• Înapoi

Spiritualul din omul însuși atrage judecata de apoi....

Conduita omenirii strigă judecata.... atrage ea însăși Judecata de Apoi, pentru că, într-adevăr, nu mai acordă atenție scopului vieții pământești, nu se mai află la nivelul spiritual care necesită o întrupare pe Pământ ca ființă umană. Și, prin urmare, va fi aruncată înapoi din ultima etapă a dezvoltării sale în etapa inițială din nou și va trebui să ia din nou Pământul ca locuință pentru o perioadă infinit de lungă, pentru a se putea în cele din urmă răscumpăra într-o zi. Oamenii nu Mă mai recunosc, sunt mai necredincioși ca niciodată și, prin urmare, nu caută nici ei contactul cu Mine, sunt lipsiți de putere și nu se mai pot dezvolta spiritual, dar se străduiesc să se îndepărteze și mai mult de Mine, căutând putere la adversarul Meu, încercând să se mărească pe ei înșiși și să-și sporească puterea prin propria lor lipsă de bunătate și trecând cu apatie pe lângă adversitatea semenilor lor. Este o stare pe Pământ care nu este suportabilă și, prin urmare, necesită o schimbare urgentă, este o stare care contrazice complet legea Mea din veșnicie și, prin urmare, nu poate fi tolerată de Mine. Oamenii înșiși nu se străduiesc pentru o îmbunătățire a stării lor spirituale, ci se scufundă tot mai adânc. Și de dragul substanței spirituale însăși, care este întrupată pe Pământ sub forma unei ființe umane, îi întrerup cursul dezvoltării.... Eu plasez substanța spirituală din nou în forma exterioară care corespunde gradului său de dezvoltare.... Judec spiritualul, pun capăt stării de libertate pe care o atinsese deja și îl întemnițez din nou, privându-l complet de libertatea sa pentru salvarea sa anterioară. Eu îl judec, însă, spiritualul însuși atrage judecata, oamenii aflați în stadiul de liber arbitru sunt ei înșiși inițiatorii a ceea ce urmează să se întâmple pe Pământ. Voința umană nu aspiră la libertatea finală, ci se înlănțuie mai ferm ca oricând de materie, mărturisind astfel dorința care îi este și ea acordată. Iubirea proprie a oamenilor este predominantă, iubirea aproapelui nu este practicată, iar oamenii își dezactivează complet iubirea față de Mine, pentru că nu Mă mai recunosc și, din cauza lipsei lor de iubire, se fac și pe ei înșiși incapabili să Mă recunoască. Iar aceasta este o coborâre spirituală care duce la dizolvarea creațiilor care au adăpostit spiritualul în scopul dezvoltării ascensionale. Se apropie din ce în ce mai mult momentul în care va avea loc acest act de disoluție, deoarece umanitatea nu se îmbunătățește, rămâne dură și lipsită de sentimente în gândurile și acțiunile sale, nu mai recunoaște legea iubirii care, totuși, stă la baza ordinii Mele eterne. Cu toate acestea, fără iubire nu există existență, căci iubirea este putere, iar de putere are nevoie orice ființă care se străduiește în sus.... care vrea să trăiască în libertate și fericire și care vrea să locuiască aproape de Mine pentru eternitate....

Amin

4374 ----

Potopul păcatului.... Sfârșitul vremurilor.... Ascensiunea mondială.... ------------------------------------------------------------------------

Așa cum a fost în timpul potopului, așa va fi și înainte de sfârșit. Oamenii vor fi dependenți de toate plăcerile lumești, se vor complace în poftele și viciile lor trupești, vor duce un mod de viață imoral și nu se vor îndrepta cu gândul în Sus spre Cel care este Domnul Cerului și al Pământului. Căci nu vor mai avea credință.... Va fi un nivel minim spiritual cum nu a mai fost atins de la începutul acestei perioade de dezvoltare. Ei vor fi disprețuitori și blasfemiatori față de puținii credincioși, ostili și persecutându-i și refuzându-le tot ceea ce au nevoie pentru a-și asigura traiul. Cu toate acestea, ei înșiși se vor răsfăța, vor trăi și vor iubi.... dar iubirea lor va fi una perversă, iar modul lor de viață unul greșit, căci ei sunt slujitorii diavolului care populează Pământul în zilele din urmă, iar dizolvarea Pământului nu va face decât să pună capăt unei stări care nu mai permite dezvoltarea ascendentă a oamenilor. Este o perioadă de păcătoșenie cum nu se poate gândi mai rău. Dumnezeu va fi complet dat la o parte, iar cei care cred în El vor fi ținta vieții lor..... Și de data aceasta Dumnezeu Însuși va sfârși acest timp, iar ziua de la urmă va veni brusc și neașteptat, în mijlocul freneziei de bucurie a lumii, în care oamenii trăiesc în mod constant în zilele din urmă.... Din acest motiv, o aparentă ascensiune va fi recunoscută dinainte, oamenilor li se va oferi tot ceea ce este lumesc, dorința de lume va fi copleșitoare și fiecare își va acorda fără scrupule ceea ce își doresc simțurile; va fi o luptă a celor puternici împotriva celor slabi, iar învingător va fi cel care, lipsit de orice iubire, își va însuși ceea ce nu-i aparține pentru că îl are ca stăpân pe însuși Satana, care îl favorizează din punct de vedere material și îl împinge la o plăcere sporită a vieții. Păcatul va deveni galopant și judecata va izbucni atunci când nimeni nu bănuiește acest lucru. Căci oamenii vor trebui să fie șterși de pe Pământ atunci când vor ajunge în acest stadiu de dezvoltare, pentru că atunci vor deveni adevărați slujitori ai diavolului și Îl vor nega complet pe Dumnezeu. Și atunci va veni ceasul răspunderii pentru toți păcătoșii, va veni ziua dreptății lui Dumnezeu, va veni ziua judecății pentru toți cei care aparțin adversarului lui Dumnezeu și ziua răsplătirii pentru cei puțini care sunt credincioși lui Dumnezeu, care rămân fermi și nu au căzut pradă ispitelor lumii.... așa cum este vestit prin Cuvânt și Scriptură.... O perioadă de răscumpărare se apropie de sfârșit pentru că omenirea este pregătită pentru distrugere.

Amin

Das Geistige im Menschen selbst zieht das letzte Gericht heran....

Das Gebaren der Menschheit schreit nach dem Gericht.... sie zieht selbst das letzte Gericht heran, denn sie beachtet wahrlich nicht mehr den Zweck des Erdenlebens, sie ist nicht mehr auf der geistigen Stufe, die eine Verkörperung auf Erden als Mensch erfordert. Und darum wird sie aus dem letzten Stadium ihrer Entwicklung wieder zurückgeworfen in das Anfangsstadium, und sie muß wieder endlos lange Zeiten die Erde als Aufenthaltsort nehmen, um sich endlich einmal erlösen zu können. Die Menschen erkennen Mich nicht mehr, sie sind ungläubiger denn je und suchen daher auch keine Verbindung mit Mir, sie sind ohne Kraft und können sich geistig nicht mehr aufwärtsentwickeln, streben jedoch noch weiter ab von Mir, indem sie die Kraft suchen bei Meinem Gegner, indem sie durch eigene Lieblosigkeit sich selbst und ihre Kraft zu erhöhen suchen und an der Not des Mitmenschen teilnahmslos vorübergehen. Es ist ein Zustand auf Erden, der nicht tragbar ist und der darum eine dringende Wandlung erfordert, es ist ein Zustand, der völlig Meinem Gesetz von Ewigkeit widerspricht und darum von Mir nicht geduldet werden kann. Die Menschen selbst streben keine Besserung ihres Geisteszustandes an, sondern sie sinken immer tiefer ab. Und um des Geistigen selbst willen, das auf der Erde als Mensch verkörpert ist, breche Ich dessen Entwicklungsgang ab.... Ich versetze das Geistige wieder in die Außenform, die seinem Entwicklungsgrad entspricht.... Ich richte das Geistige, Ich beende den Zustand der Freiheit, den es schon erreicht hatte, und kerkere es erneut ein, es seiner Freiheit völlig beraubend zu seinem einstigen Heil. Ich richte es, jedoch das Geistige selbst zieht das Gericht heran, die Menschen im Stadium des freien Willens sind selbst die Urheber dessen, was der Erde in Kürze bevorsteht. Der Menschenwille strebt nicht die endgültige Freiheit an, sondern kettet sich fester denn je an die Materie und bezeuget so das Verlangen, das ihm auch erfüllt wird. Die eigene Liebe ist vorherrschend, die Nächstenliebe wird nicht geübt, und die Liebe zu Mir schalten die Menschen völlig aus, denn sie erkennen Mich nicht mehr und machen sich durch die Lieblosigkeit auch unfähig, Mich zu erkennen. Und dies ist ein geistiger Tiefstand, der das Auflösen der Schöpfungen nach sich zieht, die das Geistige zwecks Aufwärtsentwicklung bargen. Die Zeit rückt immer näher heran, wo dieser Akt der Auflösung vor sich geht, denn die Menschheit bessert sich nicht, sie bleibt hart und gefühllos in ihrem Denken und Handeln, sie erkennt nicht mehr das Gesetz der Liebe an, das aber Meiner Ordnung von Ewigkeit zugrunde liegt. Doch ohne Liebe gibt es kein Bestehen, denn Liebe ist Kraft, und Kraft benötigt jedes Wesen, das zur Höhe strebt.... das leben will in Freiheit und Seligkeit und das in Meiner Nähe weilen will in Ewigkeit....

Amen