• Înapoi

Prin învierea lui Iisus, moartea și-a pierdut puterea....

Fiecărui om îi este predestinat ceasul sfârșitului său.... Și totuși, el nu trebuie să se teamă de el, pentru că nu este sfârșitul propriu-zis, ci va învia.... pentru că sufletul său nu face decât să se debaraseze de acoperământul pământesc care i-a fost doar o cătușă în viața pământească, și poate intra acum fără griji în împărăția de dincolo, cu condiția ca modul său de viață pe Pământ să fi fost așa cum este voința Mea.... ca sufletul său să fi atins astfel un anumit grad de maturitate pe Pământ. Prin urmare, nu există un sfârșit, deși poate exista o moarte, o stare de moarte a sufletului, dar totuși acesta nu a pierit. Și pentru aceasta am murit pe cruce și am înviat a treia zi, astfel încât ființa umană, adică sufletul său, să poată experimenta și el învierea, să se ridice din mormânt și să intre acum din nou în împărăție, care este adevărata sa casă. Faptul că sufletul nu piere este o lege irevocabilă, deoarece.... ceea ce a ieșit din Mine.... este și rămâne nepieritor. Iar sufletul este ființa spirituală care a provenit din Mine, astfel că va rămâne în existență chiar dacă trupul moare, dar faptul că acum poate învia în lumină și splendoare după moartea sa fizică a devenit posibil doar după răstignirea și învierea Mea, căci înainte de aceasta era încă împovărat de păcatul primordial al fostei sale apostazii față de Mine.... era încă întuneric, era întunericul mormântului din care sufletul nu putea scăpa.... piatra de mormânt nu fusese încă rostogolită de Iisus Hristos, Răscumpărătorul divin.... sau, de asemenea: Nu se făcuse încă nicio ispășire pentru acele suflete, iar vina lor de păcat nu putea fi răscumpărată fără ispășire.... Și de aceea era și întuneric în sufletele oamenilor, le lipsea orice credință într-o înviere după moarte, îi înconjura o noapte sumbră a mormântului și moartea devenise o groază pentru ei.... Și de aceea am înviat din morți a treia zi, pentru a le oferi oamenilor dovada că moartea trupului nu a fost sfârșitul, că sufletul învie și lasă în urmă doar trupul care nu este încă atât de spiritualizat încât să-l poată prelua simultan în împărăția spirituală, așa cum cu siguranță a fost posibil pentru Mine, deoarece trupul și sufletul s-au îmbrăcat în haina spirituală, iar trupul nu a mai trebuit să treacă printr-un proces de maturizare pe acest Pământ.... Am vrut să îndepărtez teama de moarte a oamenilor prin învierea Mea, am vrut să le dovedesc că este doar o schimbare de locuință pentru suflet atunci când se leapădă de trupul pământesc, când a sosit inevitabil ceasul morții. De aceea am înviat din morți, pentru că am învins moartea, adică pe cel care a adus moartea în lume. Și astfel, nici o ființă umană nu trebuie să se teamă de ceasul morții, pentru că doar ceasul intrării în viața reală este cel care durează pentru totdeauna.... Moartea și-a pierdut boldul.... Dar este necesar un singur lucru: Ca ființa umană să recunoască și ea actul Meu de Mântuire și să accepte binecuvântările pe care Eu le-am dobândit pentru voi prin suferința și moartea Mea pe cruce.... să se lase răscumpărată de Iisus Hristos, că astfel și păcatul său primordial a fost răscumpărat dinainte și Iisus Hristos poate acum să rostogolească piatra de pe mormânt, astfel încât sufletul să iasă acum din întunericul mormântului în lumina strălucitoare, să intre acum în viața veșnică.... Cel care se teme de ceasul morții este încă în captivitatea acelei mari vinovății, el nu a găsit încă răscumpărarea prin Iisus Hristos, nu s-a eliberat încă de întunericul care îl învăluie, este încă în mormântul păcatului său, chiar dacă trupul său trăiește încă pe Pământ.... Pentru că el va pierde orice teamă de sfârșitul trupului său atunci când se va fi dat în brațele Mele, când Îmi va cere în mod intim să-Mi amintesc de el, când va veni ceasul lui.... Căci el va adormi fericit în pace cu Dumnezeul și Tatăl său, va lăsa în urmă doar trupul său pe acest Pământ, dar sufletul se va ridica, se va înălța în lumină, nu va simți întunericul mormântului în jurul său, căci Iisus Hristos Însuși îl va lua de mână și îl va conduce afară din învelișul său fizic, îl va ghida prin poarta vieții. Și va ști că și el a înviat din morți, că va trăi acum pentru veșnicie.... Faptul că omul Iisus a înviat din morți este cu siguranță adevărat, iar cei care cred în El ca Fiu al lui Dumnezeu și Răscumpărător al lumii, ca mesager al Meu în care M-am întrupat pe Pământ, nu vor avea nici ei teamă de ceasul morții, pentru că Iisus Hristos le-a făcut promisiunea de a merge înainte doar pentru a pregăti locuința pentru toți cei care cred în El.... Astfel, și ei vor învia la viața veșnică, iar El Însuși îi va lua la Sine, așa cum a promis....

Amin

Durch die Auferstehung Jesu hat der Tod seinen Stachel verloren....

Jedem Menschen ist die Stunde seines Endes vorbestimmt.... Und dennoch braucht er sie nicht zu fürchten, weil sie nicht das eigentliche Ende ist, sondern er auferstehen wird.... weil seine Seele nur die irdische Hülle ablegt, die ihr nur eine Fessel war im Erdenleben, und sie unbeschwert nun eingehen kann in das jenseitige Reich, vorausgesetzt, daß ihr Lebenswandel auf Erden so gewesen ist, wie es Mein Wille ist.... daß seine Seele also einen gewissen Reifegrad auf Erden erlangt hat. Es gibt also kein Ende, wenngleich es einen Tod geben kann, einen toten Zustand der Seele, sie aber dennoch nicht vergangen ist. Und dafür bin Ich am Kreuz gestorben und am dritten Tage wieder auferstanden, daß auch der Mensch, d.h. seine Seele, die Auferstehung erleben kann, daß sie aus dem Grabe heraussteigen und nun das Reich wiederbetreten kann, das ihre wahre Heimat ist. Daß die Seele nicht vergeht, ist ein unumstößliches Gesetz, weil.... was aus Mir hervorging.... unvergänglich ist und bleibt. Und die Seele ist das geistige Wesen, das aus Mir seinen Ausgang nahm, also wird sie auch bestehenbleiben, wenngleich der Leib stirbt, daß sie aber nun in Licht und Glanz auferstehen kann nach ihrem leiblichen Tode, das wurde erst nach Meinem Kreuzestode und Meiner Auferstehung möglich, denn zuvor war sie noch mit der Ursünde ihres einstigen Abfalles von Mir belastet.... es war noch immer Finsternis, es war das Grabesdunkel, dem die Seele nicht entfliehen konnte.... es war der Grabstein noch nicht hinweggewälzt worden von Jesus Christus, dem göttlichen Erlöser.... oder auch: Es war für jene Seelen noch keine Sühne geleistet worden, und ihre Sündenschuld konnte ohne Sühneleistung nicht getilgt werden.... Und es war darum auch dunkel in der Menschen Seelen, jeglicher Glaube an eine Auferstehung nach dem Tode mangelte ihnen, düstere Grabesnacht umfing sie, und der Tod war für sie zum Schrecken geworden.... Und darum bin Ich am dritten Tage auferstanden von den Toten, um den Menschen den Beweis zu liefern, daß mit dem Tode des Leibes es nicht aus war, daß die Seele aufersteht und nur den Leib zurückläßt, der noch nicht so vergeistigt ist, daß sie ihn gleichzeitig mit hinübernehmen kann in das geistige Reich, wie es Mir wohl möglich war, weil Körper und Seele das Geisteskleid angezogen hatten und der Leib keinen weiteren Reifeprozeß auf dieser Erde durchzumachen brauchte.... Ich wollte den Menschen durch Meine Auferstehung die Schrecken vor dem Tode nehmen, Ich wollte ihnen beweisen, daß es nur ein Wandel des Aufenthaltsortes für die Seele ist, wenn sie den irdischen Leib ablegen, wenn die unabwendbare Todesstunde geschlagen hat. Darum bin Ich auferstanden von den Toten, denn Ich habe den Tod überwunden, d.h. den, der den Tod in die Welt gebracht hatte. Und so braucht kein Mensch die Todesstunde zu fürchten, denn sie ist nur die Stunde des Eintritts in das eigentliche Leben, das ewig währt.... Es hat der Tod seinen Stachel verloren.... Aber eines ist nötig, daß der Mensch auch Mein Erlösungswerk anerkennt und die Gnaden, die Ich durch Mein Leiden und Sterben am Kreuz für euch erwarb, annimmt.... daß er sich erlösen lässet von Jesus Christus, daß also auch seine Urschuld zuvor getilgt worden ist und Jesus Christus nun den Grabstein hinwegwälzen kann, auf daß die Seele nun aus dem Dunkel des Grabes heraussteige in das helle Licht, daß sie nun zum ewigen Leben eingehe.... Wer die Stunde des Todes fürchtet, der befindet sich noch im Banne jener großen Schuld, er hat die Erlösung durch Jesus Christus noch nicht gefunden, er hat sich noch nicht frei gemacht von dem ihn umhüllenden Dunkel, er befindet sich noch im Grabe seiner Sünde, wenngleich sein Körper noch auf Erden lebt.... Denn er wird jegliche Furcht verlieren vor seinem Leibesende, wenn er sich in Meine Arme gegeben hat, wenn er Mich innig bittet, seiner zu gedenken, wenn seine Stunde gekommen ist.... Denn dieser wird selig einschlafen im Frieden mit seinem Gott und Vater, er wird nur seinen Leib zurücklassen auf dieser Erde, die Seele aber wird auferstehen, sie wird aufsteigen zum Licht, sie wird nicht das Grabesdunkel um sich spüren, denn Jesus Christus Selbst wird sie an der Hand nehmen und sie herausführen aus ihrer körperlichen Hülle, Er wird sie führen durch die Pforte des Lebens. Und sie wird wissen, daß auch sie auferstanden ist von den Toten, daß sie nun leben wird in Ewigkeit.... Daß der Mensch Jesus auferstanden ist von den Toten, ist gewißlich wahr, und die an Ihn glauben als Gottes Sohn und Erlöser der Welt, als Meinen Abgesandten, in Dem Ich Selbst Mich verkörpert habe auf Erden, die werden auch keine Furcht haben vor ihrer eigenen Todesstunde, denn Jesus Christus hat ihnen die Verheißung gegeben, nur voranzugehen, um allen die Wohnung zu bereiten, die an Ihn glauben.... Also werden auch sie auferstehen zum ewigen Leben, und Er Selbst wird sie zu Sich holen, wie Er es verheißen hat....

Amen