• Înapoi

Credința în Dumnezeu.... Întoarcerea la putere....

Nici o ființă umană nu-și atinge țelul fără ajutorul lui Dumnezeu, deoarece îi lipsesc voința și puterea atunci când intră pe acest Pământ ca ființă umană. Viața sa pământească poate într-adevăr să pară reușită, dar o bunăstare fizică nu este scopul ființei umane pentru care ar trebui să se străduiască și pe care ar trebui să-l atingă. Este vorba de progresul sufletului, de maturizarea sa, în scopul căruia ființei umane i s-a permis să se întrupeze pe Pământ, iar pentru această dezvoltare a sufletului, ființa umană are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Ea are nevoie de un influx de putere de la Dumnezeu, are nevoie de bunuri spirituale pe care numai Dumnezeu Însuși i le poate oferi.... Dar dăruirea harului Său necesită voința de a se folosi de ele.... ele necesită o voință îndreptată spre Dumnezeu, deci o inimă deschisă. Or, fiecare persoană, indiferent de situația sa pământească, poate să îndeplinească această cerință care îi asigură o măsură abundentă de har și astfel fiecare persoană își poate ajuta sufletul să se maturizeze, poate ajunge la scopul care i-a fost fixat, însă este vorba de voința sa liberă. Și de aceea, din nou, nu sunt mulți oameni care își ating scopul vieții pământești, deoarece ființa umană acordă mai puțină atenție sufletului său decât trupului său și își îndreaptă privirea spre lume și nu-și amintește de Dumnezeul și Creatorul său. Cu toate acestea, el nu poate fi obligat să gândească altfel, doar Dumnezeu poate fi adus constant în memoria sa și poate fi menționată legătura sa cu Creatorul său din veșnicie. Pentru că Dumnezeu nu poate fi ocolit dacă se dorește atingerea scopului, El trebuie, de asemenea, să fie prezentat în mod constant oamenilor..... În mod repetat, gândurile oamenilor trebuie să fie îndreptate spre Cel Căruia îi datorează existența lor și, de fiecare dată, trebuie să li se atragă atenția asupra faptului că sunt dependenți de o Putere și că trebuie să facă această Putere să se aplece spre ei prin împlinirea voinței lui Dumnezeu și, astfel, prin stabilirea unui contact cu El.... Credința în Dumnezeu este primul lucru pentru ca existența lor pământească să nu rămână inactivă.... Toți oamenii sunt într-adevăr informați de faptul că există Unul care determină totul, care dirijează totul conform voinței Sale.... Dar foarte puțini sunt cei care caută să dobândească convingerea interioară a ceea ce li se transmite despre aceasta, numai câțiva oameni permit credinței învățate să prindă viață în ei.... Dar numai credința vie stabilește de asemenea o legătură între ființa umană și Dumnezeu, care apoi va avea ca rezultat sigur influxul de har care garantează atingerea scopului. Atâta timp cât ființei umane îi lipsește credința vie într-un Dumnezeu și Creator, voința și gândirea sa nu vor fi îndreptate spre acest Dumnezeu și, de asemenea, va fi neputincioasă pentru a-și ajuta sufletul să se înalțe. La fel de puțin va crede în sufletul său și în sarcina sa pământească reală, își va vedea viața pământească doar pur pământească și toate eforturile se vor aplica doar la bunăstarea fizică.... Necredința este cel mai mare rău, este cel mai mare obstacol în calea atingerii țelului pe Pământ, este cea mai bună armă a adversarului lui Dumnezeu, căci îl are pe necredincios complet sub controlul său. Dar chiar și necredinciosul a fost înzestrat cu darul intelectului și trebuie doar să dezvolte în sine o dorință puternică pentru adevăr, în ciuda necredinței sale, apoi intelectul său se poate ocupa cu gânduri care pot face ca și necredința sa să se clatine. Căci necredința sa poate fi rezultatul unor învățături greșite, iar o astfel de necredință poate fi zdruncinată și de învățături adevărate care îl determină pe om să reflecteze. Credința în Dumnezeu este indispensabilă pentru ca viața pământească să nu fi fost trăită în zadar. Dar ea poate fi dobândită și cu bunăvoință.... Dar dacă o persoană se află complet sub controlul adversarului, îi lipsește această voință, și atunci sufletul său poate părăsi viața pământească în aceeași stare în care a intrat în ea, și atunci poate dura de asemenea un timp infinit de lung în împărăția de dincolo până când voința sa se va schimba și va recunoaște un Domn peste sine.... Dar Dumnezeu trebuie să fie recunoscut de fiecare suflet care vrea o dată să-și atingă scopul....

Amin

Creencia en Dios.... transmisión de fuerza

Sin el apoyo de Dios ninguno de los hombres llega a su reto, porque le falta la voluntad y la fuerza en cuanto pisa esta tierra como hombre. Su vida terrestre puede parecerle exitosa, pero solo un bienestar corporal no es la meta del hombre que debe anhelar y conseguir. Es el avance del alma, su maduración es el propósito por lo cual al hombre se ha permitido de encarnarse en la tierra, y por esta maduración del alma el hombre necesita el apoyo de Dios. Necesita la transmisión de fuerza de Dios, necesita bienes espirituales que solo puede dar Dios Mismo.... Pero Su transmisión de gracia supone la complacencia de usarla.... hace falta una voluntad dirigida hacia Dios, un corazón abierto. Cada uno de los hombres, y da igual en qué situación se encuentre, puede seguir a esta condición, la cual le asegura una gracia en abundancia, entonces cualquier hombre puede ayudar a su alma a llegar a la madurez, puede llegar al reto que se le ha impuesto, pero depende de su libre voluntad. Y por esto no existe mucha gente que llega a su propósito de la vida terrestre, porque el hombre no presta menos atención a su alma que a su cuerpo y su mirada vale al mundo y no piensa en su Dios y creador.... Él no puede forzar a nadie a pensar, Dios solo se Le puede llevar a su memoria y apuntar al contexto con su Creador Eterno. No se puede esquivar a Dios si se quiere conseguir la meta, se Le tiene que presentar continuamente al hombre.... Los pensamientos de los hombres tienen que ser dirigidos una y otra vez a Él, Al que deben a su existencia, y cada vez tiene que ser llamada su atención para ver que dependen de un poder y que tienen que dirigirse hacia este poder de manera que cumplan la voluntad de Dios y ponerse con esto en contacto con Él.... Lo primero es la fe en Dios si la vida terrestre no se debe llevar en vano.... Se informa a todos los hombres que hay Uno que determina todo, Uno que dirige todo según Su voluntad.... Pero pocos buscan su convicción interna de lo que se transmite, poca gente permite que su fe sea viva.... Pero solamente la creencia viva puede establecer una conexión con Dios, la cual asegura la transmisión de gracia y que garantiza llegar a la meta. Mientras al hombre falta la fe viva en un Dios y creador, su querer y su mente no está dirigida hacia Dios, y se queda sin fuerza para poder ayudar a alzar a su alma a la altura. Tampoco va a creer en su alma ni en su propia tarea terrestre, va a contemplar su vida terrestre sólo de manera terrenal, y cualquier esfuerzo solo vale al bienestar corporal.... La no creencia es el mal más grande, es el obstáculo más grande para poder llegar al reto en la tierra, el el mejor arma del adversario de Dios, porque al no creyente tiene completamente bajo su control. Pero también el no creyente tiene el regalo de su mente, y solo necesita desarrollar un anhelo muy fuerte por la verdad, a pesar de su no creencia, entonces su mente puede jugar con pensamientos que pueden hacer vacilar a su incredulidad. Porque su incredulidad puede ser consecuencia de una doctrina falsa, y tal no creencia puede ser derrotada por enseñanza verdadera que hace pensar al hombre. Se necesita la fe en Dios si la vida en la tierra no debe haber pasado en vano. Pero también se puede obtener con buena voluntad.... Pero si un hombre se encuentra bajo completo control de adversario, le falta la voluntad, y entonces su alma puede salir en el mismo estado de la tierra cómo ha llegado, y entonces puede en el reino del más allá puede necesitar tiempos eternos hasta llegar a un cambio de la voluntad y hasta reconocer a un Señor encima de él.... Pero Dios tiene que ser reconocido por el alma, la cual quiere llegar a su meta....

amén