• Înapoi

Experimentarea lucrării de răscumpărare în lumea de dincolo....

Oricât de mult vi s-ar descrie suferințele și chinurile Patimilor Mele și moartea Mea pe cruce, nu puteți măsura lucrarea de milă și iubire pe care am săvârșit-o pentru voi.... Dar într-o zi vi se va permite și vouă să fiți martori la ea, într-o zi veți putea trăi totul pentru voi înșivă în retrospectivă, și numai atunci vi se va dezvălui iubirea Mea infinită care M-a motivat să săvârșesc acest act de mântuire. Pentru că, de îndată ce veți fi atins un anumit grad de lumină, nu va mai exista pentru voi conceptul de timp, și astfel veți putea, de asemenea, să experimentați trecutul ca prezent.... Și veți fi copleșiți de un eveniment pe care nici o gură omenească nu este capabilă să-l reproducă și pe care nici un intelect uman nu ar fi capabil să-l înțeleagă dacă v-ar fi descris corect. Căci suferințele și chinurile au fost nemăsurate.... pentru că Eu, deși eram om, am suferit de nedescris din cauza murdăriei păcatului, care contrazicea natura Mea pură, divină.... Ca ființă omenească, am adăpostit totuși în Mine plinătatea divinității veșnice, astfel că nu puteam în același timp să permit accesul adversarului, care, totuși, S-a apropiat de Mine prin intermediul torționarilor Mei și, prin urmare, M-a determinat să Mă apăr la maximum, astfel că trupul și sufletul Meu au trebuit să sufere chinuri pe care voi, oamenii, nu le puteți înțelege, deoarece contrastul dintre nevinovăție și păcat vă este greu de înțeles.... Trupul Meu, însă, era încă orientat spre pământ, a simțit toate suferințele și chinurile în exces, sufletul a rezistat asupritorilor săi și a înmulțit de multe ori chinurile, (a suferit chinurile chiar mult mai mult), căci a privit în cel mai adânc iad, s-a confruntat cu cea mai mare depravare, a văzut în abisuri care îl făceau să tresară, iar toate temerile și spaimele sale au fost încă transferate în trup, astfel încât, cu adevărat, orice altă ființă umană nu ar fi trebuit să sufere moartea de pe cruce, pentru că și-ar fi pierdut deja viața pământească sub mâinile torționarilor săi.... Cu toate acestea, Mi-a fost milă și de ei, pentru că știam că se aflau sub controlul adversarului Meu și, prin urmare, acționau împotriva Mea în numele lui. Și de aceea am vrut să iau asupra Mea cea mai mare măsură de suferință, de aceea am vrut să desăvârșesc actul de Mântuire pentru a le aduce mântuire și acelora, pentru a-i elibera și pe aceia de sub puterea lui.... Ceea ce a avut loc în ziua răstignirii Mele pe Pământ are loc din nou și din nou în împărăția spirituală, evident pentru toate sufletele care stau în lumină și laudă mereu și mereu dragostea și mila Mea în vederea sacrificiului de ispășire pentru întreaga umanitate.... Dar nu că procesul se repetă în mod constant, ci că toate ființele spirituale pline de lumină trăiesc retrospectiv trecutul ca prezent.... că trecutul, prezentul și viitorul le sunt evidente în orice moment, deoarece nu mai există nicio limitare pentru ființa de lumină, astfel fiind eliminat și orice concept de timp.... Chiar dacă voi, oamenii de pe Pământ, încercați să vă imaginați lucrarea de milostenie a omului Iisus, aceasta va fi întotdeauna doar o slabă comparație cu ceea ce veți putea trăi voi înșivă într-o zi.... Pentru că puteți vizualiza cu siguranță evenimentele exterioare, dar nu și suferința fără nume pe care sufletul lui Iisus a trebuit să o îndure și care devine inteligibilă doar atunci când un suflet se află în lumină și cunoaște ororile întunericului.... atunci când știe ce înseamnă să fie nevoit să schimbe împărăția luminii cu împărăția întunericului și să fie acum la mila tuturor puterilor demonice. Sufletul omului Iisus a venit de bunăvoie din împărăția luminii și a căutat să compenseze toate contra-influențele cu iubire.... Dar nici măcar această iubire nu a putut împiedica adversarul să pună stăpânire pe trupul Său, să testeze asupra Lui toate puterile iadului. Și de aceea, El a luat asupra Sa cu răbdare chiar și cele mai grele suferințe: A luat calea crucii.... A îndurat abuzuri și maltratări și a forțat sufletul și trupul Său să reziste până la moarte pe cruce. Pentru că povara păcatelor omenirii era incomensurabil de mare și, prin urmare, lucrarea de ispășire trebuia să fie și ea incomensurabil de dureroasă. Eu Însumi am fost în omul Iisus, Eu Însumi I-am dat putere, dar nu am determinat voința Lui, ci doar că Eu, ca iubire care locuiește în El, am fost puterea care I-a permis să înfăptuiască jertfa de pe cruce. Și de aceea jertfa de pe cruce nu trebuie judecată ca o lucrare omenească, ci ea a fost oferită pentru voi, oamenii, de către Mine Însumi în Iisus Hristos.... Și, prin urmare, veți putea înțelege marea semnificație și suferința incomensurabilă doar atunci când o veți trăi voi înșivă retrospectiv în împărăția spirituală, pentru ca apoi să-L lăudați și să-L slăviți și voi pe Cel care v-a răscumpărat din păcat și din moarte....

Amin

Vivere l’Opera di Redenzione nell’aldilà

Comunque vi vengono descritti le sofferenze e tormenti della Mia Via Crucis e la Mia morte sulla Croce, non potete misurare, quale Opera di Compassione ed Amore ho compiuto per voi. Ma una volta potrete anche voi essere testimoni, una volta nella retrospezione voi stessi potrete sperimentare tutto ed allora vi sarà evidente il Mio infinito Amore che Mi ha mosso a quest’Opera di Redenzione. Perché appena avete raggiunto un certo grado di Luce, per voi non esiste più nessun concetto di tempo e quindi potete anche vivere il passato come presente. E sarete sopraffatti da un avvenimento, che nessuna bocca d’uomo è in grado di riferire e che nessun intelletto d’uomo può afferrare, per quanto vi venisse descritto bene. Perché le sofferenze ed i tormenti erano incommensurabili, per cui, Io, anche se Uomo, ho sofferto indicibilmente sotto la sporcizia del peccato che contraddiceva il Mio Essere puro, divino. Come Uomo ho comunque celato in Me la Pienezza dell’eterna Divinità, quindi non potevo concedere contemporaneamente l’accesso all’avversario, che però attraverso il Miei aguzzini si è spinto a Me e perciò Mi ha indotto alla più estrema difesa in modo, che il Mio Corpo e la Mia Anima dovevano soffrire dei tormenti, che voi uomini non potete comprendere, perché per voi il contrasto fra immacolatezza e peccato non è quasi comprensibile. Ma il Mio Corpo era ancora rivolto al terreno, ha percepito tutte le sofferenze e tormenti in ultramisura, l’Anima Si difendeva contro i Suoi oppressori ed aumentava i tormenti ancora molteplice volte, (ha sofferto molto di più i tormenti), perché guardava nell’inferno più profondo, Si vedeva di fronte alla più grande scelleratezza, vedeva gli abissi che La facevano rabbrividire e tutte le Sue paure e spaventi venivano ancora trasferiti al Corpo in modo, che ogni altro uomo non avrebbe potuto davvero subire la morte sulla Croce, perché già dapprima avrebbe perduto la sua vita terrena sotto le mani dei suoi aguzzini. Ma ho avuto Compassione anche di costoro, perché sapevo che si trovavano nel potere del Mio avversario e quindi si sfogavano su di Me su suo incarico. E perciò volevo prendere su di Me la più grande misura in sofferenze, perciò volevo condurre alla fine l’Opera di Redenzione, per portare anche a costoro la Salvezza, per liberare anche loro dal suo potere. Quello che si è svolto nel giorno della Mia Crocifissione sulla Terra, si svolge sempre e sempre di nuovo nel Regno spirituale visibile a tutte le anime che stanno nella Luce e che lodano sempre di nuovo il Mio Amore e Compassione in vista del Sacrificio d’Espiazione per l’intera umanità. Ma non, che il procedimento si ripeta costantemente, ma che tutto lo spirituale di Luce vive il passato nella retrospezione come presente, che gli è visibile in ogni momento il passato, presente e futuro, perché per gli esseri di Luce non esiste più nessuna limitazione, quindi è escluso anche qualsiasi concetto di tempo. Se voi uomini sulla Terra cercate di immaginarvi l’Opera di Misericordia dell’Uomo Gesù, sarà sempre soltanto un debole paragone per ciò che una volta voi stessi potrete sperimentare, perché vi potete bensì portare davanti agli occhi gli avvenimenti esteriori, ma non l’innominabile sofferenza che l’Anima di Gesù ha dovuto subire e che diventa comprensibile solamente, quando un’anima sta nella Luce e sà degli spaventi dell’oscurità, quando sà che cosa significa, dover scambiare il Regno di Luce con il regno dell’oscurità ed ora essere esposto a tutti i poteri demoniaci. L’Anima dell’Uomo Gesù Era venuta liberamente dal Regno di Luce ed ha cercato di pareggiare tutte le influenze contrarie con l’Amore. Ma persino questo Amore non poteva impedire che l’avversario si impossessasse del Suo Corpo, che tutte le forze dell’inferno si sono messe alla prova su di Lui. E perciò ha preso su di Sé pazientemente anche la sofferenza più difficile: Ha percorso la Via verso la Croce. Egli ha lasciato passare su di Sé tutte le ingiurie e maltrattamenti ed ha costretto la Sua Anima ed il Suo Corpo di perseverare fino alla morte sulla Croce. Perché il peso del peccato dell’umanità era incommensurabilmente grande, e perciò anche l’Opera d’Espiazione doveva essere smisuratamente sofferta. Io Stesso Ero nell’Uomo Gesù, Io Stesso Gli davo la Forza, ma non determinavo la Sua Volontà, soltanto che come l’Amore che dimorava in Lui, era la Forza che Lo rendeva capace di eseguire il Sacrificio della Croce. E perciò il Sacrificio della Croce non è da valutare come opera d’uomo, ma era stata compiuta per voi uomini da Me Stesso in Gesù Cristo. E perciò potrete anche afferrare il grande Significato e l’incommensurabile sofferenza solamente, quando voi stessi nella retrospezione nel Regno spirituale la sperimenterete, per poi anche lodare e glorificare Colui il Quale vi ha redento dal peccato e dalla morte.

Amen