• Înapoi

Puterea răscumpărătoare a iubirii....

Fiecare om contribuie la răscumpărarea spiritualului care trăiește în iubire, căci și el va iradia neîncetat iubire celor din jur, fie că este vorba de semenii săi, fie că este vorba de spiritualul care este încă legat în formă, care simte benefic fiecare iradiere a iubirii și care, de asemenea, se maturizează pentru că renunță la rezistență, ceea ce dragostea aduce întotdeauna. Căci iubirea este o putere care nu rămâne fără efect. Iubirea trezește contra-iubirea, iar ființele umane și animalele se vor alătura cu plăcere celor care iradiază iubire..... Prin urmare, ea poate fi și o muncă misionară deliberată.... adică o muncă conștientă în vie.... poate fi realizată cu succes doar dacă dragostea este imboldul ei, altfel "răscumpărarea" sufletelor este pusă sub semnul întrebării, deoarece doar dragostea are putere răscumpărătoare. Oamenii trebuie să recunoască greutățile spirituale și să dorească să le remedieze; ei trebuie să știe că trebuie adus ajutor sufletelor care încă nu au fost răscumpărate, fie pe Pământ, fie în lumea de dincolo, iar dragostea trebuie să îi împingă să desfășoare o lucrare conștientă de răscumpărare.... Atunci și munca lor în via Domnului va fi binecuvântată. Dar dacă un om trăiește în iubire, dacă modul său de viață este o activitate continuă de iubire, atunci el face în mod inconștient o lucrare răscumpărătoare; el se spiritualizează pe sine, deci toate substanțele sale spirituale, și își plasează sufletul în starea de maturitate care este obiectivul și scopul vieții sale pământești.... Dar el contribuie și la maturizarea spirituală a celor care locuiesc în anturajul său, căci nici ei nu pot rezista permanent iradierii iubirii, dacă nu se poate recunoaște o contracarare deschisă din partea oamenilor care sunt robiți de adversarul lui Dumnezeu. Dar chiar și aceștia se vor retrage pentru că nu sunt pe măsura armei iubirii.... Cu toate acestea, acolo unde iubirea determină modul de viață al unei persoane, nu poate exista niciodată o recidivă în abis, deoarece iubirea îndeamnă spre Iubirea eternă, iubirea este divinul din ființa umană care nu poate rămâne niciodată fără efect și acest efect înseamnă întotdeauna răscumpărarea spiritualului imatur, indiferent dacă este asupra și în ființa umană însăși sau, de asemenea, în anturajul său, care include și sufletele din lumea de dincolo care, atrase de forța iubirii, rămân aproape de ea și simt, de asemenea, fluxul de iubire ca forță. O persoană care trăiește în iubire este recunoscută de aceste suflete prin radiația sa luminoasă și, prin urmare, este înconjurată în permanență de astfel de suflete care vor să scape de întuneric.... Această voință face ca și lumina iubirii să fie eficientă, ele primesc putere care le ajută din nou să fie active și asupra altor suflete căutând și ele să le smulgă din întuneric.... Ceea ce simt binefăcător vor să împărtășească și altor suflete care se află în aceeași nevoie.... Și astfel, lucrarea unui răscumpărător se face inconștient doar printr-o viață de iubire.... Totuși, este bine ca oamenii să știe acest lucru și să dorească în mod conștient să participe și ei la această lucrare răscumpărătoare, dăruindu-se pe ei înșiși Dumnezeului și Tatălui lor și apelând la El pentru binecuvântarea Sa.... să se ofere și ei înșișiși Lui pentru a fi activi în via Sa, conform voinței Sale. Iar o viață de iubire va avea ca rezultat și o creștere a cunoștințelor spirituale ale ființei umane, gândirea sa va fi ghidată corect, ființa umană se va îngriji de cei care sunt încă în legăturile păcatului, care au puțină sau deloc credință și ale căror greutăți le poate recunoaște. Dacă acum se pune în mod conștient în slujba lui Dumnezeu, că este activ ca propovăduitor al Evangheliei, al învățăturii divine a iubirii, atunci binecuvântarea lui Dumnezeu îi va fi asigurată și lui, își va îndeplini sarcina pământească, va lucra cu succes ca lucrător în via lui Dumnezeu, iar acest succes va fi întotdeauna în funcție de gradul de iubire care îl umple, pentru că iubirea este puterea răscumpărătoare, pentru că prin iubire este alungat și adversarul care fuge de ea, pentru că este emanație divină....

Amin

Die erlösende Kraft der Liebe....

Jeder Mensch trägt zur Erlösung des Geistigen bei, der in der Liebe lebt, denn er wird unentwegt auch Liebe ausstrahlen auf seine Umgebung, seien es die Mitmenschen oder auch das noch in der Form gebundene Geistige, das jede Liebestrahlung wohltätig empfindet und ebenfalls ausreifet, weil es den Widerstand aufgibt, was Liebe immer zuwege bringt. Denn die Liebe ist eine Kraft, die nicht ohne Wirkung bleibt. Liebe erweckt Gegenliebe, und Mensch und Tier wird sich denen gern zugesellen, die Liebe ausstrahlen.... Es kann daher auch vorsätzliche Missionsarbeit.... also bewußte Weinbergsarbeit.... nur mit Erfolg geleistet werden, wenn Liebe der Antrieb dazu ist, ansonsten das "Erlösen" der Seelen in Frage gestellt ist, weil Liebe allein erlösende Kraft hat. Es müssen die Menschen die geistige Not erkennen und diese beheben wollen; sie müssen wissen, daß den Seelen Hilfe gebracht werden muß, die noch unerlöst sind, sei es auf Erden oder im Jenseits, und die Liebe muß sie antreiben, bewußte Erlöserarbeit zu leisten.... Dann wird auch ihre Arbeit im Weinberg des Herrn gesegnet sein. Lebt aber ein Mensch in der Liebe, ist sein Lebenswandel ein fortgesetztes Liebewirken, dann leistet er unbewußt Erlöserarbeit; er vergeistigt sich selbst, also alle seine geistigen Substanzen, und versetzt seine Seele in den Reifezustand, der Zweck und Ziel seines Erdenlebens ist.... Aber er trägt auch zum seelischen Ausreifen derer bei, die in seiner Umgebung weilen, denn auch sie können der Liebestrahlung nicht auf die Dauer widerstehen, wenn nicht ein offenes Gegenwirken zu erkennen ist durch Menschen, die dem Gegner Gottes hörig sind. Aber auch diese werden sich zurückziehen, weil sie der Waffe der Liebe nicht gewachsen sind.... Doch wo Liebe den Lebenswandel eines Menschen bestimmt, kann niemals ein Rückfall zur Tiefe stattfinden, denn die Liebe drängt zur Ewigen Liebe, die Liebe ist das Göttliche im Menschen, das niemals ohne Wirkung bleiben kann und diese Wirkung immer Erlösung des unreifen Geistigen bedeutet, ganz gleich, ob am und im Menschen selbst oder auch in dessen Umgebung, wozu auch jenseitige Seelen zu zählen sind, die, von der Kraft der Liebe angezogen, sich in dessen Nähe aufhalten und gleichfalls den Liebestrom als Kraft verspüren. Ein Mensch, der in der Liebe lebt, ist jenen Seelen erkenntlich durch seine Lichtstrahlung, und er ist daher ständig umgeben von solchen Seelen, die der Finsternis entfliehen wollen.... Dieser Wille macht auch das Liebelicht wirksam, sie empfangen eine Kraft, die ihnen wieder dazu verhilft, auch an anderen Seelen tätig zu sein, indem sie auch diese der Finsternis zu entreißen suchen.... Was sie wohltätig empfinden, möchten sie auch den anderen Seelen vermitteln, die in gleicher Not sind.... Und also wird unbewußt eine Erlöserarbeit geleistet nur durch ein Leben in Liebe.... Es ist jedoch gut, wenn die Menschen darum wissen und auch bewußt sich an jener Erlöserarbeit beteiligen wollen, indem sie sich ihrem Gott und Vater hingeben und Ihn um Seinen Segen bitten.... daß auch sie sich Ihm anbieten, in Seinem Weinberg tätig zu sein nach Seinem Willen. Und es wird auch ein Liebeleben dem Menschen erhöhtes geistiges Wissen eintragen, sein Denken wird recht geleitet sein, es wird sich der Mensch derer annehmen, die noch in den Banden der Sünde stecken, die wenig oder keinen Glauben haben und deren Not er erkennen kann. Stellt er sich nun bewußt in den Dienst Gottes, daß er als Verkünder des Evangeliums, der göttlichen Liebelehre, tätig ist, dann wird ihm auch Gottes Segen gewiß sein, er wird seine Erdenaufgabe erfüllen, er wird als Arbeiter im Weinberg Gottes erfolgreiche Arbeit leisten, und immer wird dieser Erfolg entsprechend sein dem Grad der Liebe, der ihn erfüllt, weil die Liebe die erlösende Kraft ist, weil durch die Liebe auch der Gegner gebannt ist, der sie flieht, weil sie göttliche Ausstrahlung ist....

Amen