• Înapoi

Păcatul moștenit....

Trebuie să apară în voi mereu întrebări la care ați vrea să primiți răspuns, atunci vă pot lumina de îndată ce intrați în contact cu Mine, de îndată ce ascultați ceea ce vă spun după o rugăciune sinceră..... considerând gândurile voastre care apar acum ca fiind răspunsul Meu, dacă nu vă sunt adresate direct de Mine prin vocea spiritului. Dorința voastră și chemarea Mea vă asigură și gândirea corectă.... dar fără Mine nu veți sta în adevăr, fără Mine strădania voastră pentru iluminare este zadarnică, pentru că fără Mine sunteți umpluți doar cu material de gândire eronat pe care forțele de jos vi-l pot transmite.... tocmai pentru că Mă excludeți pe Mine, Care sunt Cel ce dăruiește adevărul....

Așa că lăsați-Mă să vă spun următorul lucru: Iluminarea poate veni la voi doar sub formă de imagini atâta timp cât nu sunteți perfecți.... Niciodată nu veți putea înțelege profunzimile infinite ale înțelepciunii divine, nu veți înțelege niciodată motivele domniei și activității Mele, deoarece imperfecțiunea voastră semnifică, de asemenea, o putere insuficientă de cunoaștere și, astfel, nu veți putea găsi o explicație în virtutea intelectului vostru.... care, totuși, poate ajunge la voi într-o clipă, de îndată ce lumina iubirii Mele vă inundă în împărăția spirituală. Pe Pământ trebuie să primiți clarificări în imagini, procesele care au avut loc în creația Mea nu pot fi descrise decât în funcție de capacitatea voastră de înțelegere.... și astfel, procesele spirituale din inimile primilor oameni nu pot fi făcute înțelese pentru voi decât prin intermediul proceselor pământești, care însă nu sunt în sine decât o slabă comparație.... tocmai pentru că voi înșivă sunteți încă slabi spiritual....

Voi, oamenii, sunteți legați de legile naturale, căci libertatea deplină pe care v-ați pierdut-o prin apostazia voastră anterioară trebuie să o dobândiți din nou prin viața voastră pământească.... Am impus o limitare a voinței primilor oameni pentru că am vrut ca ei să recunoască pentru prima dată că sunt supuși unei puteri și că, prin urmare, trebuie să se supună de bună voie acestei puteri.... pentru a li se acorda acum libertatea finală. Odată nu au vrut să Mă recunoască, și acesta a fost primul păcat, răzvrătirea împotriva Mea, de la Care se îndepărtaseră.... Numai recunoașterea în liberul arbitru ar putea anula din nou acest prim păcat. Și am vrut să obțin această recunoaștere a Mea atunci când am adus întreaga creație la existență. De aceea, primele ființe umane au fost echipate în așa fel încât au fost într-adevăr capabile să Mă recunoască, dar nu au fost forțate să o facă.... Și, prin urmare, voința liberă trebuia să decidă, care urma să fie testată din nou într-o "ispită".... (5/28/1954). Ochii oamenilor trebuiau să fie îndreptați spre ceva ce doreau, iar o interdicție și o ispită în același timp trebuiau să-i determine să ia o decizie de voință.... dar se înțelege că momeala era legată de o promisiune la care acum trebuiau să reziste.... Interdicția și ademenirea proveneau din două părți.... pentru că era vorba de întoarcerea celui căzut la Mine și de rămânerea cu adversarul Meu, de atingerea țelului celui creat de Mine sau de o nouă recidivă în adânc.... Și, în consecință, a trebuit să fie pusă și dorința în ființa umană și să i se ofere posibilitatea de a satisface această dorință.... sau de a o depăși de dragul unui scop mult mai înalt: (pentru) fericirea eternă cu Mine, care depășește de o mie de ori această împlinire pământească a dorinței.

Deoarece recuperarea ființelor spirituale apostaziate a fost o luptă între Mine și adversarul Meu, acesta din urmă trebuia să aibă și el posibilitatea de a influența voința acelor ființe..... doar că a simulat bunuri false și o fericire falsă pentru ca oamenii să piardă adevărata fericire, o viață fericită în eternitate.... Știam despre această ispită și de aceea am dat primilor oameni o poruncă cu avertizare simultană de moarte veșnică.... Și acest avertisment ar fi trebuit să fie suficient pentru a înăbuși orice dorință în oameni pentru a nu-și pierde viața.... și adversarul Meu i-a convins de contrariul avertismentului Meu.... el le-a promis viața.... dar ei M-au recunoscut ca fiind Puterea supremă și totuși au urmat minciuna.... și astfel au adus moartea în lume....

Dar ce a făcut ca dorința lor să fie atât de puternică încât au cedat în fața ei?.... Ei au trăit o viață fericită în paradis, erau stăpânii tuturor lucrurilor create; Totul era supus voinței lor și se simțeau fericiți în deplinătatea forței și a puterii. Iubirea sinceră a unit și ființele umane create pentru prima dată și, în virtutea acestei iubiri, ele ar fi putut să se elibereze din robia adversarului Meu. Și atâta timp cât această iubire era îndreptată spre Mine și spre partener, nu exista niciun pericol de eșec în testul voinței. Dar adversarul Meu a știut cum să deturneze această iubire.... a transformat-o în iubire de sine, oferindu-le promisiuni false și astfel a aprins în ei dorința de a-și procura ei înșiși fericiri.... Iubirea lor a devenit o dorință, o iubire egoistă și josnică, și astfel s-au predat din nou controlului celui de care trebuiau să se elibereze și puteau face acest lucru dacă ar fi pus porunca Mea mai presus de dorința lor.

Înțelegeți acest lucru, oameni buni.... nu venise încă timpul când am vrut să binecuvântez primul cuplu uman.... De aceea a devenit păcătos.... căci nimic nu este păcătos care se adaptează la planul Meu de creație, nimic nu poate fi păcătos care se întâmplă în ordine legală.... și niciodată procesul de procreare nu poate fi contrar ordinii rânduite de Dumnezeu. Totuși, satisfacerea simțurilor fără voința de a da naștere la viață nu este un act de iubire, care este divină, ci o iubire de sine aprinsă de adversarul Meu, care trage ființa umană în jos și o împinge cu totul în puterea sa....

Primele ființe umane au căzut pradă acestei false iubiri, iar această falsă iubire a fost păcatul care ne-a amintit din nou de păcatul originar al îngâmfării de sine.... care nu voia să se dăruiască, ci să posede totul și care era proprietatea ereditară a producătorului său.... dar care nu are nimic în comun cu iubirea divină.... (29.5.1954). Iubirea divină se odihnește ca o scânteie în inimile voastre și se poate aprinde în cele mai înalte vâlvătăi. Dar scopul adversarului Meu a fost și este să pervertească această iubire, și a reușit. Purul, divinul a fost pângărit și schimbat într-o iubire de sine care nu mai merită termenul de "iubire" și care poate fi numită doar râvnă, egoism și iubire de sine și care este, de asemenea, capabilă de tot ceea ce adversarul Meu cere de la voi.... Și astfel, actul procreației a devenit, de asemenea, un mijloc pentru adversarul Meu de a câștiga nenumărate suflete, ceea ce nu ar fi fost niciodată posibil dacă ar fi avut loc sub binecuvântarea Mea.... unde iubirea divină de a dărui și de a face fericit ar trebui să cunoască punctul culminant în apariția unei noi vieți.... Căderea a constat, așadar, în renunțarea la iubirea divină pură în favoarea iubirii egoiste impure.... Scânteia lui Dumnezeu din om a fost stinsă de influența satanică și în locul ei s-a aprins un foc căruia i-a căzut victimă tot ce era nobil și pur.... Simțurile au fost stârnite și împinse la poftă maximă, care nu mai corespundea actului Meu de creație.... dar libertatea de voință a adversarului Meu și, de asemenea, a creaturilor Mele nu a fost împiedicată, deoarece încă mai stă în voința fiecărei ființe umane în parte să reziste acestei tentații a Satanei.

Căderea omului, deci, nu a fost actul procreării, ci iubirea perversă și păcătoasă inspirată de Satana și aprinsă în voința liberă.... Un act de creație care a fost fericit în sens divin a fost redus la un joc de spirite necurate.... Adversarului Meu i s-a permis accesul la un act în care Eu Însumi am vrut să fiu cu oamenii cu binecuvântarea Mea pentru a întări în ei iubirea pură, divină, pentru ca aceasta să se reverse și în ființele născute acum și astfel ar fi apărut o rasă umană care ar fi regăsit drumul spre Mine în lumina tot mai strălucitoare a iubirii, fără suferință și chinuri, care s-ar fi răscumpărat în scurt timp prin iubire, pentru că trebuia să Mă recunoască pe Mine Însumi acolo unde iubirea strălucește....

Primii oameni ar fi fost capabili să treacă acest test al voinței.... dar, întrucât m-am luptat cu adversarul Meu pentru sufletele oamenilor, nu l-am putut împiedica să folosească mijloace pentru a-și asigura victoria. Căci era vorba de întoarcerea creațiilor Mele vii în deplină libertate de voință.... care, totuși, au eșuat și au provocat o soartă întregii rase umane din care nu a redevenit ea însăși liberă.... până când o ființă umană, în pură iubire divină, a realizat lucrarea.... care a ispășit pentru întreaga umanitate și i-a deschis din nou calea spre înalt....

Pentru că iubirea este victorioasă, și iubirea nu se va odihni până când ultimul care s-a îndepărtat de Mine nu va găsi drumul înapoi la Mine....

Amin

Original Sin....

Uma e outra vez têm de surgir em si questões que gostaria de ter respondido, então posso esclarecê-lo assim que me contactar, assim que ouvir o que lhe digo depois de uma oração sincera.... ao considerar os vossos pensamentos agora emergentes como a Minha resposta, se não forem directamente abordados por Mim através da voz do espírito. O vosso desejo e o chamamento a Mim também vos assegura o pensamento correcto.... mas sem Mim não ficareis de pé na verdade, sem Mim o vosso esforço de esclarecimento é em vão, porque sem Mim só estais cheios de material de pensamento erróneo que as forças de baixo podem transmitir-vos.... precisamente porque Me excluem, Quem Sou o Doador da verdade....

E por isso deixem-me dizer-vos o seguinte: só podeis receber esclarecimento pictórico desde que não sejais perfeitos.... Nunca serias capaz de compreender as infinitas profundezas da sabedoria divina, nunca compreenderias os motivos do Meu reinado e da Minha actividade, porque a tua imperfeição também significa poder insuficiente de realização e, portanto, não serias capaz de encontrar uma explicação em virtude do teu intelecto.... que, no entanto, pode chegar até ti num instante assim que a Minha luz de amor te inundar no reino espiritual. Na terra tem de receber esclarecimentos pictóricos, os processos que tiveram lugar na Minha criação só lhe podem ser descritos de acordo com a sua capacidade de compreensão.... e assim os processos espirituais nos corações dos primeiros seres humanos só podem ser tornados compreensíveis para si através de processos terrestres que, no entanto, são em si mesmos apenas uma fraca comparação.... precisamente porque vós próprios ainda sois fracos em espírito....

Vós, humanos, estais obrigados pelas leis naturais, pela liberdade total que perdestes devido à vossa apostasia passada que primeiro tendes de adquirir de novo através da vossa vida terrena.... Impus uma limitação de vontade aos primeiros seres humanos porque queria que eles reconhecessem pela primeira vez que estavam sujeitos a um poder e que, portanto, se submetessem voluntariamente a este poder.... a fim de lhes ser dada agora a sua liberdade final. Uma vez não me quiseram reconhecer, e este foi o primeiro pecado, a rebelião contra Mim, de Quem tinham emergido.... Apenas o reconhecimento em livre arbítrio poderia cancelar novamente este primeiro pecado. E eu queria alcançar este reconhecimento de Mim mesmo quando trouxe toda a criação à existência. É por isso que os primeiros seres humanos foram equipados de tal forma que puderam de facto reconhecer-me mas não foram forçados a fazê-lo.... E, portanto, o livre arbítrio teve de decidir, o que deveria ser testado novamente numa "tentação".... (5/28/1954) Os olhos das pessoas tinham de ser dirigidos para algo que desejavam, e uma proibição e um aliciamento ao mesmo tempo tinham de levá-las a tomar uma decisão de vontade.... mas compreensivelmente o engodo estava ligado a uma promessa a que deviam agora resistir.... A proibição e a sedução vieram de dois lados.... porque se tratava do regresso do caído para Mim e de permanecer com o Meu adversário, de alcançar o objectivo do criado por Mim ou da recidiva renovada para o profundo.... E consequentemente o desejo também teve de ser colocado no ser humano e também teve de lhe ser oferecida a oportunidade de satisfazer este desejo.... ou de o ultrapassar em prol de um objectivo muito superior: (para) felicidade eterna comigo, que ultrapassa a realização terrena do desejo mil vezes.

Uma vez que a recuperação dos seres espirituais apóstatas foi uma batalha entre Mim e o Meu adversário, este último também teve de ter a oportunidade de influenciar a vontade desses seres.... apenas que ele fingiu uma farsa e uma felicidade falsa para que as pessoas perdessem a verdadeira felicidade, uma vida abençoada na eternidade.... Eu sabia desta tentação e por isso dei aos primeiros povos um mandamento com aviso simultâneo de morte eterna.... E este aviso deveria ter sido suficiente para abafar todo o desejo das pessoas para não perderem a sua vida.... e o Meu adversário convenceu-os do oposto do Meu aviso.... ele prometeu-lhes vida.... mas reconheceram-Me como o Poder Supremo e ainda assim seguiram a mentira.... e assim trouxeram a morte ao mundo....

Mas o que foi que tornou o seu desejo tão poderoso que eles sucumbiram a ele?.... Viviam uma vida feliz no paraíso, eram senhores de todas as coisas criadas; tudo estava sujeito à sua vontade e sentiam-se felizes em plena posse de força e poder. O amor sincero também uniu os primeiros seres humanos criados e, em virtude deste amor, poderiam ter-se libertado da escravidão do meu adversário. E desde que este amor fosse dirigido a Mim e ao parceiro, não havia perigo de fracasso no teste da vontade. Mas o meu adversário soube como dirigir mal este amor.... transformou-o em amor-próprio, dando-lhes falsas promessas e, assim, acendeu nelas o desejo de obter beatitudes para si.... O seu amor tornou-se um amor exigente, egoísta e humilde, e assim voltaram a entregar-se ao controlo daquele de quem supostamente se deviam libertar e também foram capazes de o fazer se tivessem colocado o Meu mandamento acima do seu desejo.

Compreendam, vocês humanos.... o tempo ainda não tinha chegado quando eu queria abençoar o primeiro casal humano.... Portanto, tornou-se pecaminoso.... porque nada é pecaminoso o que se adapta ao Meu plano de criação, nada pode ser pecaminoso o que acontece em ordem legal.... e nunca pode o processo de procriação ser contrário à ordem ordenada por Deus. Mas a gratificação dos sentidos sem a vontade de dar à luz a vida não é um acto de amor divino, mas um amor próprio acendido pelo meu adversário que arrasta o ser humano para baixo e o impele totalmente para o seu poder....

Os primeiros seres humanos foram vítimas deste falso amor, e este falso amor foi o pecado que mais uma vez nos recordou o pecado original da autoconceito.... que não queria entregar-se a si próprio mas possuir tudo e que era propriedade hereditária do seu produtor.... mas que nada tem em comum com o amor divino.... (29.5.1954) O amor divino repousa como uma faísca nos vossos corações e pode inflamar-se nas brasas mais altas. Mas o objectivo do meu adversário era e é perverter este amor, e ele conseguiu. O puro e divino foi contaminado e transformado num amor próprio que já não merece o termo "amor" e que só pode ser chamado de cobiça, egoísmo e amor próprio e que também é capaz de tudo O meu adversário exige de si.... E assim o acto de procriação também se tornou um meio para o Meu adversário ganhar inúmeras almas, o que nunca teria sido possível se tivesse ocorrido sob a Minha bênção.... onde o amor divino de dar e fazer feliz deveria experimentar o seu culminar na emergência de uma nova vida.... A Queda, então, consistiu na rendição do puro amor divino em nome do amor egoísta impuro.... A centelha de Deus no homem foi extinta por influência satânica e no seu lugar foi acendido um incêndio ao qual tudo o que era nobre e puro caiu vítima.... Os sentidos foram despertados e levados à máxima ganância, que nunca mais correspondeu ao Meu acto de criação.... mas a liberdade de vontade do Meu adversário e também das Minhas criaturas não foi impedida porque ainda está dentro da vontade do ser humano individual de resistir a esta tentação por Satanás....

A Queda, então, não foi o acto de procriação, mas o amor perverso e pecaminoso inspirado por Satanás e inflamado no livre arbítrio.... Um acto de criação, que no sentido divino era feliz, foi arrastado para um jogo de espíritos impuros.... Ao meu adversário foi concedido o acesso a um acto em que Mim Mesmo queria estar com as pessoas com a Minha bênção, a fim de fortalecer o amor puro e divino nelas, para que este também transbordasse para os seres agora gerados e assim teria surgido uma raça humana que teria encontrado o seu caminho de volta a Mim numa luz cada vez mais brilhante do amor sem sofrimento e tormento, que se teria redimido num curto espaço de tempo através do amor porque tinha de reconhecer Mim Mesmo onde o amor brilhava....

Os primeiros seres humanos poderiam ter passado neste teste de vontade...., mas como lutei com o meu adversário pela alma das pessoas, não pude impedi-lo de usar meios para assegurar a vitória para si próprio. Porque se tratava do regresso das Minhas criações vivas em total liberdade.... que, contudo, falhou e infligiu um destino a toda a raça humana da qual ela própria não se tornou novamente livre.... até um ser humano em puro amor divino realizar a obra.... que expiou por toda a humanidade e limpou novamente o seu caminho para cima....

Porque o amor é vitorioso, e o amor não descansará até o último apóstata encontrar o seu caminho de volta a Mim...._>Ámen