• Înapoi

Ocazia apostaziei lui Lucifer față de Dumnezeu....

Când am creat miniaturi ale Mele, am fost mișcat de iubirea Mea nesfârșită, care voia să se dăruiască, care voia să creeze vase în care să se reverse..... Dragostea Mea acționează ca o forță, iar această putere a vrut să fie activă din punct de vedere creativ, și tot așa și ceea ce am creat....pentru că puterea Mea s-a revărsat în acele vase...a trebuit să fie din nou creativă în același mod pentru că erau ființe care, ca imagini ale Mele, purtau în ele însele același impuls creator, care a împins din nou forța care curgea constant spre ele să lucreze, pentru că forța care curgea din Mine ca sursă originară de forță genera constant viață. Și astfel vă va fi ușor de înțeles că toate ființele care au ieșit din Mine se aflau într-o stare în care nu cunoșteau nici o limită în crearea de opere de toate felurile în care își găseau fericirea.... dar că, de asemenea, nu erau supuse niciunei limitări de la Mine, deoarece iubirea Mea era nesfârșită și astfel puterea iubirii Mele curgea în toate ființele pentru a le face fericite. Nici activitatea creatoare a acelor ființe nu s-a oprit, pentru că nu a existat nici o restricție a forței Mele, care nu se epuizează niciodată, care va emana mereu și pentru totdeauna și, prin urmare, vor apărea mereu și pentru totdeauna creații, așa cum toate ființele odată emanate de Mine își trag din Mine o forță nelimitată pentru a crea și a modela, atâta timp cât se deschid față de Mine, adică nu se opun iluminării Mele de iubire. Iar această stare de fericire nu trebuie să se sfârșească pentru că nici o restricție nu ar fi fost impusă vreodată ființelor de către Mine și, prin urmare, nici nu trebuiau să se teamă de o scădere a puterii. Și totuși, o schimbare în starea de bucurie a ființelor s-a produs.... cauzată de o circumstanță pe care ființele o considerau deficitară: Faptul că Eu Însumi, Dumnezeul și Creatorul lor, nu eram vizibil pentru ele ca Ființă egală, că ele Mă cunoșteau cu siguranță ca Tată al lor, din care proveneau, și totuși, pentru că nu Mă prezentam în mod vizibil lor, ele considerau acest lucru ca o limitare a perfecțiunii Mele. Ele au început să miște gânduri greșite în ele însele pentru că nu Mi-au prezentat în mod deschis această întrebare Mie Însumi, la care aș fi răspuns și Eu pentru ele, astfel încât să își recunoască și să își corecteze gândurile greșite..... Cu toate acestea, ele credeau că pot ascunde de Mine aceste îndoieli interioare despre perfecțiunea Mea și totuși Eu știam despre ele.... Dar nu am folosit constrângerea, ci le-am dat cea mai mare libertate de gândire, pe care, totuși, au folosit-o greșit.... Căci au recunoscut aceeași îndoială despre perfecțiunea Mea și în ființa care a ieșit prima dată din Mine și care a strălucit în toată frumusețea în cea mai deplină lumină.... Această ființă Mi-a dăruit cu siguranță toată dragostea sa pentru eternități și, în această dragoste, a fost extrem de fericită și de o singură voință cu Mine.... deși voința sa era de asemenea liberă. Totuși, din când în când, în această ființă care radia lumină, apăreau îndoieli liniștite, deoarece nici Eu nu eram vizibil pentru ea. Dar, de fiecare dată, marea sa iubire pentru Mine a înăbușit îndoielile care apăreau, s-a dăruit Mie și și-a găsit beatitudinea în crearea constantă de ființe asemănătoare prin voința sa, folosind puterea Mea. Cu toate acestea, de fiecare dată a apărut această îndoială despre Mine și nici el nu Mi-a supus-o, ceea ce era posibil pentru el.... A nutrit îndoiala că a devenit constant mai puternic și a redus dragostea lui pentru Mine.... Dar astfel s-a slăbit și pe sine însuși, pentru că iubirea sa redusă pentru Mine a redus și afluxul Meu de iubire și a limitat și activitatea sa creatoare. Dacă ar fi putut să Mă privească, nu ar fi fost posibil ca el să se îndepărteze de la Mine, dar focul iubirii Mele l-ar fi mistuit, pentru că nici o ființă creată nu poate privi în focul primordial al iubirii Mele fără să piară.... Și el știa asta pentru că se afla în cea mai deplină cunoaștere a luminii, dar se juca cu gândul că el este mai mare decât Mine, pentru că strălucea în cea mai strălucitoare lumină și cea mai perfectă frumusețe..... El nu-și putea imagina nici o ființă care să-l depășească în lumină și frumusețe și, de aceea, și-a revendicat și dreptul de a conduce toate ființele create, al căror creator a fost cu siguranță prin voința sa, dar care a primit puterea de a crea de la Mine. El își vedea acum puterea în oștirea de ființe spirituale și, prin urmare, credea că se poate lipsi de forța venită de la Mine, credea că Mi-a retras-o prin crearea nenumăratelor ființe și vedea ca pe o dovadă a neputinței Mele faptul că nu M-am prezentat lui în mod vizibil.... Și l-am lăsat cu credința lui, pentru că l-am pus în afara Mea ca ființă complet liberă, pe care nu o voi forța niciodată să-și schimbe voința și gândirea..... chiar dacă se ține departe de Mine pentru veșnicii. Forța Mea a întâmpinat acum rezistență și respingere și, în consecință, a rămas complet ineficientă. Și această primă ființă a Mea creată este acum incapabilă să lase să apară vreo operă de creație, dar se crede mare și puternică, deoarece consideră ca fiind ale sale nenumăratele ființe spirituale care, ca și ea, s-au răzvrătit împotriva Mea și au respins iluminarea Mea de iubire.... Și ele sunt incapabile de orice activitate, pentru că și ele s-au distanțat la nesfârșit de Mine. Dar Eu am respectat liberul lor arbitru și de aceea ele rămân departe de Mine până când se vor apropia din nou de Mine prin liberul arbitru și vor cere iluminarea iubirii Mele..... Chiar și prima ființă creată.... Adversarul Meu de acum.... va lua într-o zi calea întoarcerii la Mine, și el va tânji într-o zi din nou după iluminarea Mea de iubire și o va primi din nou de bunăvoie de la Mine, pentru că într-o zi va renunța la împotrivirea sa, chiar dacă vor mai trece veacuri.... Cu toate acestea, tot ceea ce a fost odată radiat de Mine ca forță se va întoarce din nou inevitabil la sursa de forță din eternitate....

Amin

Motif de l’apostasie de Dieu par Lucifer....

Quand J’appelais à la vie des miniatures de Moi-même, J’étais motivé par Mon amour infini qui voulait se donner – qui voulait se créer des vases pour se déverser.... Mon amour agit en tant que force, et cette force voulait agir en créant ; aussi fallait-il que Mes créatures.... (étant donné que Ma force se déversait dans ces vases-là).... agissent également en créant, car c’étaient des êtres qui, étant Mon image, portaient en eux la même force créatrice; et la force qui leur affluait continuellement les poussait à agir parce que la force coulant à grands flots de Moi, Qui suis la source première de la force, procréait continuellement de la vie. Et ainsi il vous sera compréhensible que tous les êtres issus de Moi se trouvaient dans une condition où eux non plus ne connaissaient pas de limite en créant des ouvrages de genres différents, et dans cette créativité ils trouvaient leur béatitude…. parce qu’eux non plus – comme Moi – n’étaient sujets à aucune limitation, car Mon amour était infini, aussi Ma force aimante affluait-elle à grands flots à tous les êtres pour les rendre heureux.

Et il n’y eut pas de limitation à l’activité créatrice de ces êtres parce qu’il n’y avait pas de limitation à Ma force non plus – force qui ne s’épuise jamais, qui coulera toujours et éternellement à grands flots, d’où surgiront toujours et éternellement des créations ; de même que tous les êtres jadis irradiés par Moi auront toujours une part illimitée de Ma force pour créer et former tant qu’ils s’en remettent eux-mêmes à Moi, c'est-à-dire tant qu’ils n’opposent pas de résistance à Mon irradiation d’amour. Et cet état bienheureux n’aurait vraiment jamais dû avoir de fin parce que jamais les êtres n’auraient été soumis à une limitation de Ma part – donc, ils n’avaient à craindre aucune diminution de la force. Mais une altération de cet état suprêmement heureux des êtres survint quand même.... Elle fut causée par une circonstance que les êtres considéraient comme une déficience : Moi-même, leur Dieu et Créateur, ne leur était pas visible en être égal ; ils savaient bien que J’étais leur Père dont ils étaient issus ; mais comme Je ne Me présentais pas à eux visiblement, ils considéraient cela comme une limitation de Ma perfection. Il commença à germer en eux des pensées contraires et ils omirent de Me présenter franchement cette question à laquelle J’aurais bien volontiers répondu de façon qu’ils eussent reconnu leur pensée inversée et l’auraient corrigée….

Mais c’était justement ces doutes secrets sur Ma perfection qu’ils croyaient pouvoir Me cacher ; pourtant Je les connaissais.... Je ne les forçais pas, et les laissais complètement libres dans leurs réflexions, mais ils abusèrent de cette liberté.... Car ils reconnaissaient un doute identique de Ma perfection aussi dans cet être qui avait été extériorisé en premier, et qui resplendissait en toute beauté et avec une lumière éclatante.... En effet, pendant des éternités, cet être M’avait voué tout son amour, et avait été suprêmement béatement bienheureux dans cet amour, et dans la même volonté que la Mienne.... bien que sa volonté aussi fût libre.

Mais par moments, de légers doutes surgissaient aussi dans cet être resplendissant de lumière, parce que pour lui non plus Je n’étais pas visible. Toutefois, son grand amour pour Moi détruisait chaque fois les doutes qui surgissaient, et il s’adonnait à Moi, et trouvait sa béatitude dans la création continuelle d’êtres de même nature par sa volonté et en utilisant Ma force. Mais ce doute Me concernant surgissait toujours de nouveau, et lui non plus ne Me le soumettait pas, ce qui lui aurait été possible.... Il nourrissait le doute de sorte que celui-ci se renforçait, en diminuant son amour pour Moi.... Mais par cela en même temps il s’affaiblissait lui-même, parce que son amour affaibli pour Moi amoindrissait aussi l’affluence de Mon amour envers lui, et réduisait son activité créatrice.

S’il avait pu Me voir, il ne lui aurait pas été possible de se détourner de Moi – mais il aurait été consumé par Mon feu amoureux ; car aucun être créé n’est capable de regarder sans périr dans le feu originel de Mon amour…. Lui aussi le savait, parce qu’il était rempli de l’entendement le plus lumineux ; mais il se plaisait à jouer avec la pensée d’être plus que Moi, puisqu’il brillait de la lumière la plus claire et de la beauté la plus parfaite. Il ne pouvait pas imaginer un être qui le surpasse encore en lumière et en beauté, et donc il s’attribuait le droit de domination sur tous les êtres créés, dont par sa volonté il était bien le procréateur – mais en usant de Ma force créatrice. Il considérait l’armée des esprits comme sa puissance, et par conséquent, il croyait pouvoir se passer de la force venant de Moi, il croyait M’avoir retiré Ma force par la création des êtres innombrables, et il prenait pour preuve de Mon manque de puissance le fait que Je ne Me présentais pas à lui visiblement....

Et Je lui laissais cette croyance parce que Je l’avais extériorisé en être absolument libre que Je n’obligerai jamais à changer de volonté et de manière de penser.... même s’il se tenait éloigné de Moi pendant des éternités. Ma force rencontrait maintenant de la résistance et du refus, et par conséquent elle n’agissait plus du tout. Et à présent, Mon être créé en premier était devenu incapable de faire surgir des créations quelconques ; mais il se croyait grand et puissant parce qu’il considérait la foule des êtres spirituels comme sa propriété qui, comme lui, s’était révolté contre Moi, et avait refusé Mon irradiation d’amour.... Eux également étaient devenus incapables de toute activité parce qu’ils s’étaient éloignés infiniment de Moi. Mais c’était leur libre arbitre que Je respecte et par conséquent, ils resteront éloignés de Moi jusqu’à ce qu’ils se rapprochent de Moi de leur propre gré, et Me prieront de les irradier de Mon amour de nouveau.... L’être créé en premier aussi.... Mon adversaire présent.... un jour s’engagera dans le chemin du retour vers Moi ; un jour, lui aussi aura de nouveau la nostalgie de Mon Rayonnement d’amour, et de nouveau il le recevra volontairement de Moi, parce qu’un jour, il abandonnera sa résistance, bien que cela prenne des éternités.... Car toute force qui a été irradiée par Moi retournera irréfutablement un jour à la source de la force éternelle....

Amen