• Înapoi

Lucrarea de răscumpărare a lui Iisus a fost începutul unei noi etape în lucrarea de răscumpărare....

Când omul Iisus a suferit moartea pe cruce, a început un nou capitol în lucrarea de răscumpărare a creaturilor Mele, căci până atunci toți oamenii încă mai umblau în întunericul spiritual pe care adversarul Meu îl răspândise peste toate spiritele căzute.... Toți oamenii erau încă afectați de păcatul originar și nicio ființă umană nu se putea apropia de Mine, deoarece dreptatea Mea nu permitea acest lucru până când păcatul originar nu era ispășit. Cu toate acestea, nenumărați oameni umblaseră deja pe Pământ, printre ei se aflau și cei care erau de bunăcredință, dar care nu aveau forța de a se elibera de adversarul Meu, pentru că toți erau incapabili să stabilească o legătură corectă cu Mine, deoarece le lipsea dragostea.... Iubirea de sine i-a dominat ca semn al apartenenței lor la adversarul Meu.... De asemenea, ei nu erau conștienți de motivul existenței lor pământești, de apostazia lor față de Mine.... Erau loviți de o orbire completă, dar extrem de activi din punct de vedere lumesc și, prin urmare, căutau în mod constant să obțină avantaje pe seama semenilor lor.... Le-a lipsit iubirea dezinteresată, prin care ar fi putut atinge o stare de maturitate mai înaltă. Și cele câteva excepții au simțit cu siguranță greutățile lor spirituale, au recunoscut și ele un Dumnezeu și un Creator mai presus de ei, dar nu M-au recunoscut ca pe un Dumnezeu al iubirii, ci doar ca pe un Dumnezeu al răzbunării și al mâniei. Iar oamenii nu ar fi fost niciodată capabili să progreseze în dezvoltarea lor spirituală, ar fi rămas întotdeauna și pentru totdeauna aceeași generație iubitoare de sine, care nu a fost capabilă să atingă o cunoaștere mai înaltă atâta timp cât povara păcatului originar a ținut-o pe loc.... Adversarul Meu i-ar fi ținut mereu pe oameni la pământ, dacă nu ar fi venit un Mântuitor de dragul celor puțini care se simțeau nenorociți și care au chemat un Mântuitor în necazurile lor. Și încă o dată ar trebui să se creeze o posibilitate de a stabili o legătură cu Mine, care, totuși, ar trebui să fie acum destinată Tatălui.... Oamenii ar trebui să fie capabili să se adreseze Tatălui ca niște copii, în timp ce înainte recunoșteau doar o putere în Dumnezeul și Creatorul lor, dar nu voiau să se închine în fața ei, pentru că această răzvrătire împotriva Mea era încă în ei ca urmare a păcatului originar anterior.... O relație de iubire ar trebui să fie din nou posibilă între creaturi și Mine, dar ea trebuia să fie stabilită de oamenii înșiși prin voința lor de a iubi, care, totuși, a fost doar rareori posedată de o ființă umană înainte de moartea lui Iisus pe cruce, și atunci a fost excesiv de chinuit de adversarul Meu.... astfel încât aproape că a deznădăjduit de existența Mea. Dar am stat lângă el pentru că știam despre voința lui și l-am luat de pe Pământ..... Lucrarea răscumpărătoare a lui Iisus Hristos a pus capăt acum unei epoci în care oamenii s-au îndepărtat cel mai mult de Mine.... Răstignirea Sa a ispășit păcatul originar al tuturor ființelor căzute, iar acum pot stabili din nou legătura corectă cu Mine în stadiul de ființă umană dacă trăiesc ei înșiși o viață de iubire cu sprijinul lui Iisus Hristos, dacă se eliberează de robia adversarului prin sângele Său vărsat pe cruce și astfel îl văd pe Tatăl în Mine și iubirea îi îndeamnă spre Mine.... la legătura pe care au rupt-o de bună voie odată și astfel au devenit nenorociți. Moartea lui Iisus pe cruce a pus capăt stării unei umanități lipsite de speranță.... A început o nouă eră în care ființa umană nu trebuia decât să ia calea lui Iisus pentru a fi condusă de El din tărâmul lipsit de lumină al adversarului Meu.... unde s-a deschis din nou și poarta spre împărăția luminii.... Acum era din nou posibil ca ființa umană să se schimbe, să-și modeleze din nou natura în iubire, să redevină ceea ce fusese înainte de apostazia sa față de Mine.... Primii răscumpărați s-au întors la Mine, am putut să-i primesc în împărăția Mea de lumină și fericire, ceea ce, totuși, nu ar fi fost posibil dacă Iisus nu ar fi ispășit păcatul originar prin moartea Sa pe cruce.... pentru că Eu sunt.... ca fiind extrem de perfect.... de asemenea neprihănit și, prin urmare, nu puteam anula nicio vină pentru care nu se făcuse ispășire. Au trecut vremuri îndelungate în care oamenii aproape că s-au prăbușit sub povara păcatului, dar nu și-au recunoscut vina și, prin urmare, s-au răzvrătit de nenumărate ori împotriva Mea, pe care nu L-au putut nega ca "Putere", dar nu s-au predat Lui cu dragoste. Pentru că ei respinseseră cândva iubirea și ceea ce încă mai posedau era doar iubirea de sine.... iubirea greșit direcționată pe care adversarul Meu o transferase asupra lor. Astfel, ei erau încă pe deplin și complet partea lui în natura lor.... Iar natura lor trebuia mai întâi să se schimbe, ceea ce a fost posibil numai după moartea lui Iisus pe cruce, Care le-a dobândit voința și puterea de a se ridica și de a renunța la iubirea de sine.... Toate acestea nu erau decât procese spirituale, pentru că pe plan pământesc-uman trăiau cu siguranță în bucurie și bunăstare, dar nimeni nu-și lua în considerare semenii, ci fiecare se gândea doar la sine, iar cel puternic îl asuprea pe cel slab care nu se putea apăra, pentru că adversarul Meu se bucura să vadă tot ce aruncase în abis în mizerie, pentru că el însuși era lipsit de iubire, dar plin de ură și ostilitate.... Iar natura lui se reflecta și în natura poporului.... Cel puternic, de asemenea, își asuprea semenii și nu cunoștea milă, pentru că nu avea dragoste, așa cum Domnul său...., prințul întunericului...., era lipsit de dragoste. Iisus, însă, a căutat să-i conducă pe oameni pe calea cea bună prin iubire. Iisus a trăit și a învățat iubirea și le-a dat dovada că iubirea este o putere care îl învinge chiar și pe adversar și că numai prin iubire oamenii se pot elibera de el. Astfel, omul Iisus a trăit o viață de iubire pentru prima dată înainte de a împlini El Însuși cel mai mare act de iubire și milă, dându-Se pe cruce pentru păcatele oamenilor, astfel încât aceștia să devină liberi și să dobândească din nou putere și lumină printr-o viață dreaptă, pentru a parcurge calea finală spre adevărata lor casă, pe care Iisus i-a precedat prin moartea Sa pe cruce.... Pe care acum trebuiau doar să-L urmeze pentru a putea intra în Împărăția Mea ca răscumpărați, pentru a Mi se alătura în casa Tatălui, înapoi la Tatăl din a Cărui iubire au ieșit și în a Cărui iubire vor rămâne acum și ei veșnic....

Amin

L’Opera di Redenzione di Gesù era l’ inizio di un nuovo tratto dell’Opera di Rimpatrio

Quando l’Uomo Gesù ha subito la morte sulla Croce, è iniziato un nuovo tratto dell’Opera di Rimpatrio delle creature, perché fino a quel tempo tutti gli uomini camminavano ancora nell’oscurità spirituale, che il Mio avversario aveva steso su tutto lo spirituale caduto. Tutti gli uomini erano ancora attaccati dal peccato Ur, e nessun uomo poteva avvicinarsi a ME, perché la Mia Giustizia non lo permetteva, prima che il peccato Ur non fosse espiato. Ma innumerevoli uomini erano già passati sulla T erra, e tra di loro c’erano anche quelli che erano di una buona volontà, ma che da sé non avevano la forza, di liberarsi dal Mio avversario, perché nessuno riusciva più a stabilire il giusto contatto con Me, perché a loro mancava l’amore. Li dominava l’amore dell’io come segno della loro appartenenza al Mio avversario. E non sapevano nemmeno della causa della loro esistenza terrena, della loro caduta da Me. Erano colpiti da totale cecità, ma mondanamente ultra attivi e perciò cercavano continuamente di conquistare dei vantaggi a costo dei prossimi. A loro mancava l’amore disinteressato, con il quale sarebbero potuti arrivare ad uno stato di maturità più elevato. E le poche eccezioni sentivano bensì la loro miseria spirituale, riconoscevano anche sopra di loro un Dio e Creatore, non Mi riconoscevano come un Dio dell’Amore, ma soltanto come un Dio della vendetta e dell’ira. E gli uomini non avrebbero mai potuto progredire nel loro sviluppo spirituale, sarebbe sempre ed eternamente rimasta la stessa razza amante dell’io che non poteva arrivare ad una conoscenza più alta, finché il peso del peccato Ur li schiacciava. Il Mio avversario avrebbe tenuto gli uomini sempre al suolo, se non fosse venuto un Salvatore per via dei pochi, che si sentivano infelici ed invocavano un Salvatore nella loro miseria. Ed una volta doveva di nuovo essere creata una possibilità, di stabilire un contatto con Me, che però ora doveva essere con il Padre. Gli uomini dovevano poter chiamare come figli il loro Padre, mentre dapprima riconoscevano nel loro Dio e Creatore soltanto un Potere, al quale però non volevano piegarsi, perché in loro c’era ancora questa ribellione contro di Me come conseguenza del peccato Ur di una volta. Doveva di nuovo essere possibile un rapporto d’amore fra le creature e Me, che però doveva essere stabilito da parte degli uomini stessi mediante la volontà d’amore di questi, che però prima della morte sulla Croce di Gesù un uomo possedeva raramente, e questo veniva poi oltremodo tormentato dal Mio avversario, che quasi si disperava della Mia Esistenza. Ma lo assistevo, perché sapevo della sua volontà e lo presi dalla Terra. L’Opera di Redenzione di Gesù Cristo chiudeva ora un’epoca della più grande distanza degli uomini da Me. La Sua morte sulla Croce ha espiato la colpa primordiale di tutti gli esseri caduti, ed ora nello stadio come uomo possono di nuovo stabilire il giusto legame con Me, quando loro stessi con il Sostegno di Gesù Cristo conducono una vita d’amore, quando diventano liberi dalle catene dell’avversario attraverso il Suo Sangue versato sulla Croce e quindi vedono in Me il Padre, e l’amore li spinge verso di Me, al legame, che loro una volta hanno sciolto volontariamente e perciò sono diventati infelici. La morte di Gesù sulla Croce ha terminato uno stato senza speranza dell’umanità. Cominciava una nuova epoca, in cui l’uomo doveva soltanto prendere la sua via verso Gesù, per essere guidato da Lui fuori dal territorio senza Luce del Mio avversario, dove era anche di nuovo aperta la Porta nel Regno di Luce. Ora era di nuovo possibile, che l’uomo cambiasse, che formasse il suo essere di nuovo nell’amore, che diventasse di nuovo ciò che era prima della sua caduta da Me. I primi redenti ritornarono da Me, potevo accoglierli nel Mio Regno della Luce e della Beatitudine, cosa che non sarebbe mai stato possibile, se Gesù non avesse espiato la colpa primordiale mediante la Sua morte sulla Croce, perché come Essere il più perfetto, Sono anche giusto e non potevo cancellare perciò nessuna colpa, per la quale non fosse stata prestata un’espiazione. Sono passati lunghi tempi, in cui gli uomini si spezzavano quasi sotto il peso del peccato, ma non riconoscevano la loro colpa e perciò si ribellavano di nuovo contro di Me, il Quale non potevano rinnegare come “Potere”, ma non Gli si davano nell’amore. Perché una volta avevano rifiutato l’Amore, e quello che possedevano ancora, era soltanto l’amore dell’io, l’amore orientato erroneamente, che il Mio avversario aveva trasmesso su di loro. Quindi erano ancora totalmente la sua parte nel loro essere, e prima doveva cambiare l’essere, cosa che era soltanto possibile dopo la morte di Gesù sulla Croce, il Quale ha conquistato per loro la volontà e la Forza di elevarsi e di rinunciare all’amore dell’io. Questi erano tutti soltanto dei procedimenti spirituali, perché nel terrenamente-umano vivevano bensì nelle gioie e benessere, ma nessuno aveva rispetto per il suo prossimo, ognuno pensava soltanto a sé stesso e così il forte opprimeva il debole, che non poteva difendersi, perché il Mio avversario aveva la sua gioia nel veder nella miseria tutto ciò che aveva precipitato nell’abisso, perché lui stesso era privo di ogni amore, ma pieni di odio e di animosità. Ed il suo essere si rispecchiava nell’essere degli uomini. Chi era forte, opprimeva quasi i prossimi e non conosceva nessuna pietà, perché non possedeva l’amore, come il suo padrone, il principe della tenebra, era senz’amore. Ma Gesù cercava di condurre gli uomini con l’Amore sulla giusta via. Gesù viveva ed insegnava l’amore e portava loro la dimostrazione, che l’Amore era una Forza, che vinceva persino l’avversario e che soltanto mediante l’amore gli uomini possono liberarsi da lui. Così dunque l’Uomo Gesù viveva la prima volta come esempio una vita d’amore per gli uomini, prima che Egli Stesso abbia compiuto la più grande Opera d’Amore e di Misericordia, di darSi sulla Croce per i peccati degli uomini, affinché questi diventassero liberi e giungessero ora mediante una giusta vita di nuovo alla Forza ed alla Luce, per passare ora l’ultima via verso la loro vera Patria, che Gesù aveva pre-percorso per loro mediante la Sua morte sulla Croce, il Quale dovevano soltanto seguire nel Mio Regno, da Me nella Casa del Padre, di ritorno al Padre, dal Cui Amore erano proceduti e nel Cui Amore ora rimangono anche eternamente.

Amen