• Înapoi

Gândire confuză - nevoie spirituală.... Liberul arbitru....

Gândirea oamenilor a devenit confuză. Și aceasta trebuie înțeleasă prin nevoi spirituale, că ei sunt fără cunoaștere, că sunt departe de adevăr și, prin urmare, și de Mine, pentru că trăiesc fără iubire, căci iubirea îi unește inevitabil cu Mine și cu adevărul. Cum altfel ar putea fi ajutați decât prin faptul că sunt mereu doar îndemnați și încurajați să iubească? Dar iubirea nu le poate fi oferită, ci doar prezentată ca fiind cea mai importantă poruncă ce trebuie neapărat îndeplinită dacă ființa umană vrea să-și atingă scopul pe Pământ. Ființa umană trebuie să știe că nu va face nici un pas înainte fără iubire, însă aceasta nu poate fi cerută în mod obligatoriu, pentru că atunci nu ar mai fi vorba de iubire, ci, în cel mai bun caz, doar de o acțiune menită să simuleze iubirea. Voi, oamenii, nu trebuie să uitați că iubirea este ceva divin, că de aceea v-am dat porunca iubirii pentru a vă arăta calea spre divinizarea ființei voastre.... Dar în niciun caz nu exercit asupra voastră cea mai mică constrângere, ceea ce însemna totuși o "poruncă" în sensul cuvântului. Și astfel las totul în seama voastră, puteți decide singuri; Eu nu pot să vă aduc decât atât de departe prin instrucțiuni încât să luați calea cea bună de bunăvoie.... Și, prin urmare, Mă străduiesc în mod constant să îi îndrum pe oameni spre o gândire corectă, să îi instruiesc corect, să le trimit Cuvântul Meu prin intermediul unor slujitori pe deplin devotați Mie, să le explic toate argumentele pro și contra pentru ca apoi să ia singuri decizia corectă și să facă ceea ce îi conduce spre țel.... astfel încât să trăiască în iubire și să redevină ceea ce au fost la început. Dar întâmpin o rezistență grea.... Oamenii nu acceptă instrucțiunile Mele pline de iubire, gândirea lor este atât de confuză încât nu mai pot înțelege cunoașterea simplă și clară a corelațiilor.... și, de asemenea, nu au nici voința de a face acest lucru.... Cuvintele Mele iubitoare răsună în urechile lor și nu ajung la inimile lor, iar puterea Cuvântului Meu nu poate avea efect asupra oamenilor.... Dificultățile spirituale sunt imense, deoarece voința oamenilor trebuie să rămână liberă și ei înșiși nu mai au nici un impuls interior; ei nu mai au dorința de a obține adevărata iluminare, se simt confortabil în întunericul lor spiritual, nu doresc nici o lumină.... și atunci când lumina vine la ei, ei nu lasă razele ei să le pătrundă în inimă, se întorc în altă parte și spre voiajorii care sclipesc peste tot pe cale.... Iar Eu privesc cu milă creaturile Mele pe care vreau să le fac fericite și care nu acceptă nimic din mâinile Mele. Le văd rătăcind, fiecare pe căi diferite, dar fără să pășească pe calea care duce în Sus, dar sigur spre Mine.... Îi văd, de asemenea, pe cei care Mă caută, dar nu sunt sfătuiți unde să Mă găsească, care trebuie să meargă pe mai multe drumuri înainte de a da peste calea cea bună.... Aș vrea să-i scutesc de toate drumurile zadarnice, aș vrea să le fac ușor urcușul spre Mine, aș vrea să asociez fiecăruia un ghid.... Dar Eu nu pot să-i chem vreodată decât cu vocea Mea ademenitoare: Veniți la Mine, voi toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.... Eu pot doar să-i chem, dar nu-i pot obliga să ia calea cea bună.... Iar ei nu ascultă chemarea Mea de iubire pentru că nu-Mi recunosc vocea atâta timp cât sunt lipsiți de iubire. Și aceasta este ceea ce Eu numesc adversitate spirituală, că ajutorul există cu siguranță și vă este oferit din belșug de Mine, dar că voi, oamenii, nu vreți să-l acceptați și de aceea determinați sfârșitul cu care vă confruntați singuri, Eu vă pot ajuta, vreau și Eu să vă ajut, dar trebuie să vreți să fiți ajutați.... Căci voința voastră este liberă și vă va determina veșnic soarta....

Amin

Pensamento confuso - Angústia mental.... Free Will....

O pensamento das pessoas tornou-se confuso. E isto deve ser compreendido por dificuldades espirituais, que estão sem realização, que estão longe da verdade e, portanto, também longe de Mim, porque vivem sem amor, pois o amor une-os inevitavelmente a Mim e à verdade. De que outra forma poderiam ser ajudados do que se fossem apenas admoestados e encorajados a amar? Mas o amor não lhes pode ser oferecido, só lhes pode ser apresentado como o mandamento mais importante que tem absolutamente de ser cumprido se o ser humano quiser alcançar o seu objectivo na terra. O ser humano deve saber que não dará um passo em frente sem amor, no entanto não pode ser exigido compulsoriamente porque então não seria amor mas, na melhor das hipóteses, apenas uma acção que se destina a fingir amor. Vós, humanos, não deveis esquecer que o amor é algo divino, que por isso vos dei o mandamento do amor para vos mostrar o caminho para a deificação do vosso ser.... Mas não exerço a menor compulsão sobre si, o que, no entanto, significava um "mandamento" no sentido da palavra. E assim deixo tudo por vossa conta, podeis decidir por vós próprios; só vos posso levar tão longe através de instruções que tomareis o caminho certo por vossa conta.... E por isso esforço-me constantemente para guiar as pessoas para o pensamento correcto, para as instruir correctamente, para lhes enviar a Minha Palavra através de criados totalmente dedicados a Mim, para lhes explicar todos os prós e contras, para que então tomem a decisão correcta por si próprios e façam o que os leva ao objectivo.... para que vivam apaixonados e voltem a ser o que eram no início. Mas encontro-me com dura resistência.... As pessoas não aceitam as Minhas instruções amorosas, o seu pensamento é tão confuso que já não conseguem compreender o conhecimento simples e claro das correlações.... e também não têm vontade de o fazer.... As minhas palavras amorosas soam nos seus ouvidos e não chegam aos seus corações, e a força da Minha Palavra não pode ter efeito nas pessoas.... As dificuldades espirituais são imensas porque a vontade das pessoas deve permanecer livre e elas próprias já não têm qualquer impulso interior; não têm desejo de verdadeira iluminação, sentem-se confortáveis na sua escuridão espiritual, não desejam a luz.... e quando a luz chega até elas não deixam os seus raios entrar nos seus corações, afastam-se e dirigem-se para a vontade_o'-os-sispos que piscam por todo o lado ao longo do caminho.... E olho com pena para as Minhas criaturas que quero fazer felizes e que nada aceitam das Minhas mãos. Vejo-os a vaguear, cada um por caminhos diferentes, mas não a trilhar o caminho que leva à subida, mas certamente a Mim.... Também vejo aqueles que Me procuram mas não são aconselhados onde Me encontrar, que têm de seguir muitos caminhos antes de se depararem com o caminho certo.... Gostaria de lhes poupar todos os caminhos fúteis, gostaria de lhes facilitar a subida até Mim, gostaria de associar um guia a todos.... Mas só lhes posso chamar com a Minha voz sedutora: Vinde a Mim, todos vós que estais cansados e sobrecarregados, e eu irei refrescar-vos.... Só posso chamá-los mas não obrigá-los a seguir o caminho certo.... E não ouvem o Meu chamamento de amor porque não reconhecem a Minha voz enquanto estiverem sem amor. E isto é o que eu chamo de adversidade espiritual, que a ajuda certamente existe e é abundantemente dada a vós por Mim mas que vós, humanos, não quereis aceitá-la e, portanto, determinar o fim que estais a enfrentar, eu posso ajudar-vos, eu também vos quero ajudar mas vós tendes de querer ser ajudados.... Pois a sua vontade é livre e determinará eternamente o seu destino...._>Ámen