• Înapoi

Cerere de iluminare interioară....

Fiecare persoană poate solicita harul iluminării interioare și va fi luată în considerare de Dumnezeu în funcție de dorința sa. Gândirea corectă și acțiunea corectă sunt consecințele dacă Dumnezeu luminează spiritul ființei umane și, astfel, conduita de viață a persoanei care apelează la harul iluminării interioare va corespunde și ea voinței lui Dumnezeu, deoarece dacă spiritul lui Dumnezeu determină gândirea și acțiunea persoanei, aceasta va face doar ceea ce este bun și nu trebuie să se teamă de nimic greșit. Totuși, trebuie să acorde atenție și vocii interioare, trebuie să se predea lucrării spiritului, adică trebuie să-și deschidă inima pentru a acorda influență gândurilor care îi vin acum din partea bună a spiritului. Voința ființei umane determină, de asemenea, influența ființelor spirituale asupra sa. Dacă dorește să fie luminat de Dumnezeu, Dumnezeu îi va oferi și ființele care îi ghidează corect gândirea, cu condiția să nu le opună rezistență. Rezistența, însă, ar fi o voință dură, care nu se poate lăsa călăuzită, care și-a fixat scopuri înainte de a cere iluminarea interioară și care nu este dispusă să renunțe la ele după aceea pentru a se încredința fără rezistență călăuzirii lui Dumnezeu. Cel care îi cere lui Dumnezeu iluminarea spiritului trebuie să fie pregătit să se predea de bunăvoie călăuzirii Sale, trebuie să asculte doar în interior și să cedeze la îndemnul inimii care îl împinge să facă sau să nu facă asta sau cealaltă. El trebuie să se lase ghidat de sentimentul său, căci acesta este vocea lui Dumnezeu, de îndată ce ființa umană se străduiește cu seriozitate să facă ceea ce este corect. Cu cât voința proprie devine mai activă, cu atât vocea spiritului este mai puțin auzită, Dumnezeu cere o renunțare la voință, o subordonare față de voința divină pentru a putea apoi să lucreze nestingherit în ființa umană prin spiritul Său. Duhul lui Dumnezeu va vorbi tare și clar tuturor celor care se predau necondiționat lui Dumnezeu..... El îi va călăuzi prin toate pericolele, le va ghida gândirea în mod corect și tot ceea ce fac sau nu fac va corespunde voinței divine. Este adevărat că acest lucru nu corespunde cerințelor umane care consideră că urmărirea unui scop stabilit este doar un lucru util, care, prin urmare, ar trebui să stimuleze voința proprie a ființei umane în activitate și să considere că renunțarea la voință este un neajuns. Totuși, atâta timp cât ființa umană se consideră atât de puternică încât crede că poate stăpâni totul doar prin voința sa, va putea într-adevăr să obțină succese pământești, dar nu se va dezvolta niciodată progresiv din punct de vedere spiritual, pentru că gândurile și acțiunile sale nu vor fi întotdeauna în conformitate cu voia lui Dumnezeu, deoarece neglijează să apeleze la spiritul lui Dumnezeu pentru iluminare interioară.... să o ceară. Căci puterea potrivnică lui Dumnezeu intervine adesea în gândurile și acțiunile sale; ființa umană ascultă șoaptele ființelor care sunt supuse puterii potrivnice și modul său de viață va fi în consecință. De aceea, rugați-vă pentru harul iluminării interioare, rugați-vă pentru lucrarea spiritului divin în voi și apoi abandonați-vă gândurilor care curg în voi.... urmează îndemnul inimii tale și nu va trebui să te temi că gândești sau că acționezi greșit, căci Dumnezeu ascultă cererea și El însuși lucrează prin duhul Său în oamenii care se încredințează Lui.... așa cum a promis....

Amin

Bitte um innere Erleuchtung....

Die Gnade der inneren Erleuchtung kann jeder Mensch erbitten, und er wird bedacht werden von Gott seinem Verlangen gemäß. Rechtes Denken und rechtes Handeln sind die Folgen, so Gott den Geist des Menschen erleuchtet, und somit wird auch die Lebensführung dessen, der um die Gnade der inneren Erleuchtung bittet, dem Willen Gottes entsprechen, denn so nun der Geist Gottes den Menschen bestimmt zum Denken und Handeln, wird dieser nur ausführen, was gut ist, und nichts Unrechtes zu fürchten brauchen. Doch er muß auch auf die innere Stimme achten, er muß sich dem Wirken des Geistes hingeben, d.h. sein Herz öffnen, um den Gedanken Einfluß zu gewähren, die ihm nun von guter geistiger Seite zugehen. Der Wille des Menschen bestimmt auch den Einfluß der Geistwesen auf ihn. Verlangt er, von Gott erleuchtet zu werden, so wird Gott ihm auch die Wesen zur Seite stellen, die sein Denken recht leiten, sofern er ihnen keinen Widerstand entgegensetzt. Widerstand aber wäre ein harter Wille, der sich nicht lenken läßt, der vor der Bitte um innere Erleuchtung sich Ziele gesteckt hat und nachher nicht bereit ist, diese aufzugeben, um sich widerstandslos der Lenkung Gottes anzuvertrauen. Wer Gott um Erleuchtung des Geistes bittet, der muß bereit sein, willenlos sich Seiner Führung zu überlassen, er muß nur immer nach innen horchen und dem Drängen des Herzens nachgeben, das ihn treibt, dies oder jenes zu tun oder zu lassen. Er muß sich von seinem Gefühl leiten lassen, denn dieses ist Stimme Gottes, sowie der Mensch ernstlich danach strebt, das Rechte zu tun. Je mehr Eigenwillen er tätig werden lässet, desto weniger hörbar ist die Stimme des Geistes, Gott fordert ein Aufgeben des Willens, ein Unterordnen unter den göttlichen Willen, um dann ungehindert wirken zu können im Menschen durch Seinen Geist. Der Geist Gottes wird laut und deutlich sprechen bei allen, die sich bedingungslos Gott hingeben.... Er wird sie führen durch alle Fährnisse hindurch, Er wird ihr Denken recht leiten, und was sie nun tun oder lassen, entspricht dem göttlichen Willen. Es entspricht dies zwar nicht den menschlichen Anforderungen, die das Verfolgen eines gesteckten Zieles für allein zweckvoll erachten, die also den eigenen Willen des Menschen zur Tätigkeit anregen sollen und ein Aufgeben des Willens als Manko betrachten. Doch solange der Mensch sich selbst für so kraftvoll hält, daß er alles allein durch seinen Willen zu meistern glaubt, wird er zwar irdische Erfolge erreichen können, niemals aber sich geistig fortschrittlich entwickeln, denn sein Denken und Handeln wird nicht immer dem Willen Gottes gemäß sein, weil er versäumt, den Geist Gottes.... die innere Erleuchtung.... zu erbitten. Denn in sein Denken und Handeln schaltet sich des öfteren die Gegenmacht Gottes ein; es horchet der Mensch auf die Einflüsterungen der Wesen, die der Gegenmacht unterstellt sind, und sein Lebenswandel wird dementsprechend sein. Darum betet um die Gnade der inneren Erleuchtung, betet um das Wirken des göttlichen Geistes in euch, und dann überlasset euch den Gedanken, die auf euch einströmen.... folget dem Drängen eures Herzens, und ihr werdet nicht zu fürchten brauchen, falsch zu denken oder zu handeln, denn Gott erhöret die Bitte, und Er wirket Selbst durch Seinen Geist in den Menschen, die sich Ihm anvertrauen.... wie Er es verheißen hat....

Amen