse tuturor legilor naturii și să trebuiască să lupte și ele pe Pământ.... Astfel, învelișul lor exterior va avea aceleași cerințe față de ei, deoarece este compus din substanțe spirituale încă complet nedezvoltate, din particule sufletești ale unui spirit primordial căzut cândva, care rămâne încă în opoziție totală cu Dumnezeu și pe care sufletul trebuie mai întâi să îl liniștească și să îl transforme, indiferent de luptă. Sufletul nu este conștient de starea sa anterioară de lumină, trupul pământesc îi va provoca aceeași întunecare, numai că iubirea se va aprinde mai repede și mai puternic într-o astfel de persoană și astfel va alunga și întunericul mai repede.... De asemenea, un suflet de sus își va îndrepta mereu privirea în sus, spre Dumnezeu, pe care va învăța să Îl recunoască extrem de repede. De obicei, un astfel de suflet nu are nevoie de un timp atât de îndelungat încât să se unească cu scânteia divină din el însuși, care acum îl poate influența cu ușurință, iar acum spiritul și sufletul încearcă și ele să influențeze învelișul său exterior, și aceasta cu succes. Acum, faptul că sufletul parcurge traseul pe Pământ este întotdeauna legat de faptul evident că sufletul trebuie să lupte, deoarece trebuie să depășească în mod constant obstacolele din această lume pământesc-materială pentru a ajunge la scopul spiritual. Astfel, niciun suflet nu poate urca fără dificultate, nici măcar un suflet de lumină, deoarece la începutul întrupării sale a intrat în abis, într-o stare de ignoranță, de robie și slăbiciune.... Prin urmare, acest lucru trebuie luat întotdeauna în considerare atunci când parcursul terestru al unei ființe de lumină întrupate este considerat ca fiind corespunzător mai ușor. Corpul pământesc este și rămâne o cătușă pentru suflet până când acesta îl părăsește. Și totuși, corpul poate fi totuși și altfel. Trupul poate fi încă adânc în păcat, deci poate avea încă mult din luciferic în el, atunci când se naște din păcat, când doar calitățile satanice îi domină pe oameni, care produc o viață nouă. Și iarăși, o ființă nou trezită la viață poate să-și datoreze viața îndemnului la iubire a doi oameni, impulsurile bune pot deci și ele să se fi revărsat cu preponderență în acea ființă, și astfel învelișul exterior va fi și el de o natură corespunzătoare.... Ea va purta în sine o mare parte din "materialul genetic" și, prin urmare, va trebui să lupte mai mult sau mai puțin greu în viața pământească și, prin urmare, va trebui să ajungă și ea mai mult sau mai puțin ușor la țintă.... Dar nici o existență a ființei umane pe Pământ nu este lipsită de luptă.... Și adesea viața pământească a unei ființe de lumină este extraordinar de dificilă, deoarece sufletul simte inconștient șederea în lumea pământească ca pe un chin și își asumă adesea o existență pământească foarte dificilă de dragul misiunii sale. Procesul de procreare este unul nefericit din cauza eșecului lui Adam, pentru că nu a corespuns voinței lui Dumnezeu, Care a vrut să dea binecuvântarea Sa primului cuplu uman la momentul potrivit. Lucifer a fost implicat în procrearea ființelor umane și nu va renunța niciodată la dreptul său (care i-a fost acordat prin voința lui Adam)...... El va fi mereu implicat în crearea de noi vieți, chiar dacă gradul de iubire al oamenilor i se poate împotrivi până la o anumită limită și se va cere protecția lui Dumnezeu împotriva lui.... Și acum vă va fi de înțeles și faptul că Dumnezeu Însuși, totuși, se împotrivește adversarului Său atunci când Își creează un înveliș fizic pe care vrea să intre odată în posesia lui și care ar trebui să Îi servească deja ca locuință la naștere. Căci Dumnezeu Însuși nu se va uni niciodată cu adversarul Său în activitatea Sa.... Și, la fel, El nu va permite nici ca purtătorul natural al acestui înveliș al Său să fie însușit de adversarul Său.... Căci El, Dumnezeul și Creatorul din veșnicie, Cel care a adus totul la existență, Cel care a atribuit fiecărui lucru scopul și destinul său, are cu adevărat puterea de a naște din Sine tot ceea ce dorește.... astfel, Îi va fi cu adevărat posibil și să aducă la existență o ființă umană fără actul legal al procreării; și Îi va fi cu adevărat posibil și să țină departe pe adversarul Său până la împlinirea voinței Sale.... Căci Dumnezeu se ascunde doar într-un înveliș pur, nu se unește cu ceva impur.... ceea ce nu exclude însă faptul că ființa umană este totuși expusă tuturor asupririlor în această împărăție a imperfecțiunii, în împărăția care aparține adversarului său, și că viața sa pământească nu este deci mai puțin dureroasă și plină de lupte decât cea a semenilor săi. Căci fără luptă nu ar putea exista nici victoria.... Dar adversarul lui Dumnezeu trebuia să fie învins, iar Iisus a îndurat cu adevărat cea mai dificilă bătălie dusă vreodată pe Pământ.... și a îndurat-o ca ființă umană, nu ca Dumnezeu....
Amin
Această comunicare este menționată în următoarele caiete tematice:
| Caiet tematic | Titlu | Descarcă |
|---|---|---|
| 70/1 | Întoarcerea la Dumnezeu 1 | ePub PDF Kindle |
| 152 | Iisus Hristos | ePub PDF Kindle |
Downloads
Oferte de descărcare pentru cartea _book
ePub
Kindle
Alte descărcări
Această comunicare
Ascultă
Descarcă ca și MP3
Vizualizare imprimare
Scrieri de mână
Translations
