• Înapoi

Mai multe traduceri:

Întrebare frecventă: De ce a lăsat Dumnezeul iubirii ca o ființă umană să sufere în felul acesta?....

Voi, oamenii, nu vă puteți imagina efectul păcatului vostru originar dacă nu ar fi putut fi răscumpărat.... În repetate rânduri vă spun, de asemenea, că sunteți capabili să înțelegeți doar lucruri limitate, dar că efectul păcatului originar ar fi nelimitat, deoarece legile Mele nu pot fi răsturnate pentru totdeauna. Iar un păcat săvârșit împotriva Mea, care era la fel de mare și de grav ca și apostazia față de Mine împotriva unei mai bune cunoașteri, trebuia să aibă o consecință la fel de cumplită, conform justiției divine, care consta în nefericirea veșnică a acelor ființe.... într-o stare de veșnic chin și întuneric.... Astfel, nenumărate ființe ar fi trebuit să îndure această stare, deoarece dreptatea Mea nu putea pur și simplu să anuleze o vină care nu a fost iertată. Dar aceste ființe nu au fost capabile să facă ele însele ispășirea, pentru că nu era vorba doar de faptul că ființele purtau o măsură a pedepsei și astfel vina păcatului ar fi fost stinsă.... ci despre faptul că aceste ființe au păcătuit împotriva iubirii însăși și că o ispășire a vinovăției nu putea, prin urmare, consta din nou decât într-o lucrare de iubire.... Era vorba despre faptul că ființele trebuiau să aprindă iubirea în ele însele, apoi trebuiau să recunoască amploarea vinovăției lor și să Mă cheme cu dragoste sinceră pentru iertare..... Dar ființele căzute nu mai erau capabile să facă acest lucru pentru că erau complet lipsite de iubire.... Și erau la fel de incapabile să achite această imensă vină pentru că, fiind complet împietrite, își pierduseră conștiința de sine și, astfel, nu mai exista nicio legătură conștientă cu Mine. Ceva creat pentru viață ajunsese la moarte și era incapabil să se întoarcă la Mine prin propriile forțe. Acum am putut într-adevăr să trezesc această ființă moartă la o viață slabă din nou din iubirea, înțelepciunea și puterea Mea.... dar a rămas marele păcat originar, care ținea ființa la nesfârșită distanță de Mine, și până la răscumpărarea acestei vinovății nu a existat o întoarcere completă la Mine. Și, din nou, niciuna dintre ființele căzute nu a fost capabilă să facă acest lucru pentru că erau complet lipsite de iubire.... Am prevăzut toate acestea din veșnicie și totuși nu aș fi putut împiedica apostazia ființelor față de Mine dacă nu aș fi vrut să le răpesc libertatea de voință.... Dar, de asemenea, am prevăzut din eternitate o cale de întoarcere a acestor ființe căzute de la Mine, am conceput un plan de întoarcere și l-am pus în aplicare..... Iar la realizarea planului de mântuire din veșnicie participă toate ființele rămase cu Mine care își găsesc beatitudinea în el.... Acestea sunt pătrunse în mod constant de iubirea Mea și în deplinătatea luminii și a puterii.... Iar dragostea lor le îndeamnă neîncetat să ajute spiritualul căzut care trece prin lucrările creației înviat pentru a se repatria.... Iubirea lor le împinge pe ele însele să fie active în a crea și a modela pentru a crea forme pentru spiritualul căzut care merge pe calea creației. Astfel, și acesta ajunge la gradul de maturitate în care poate decide din nou în mod liber. Și totuși, marele său păcat originar nu a fost răscumpărat și nici nu ar putea fi răscumpărat în veșnicie, pentru că ființele sunt lipsite de iubirea la care au renunțat cândva de bună voie. De aceea, o ființă de lumină s-a oferit de bunăvoie să răscumpere această datorie, pentru că era plină de iubire, iar iubirea ia totul asupra sa pentru a ferici și pentru a ajuta acolo unde vede mizerie și suferință. Dacă voi, oamenii, ați putea măsura acum magnitudinea păcatului originar, atunci ați înțelege și de ce a trebuit să îndurați un grad de suferință pentru a răscumpăra această vină care depășea cu mult puterea umană.... pe care o "ființă umană" nu ar fi fost niciodată capabilă să o îndure dacă dragostea nu i-ar fi dat putere, căci dragostea este putere și numai dragostea a îndurat această durere și suferință pe care omul Iisus și le-a asumat în mod voluntar asupra Sa. El știa totul și, prin urmare, știa și despre lipsa de speranță a celui căzut de a se putea întoarce vreodată la Dumnezeu și la beatitudine dacă vina nu era răscumpărată.... El s-a oferit pe Sine ca spirit de lumină pentru a înfăptui actul de mântuire, pentru că, ca ființă de lumină, a fost capabil să evalueze ceea ce Îl aștepta, dar dragostea Lui a fost mai mare decât soarta pe care o avea de înfruntat ca ființă umană.... Căci ființa de lumină știa că este în permanență unită cu Mine și știa, de asemenea, că va fi în permanență alimentată cu putere de către Mine, pentru că iubirea este natura Mea fundamentală și astfel am fost cu natura Mea fundamentală în ființa umană Iisus.... "Ființa umană" Iisus a suportat cu siguranță o cantitate de neconceput de suferință și durere, dar, având în vedere amploarea păcatului originar al nenumăratelor ființe, un astfel de exces de suferință era necesar pentru a face ispășire pentru dreptatea Mea, care nu putea fi eludată.... Altfel aș fi anulat vina din milă, din dragoste nespus de mare. Starea nenorocită a ființelor căzute era o stare de veșnicie fără actul de ispășire.... Suferința lui Iisus a fost însă limitată în timp, iar Iisus Mi-a oferit cu plăcere jertfa pentru că astfel a răscumpărat întreaga lume de păcatul originar, chiar dacă fiecare ființă își stabilește singură, prin voința sa, momentul răscumpărării. Iisus a murit pe cruce pentru toți oamenii din trecut, prezent și viitor, iar suferința Sa imensă a adus iertarea păcatului lor originar tuturor ființelor căzute. Calea de întoarcere la Mine a devenit viabilă pentru fiecare ființă, prin imensa Sa iubire s-a dat din nou posibilitatea ca oamenii să aprindă iubirea în ei înșiși, să își schimbe natura și să se realizeze unificarea cu Mine, ceea ce era imposibil fără răscumpărarea păcatului originar....

Amin

Traducător

Pergunta frequente: Porque é que o Deus do amor deixou um ser humano sofrer desta maneira?....

Os humanos não podem imaginar o efeito do vosso pecado original se este não pudesse ter sido erradicado.... Uma e outra vez também digo que só se consegue compreender coisas limitadas, mas que o efeito do pecado original seria ilimitado porque as Minhas leis não podem ser anuladas para sempre. E um pecado cometido contra Mim, que foi tão grande e grave como a apostasia de Mim contra um melhor conhecimento, teve de resultar numa consequência igualmente terrível segundo a justiça divina, que consistiu na infelicidade eterna para aqueles seres.... num estado de eterno tormento e escuridão.... Assim, inúmeros seres teriam de suportar este estado porque a Minha justiça não poderia simplesmente cancelar uma culpa pela qual não estava atenta. Mas estes seres não podiam fazer eles próprios a expiação, pois não se tratava apenas de seres que suportam uma medida de castigo e, portanto, a culpa do pecado teria sido redimida.... mas tratava-se do facto de que estes seres tinham pecado contra o próprio amor e que uma expiação da culpa só poderia, portanto, consistir numa obra de amor novamente.... Tratava-se do facto de que os seres tinham de acender amor dentro de si próprios, depois tinham de reconhecer a magnitude da sua culpa e apelar a Mim no amor sincero pelo perdão.... Mas os seres caídos já não eram capazes de o fazer porque eram completamente desprovidos de amor.... E eram igualmente incapazes de pagar esta imensa culpa porque, sendo completamente endurecidos, tinham perdido a sua autoconsciência e, portanto, já não existia qualquer ligação consciente comigo. Algo criado para a vida tinha chegado à morte e era incapaz de regressar a Mim com as suas próprias forças. Agora consegui, de facto, despertar novamente este ser morto para uma vida fraca por amor, sabedoria e força.... mas o grande pecado original permaneceu, o que manteve o ser infinitamente distante de Mim, e até esta culpa ser redimida não houve um regresso completo a Mim. E mais uma vez, nenhum dos seres caídos foi capaz de o fazer porque estavam inteiramente sem amor.... Previ tudo isto desde a eternidade e no entanto não teria sido capaz de impedir a apostasia dos seres de Mim se não quisesse tirar-lhes a sua liberdade de vontade.... Mas também previ desde a eternidade uma forma de regresso destes seres caídos a Mim, e concebi um plano de regresso e levei-o a cabo.... E na implementação do plano de Salvação desde a eternidade todos os seres que permanecem comigo tomam parte e encontram nele a sua bem-aventurança.... Estes são constantemente permeados pelo Meu amor e em plena posse de luz e força.... E o seu amor impele-os incessantemente a ajudar o espiritual caído que passa através das obras da criação ressuscitada para efeitos de repatriamento.... O seu amor leva-os eles próprios a serem activos na criação e na moldagem, a fim de criar formas para o espiritual caído que percorre o caminho através da criação. E assim também atinge o grau de maturidade onde pode novamente decidir livremente. E no entanto, o seu grande pecado original não foi redimido e também não pôde ser redimido eternamente, porque os seres estão sem o amor que outrora deram voluntariamente. E por isso um ser de luz ofereceu-se voluntariamente para redimir esta dívida porque estava cheio de amor e o amor leva tudo sobre si para fazer feliz e ajudar onde vê miséria e sofrimento. Se vocês, humanos, pudessem agora medir a magnitude do pecado original, então também compreenderiam por que razão foi necessário suportar um grau de sofrimento para redimir esta culpa que excedeu em muito a força humana.... que um "ser humano" nunca teria sido capaz de suportar se o amor não Lhe tivesse dado a força, pois o amor é força e só o amor suportou esta dor e sofrimento que o homem Jesus assumiu voluntariamente sobre si próprio. Ele sabia de tudo e, portanto, também da desesperança da pessoa caída de alguma vez poder voltar a Deus e à beatitude se a culpa não fosse redimida.... Ofereceu-se como espírito de luz para realizar o acto de Salvação, pois como ser de luz foi capaz de avaliar o que lhe estava reservado, mas o seu amor era maior do que o destino que enfrentou como ser humano.... Pois o ser de luz sabia que estava constantemente unido a Mim e também sabia que seria constantemente abastecido de força por Mim, porque o amor é a Minha natureza fundamental e por isso tinha estado com a Minha natureza fundamental no ser humano Jesus.... O "ser humano" Jesus suportou certamente uma quantidade inconcebível de sofrimento e dor, no entanto, tendo em conta a magnitude do pecado original de inúmeros seres, tal excesso de sofrimento foi necessário para fazer expiação pela Minha justiça, que não pôde ser contornada.... caso contrário, teria cancelado a culpa por misericórdia, por amor excessivo. O estado miserável dos seres caídos era um estado de eternidade sem o acto de expiação.... O sofrimento de Jesus, porém, foi limitado no tempo, e Jesus ofereceu-me de bom grado o sacrifício porque assim redimiu o mundo inteiro do pecado original, ainda que cada ser determine o tempo da sua redenção por si mesmo através da sua vontade. Jesus morreu na cruz por todas as pessoas do passado, presente e futuro, e o Seu imenso sofrimento trouxe o perdão do seu pecado original a todos os seres caídos. O caminho de retorno a Mim tornou-se viável para cada ser, através do Seu maior que grande amor foi também dada novamente a possibilidade de as pessoas acenderem amor dentro de si mesmas, de mudarem a sua natureza e de realizarem a unificação comigo, o que era impossível sem a redenção do pecado original...._>Ámen

Traducător