• Înapoi

Lumea spirituală și lumea pământească în opoziție....

Lumea pământească și împărăția spirituală sunt în opoziție una față de cealaltă și, prin urmare, cerințele lor față de ființa umană sunt, de asemenea, de natură opusă, iar ființa umană nu poate niciodată să facă dreptate ambelor cerințe, ci trebuie să se supună necondiționat cerințelor unei singure lumi. Este de înțeles că împărăția spirituală nu poate împărți decât bunuri spirituale, și aceasta în condiții care contrazic dorința lumii, în timp ce lumea oferă comori pământești oamenilor care se conformează dorinței sale. Dorința lumii se opune însă cerințelor împărăției spirituale în măsura în care pune pe primul plan plăcerile fizice și confortul fizic și face dificilă sau complet imposibilă lupta sufletului pentru împărăția spirituală. Căci sufletul trebuie să îndeplinească cerințele împărăției spirituale și să facă trupul înclinat spre aceeași dorință, dar acest lucru necesită renunțarea la dorințele pământești. Și astfel, două lumi se confruntă una cu cealaltă, iar ființa umană este pusă în fața alegerii lumii pe care o va alege. Și o lume va cere întotdeauna predarea celeilalte lumi, trupul sau sufletul va trebui să vorbească, adică sufletul trebuie să decidă dacă propria-i modelare este mai importantă pentru el decât confortul trupului pe durata vieții sale pământești ca ființă umană. Împărăția spirituală îi oferă daruri de un fel delicios, pe care nu le poate măsura în întreaga lor valoare ca ființă umană, dar care sunt veșnice și care înseamnă pentru suflet o bogăție pe care acesta o poate folosi în împărăția spirituală pentru propria fericire. Lumea oferă cu siguranță și comori trupului, dar acestea sunt trecătoare și nu pot fi preluate în împărăția spirituală. Ele trec așa cum trece și trupul când sufletul trece din lumea pământească în împărăția spirituală. Și, din moment ce nu poate fi întreținut decât de o singură împărăție pe Pământ, el este acum sărac în bunuri în împărăția spirituală dacă a adus omagiu lumii pământești. Predarea bunurilor pământești în liberul arbitru îi aduce în mod inevitabil posesia bunurilor spirituale, deoarece el renunță la primele doar atunci când în el este activă iubirea, altfel dorința pentru bunurile pământești este predominantă. Iar acolo unde dragostea s-a trezit, sufletul tinde inconștient spre împărăția spirituală și face abstracție de bunurile pământești. Și astfel, sufletul ființei umane este pus în fața alegerii de a face din lumea pământească sau din împărăția spirituală scopul eforturilor sale în timpul vieții sale pământești. Iar în funcție de decizia sa, soarta sa în împărăția spirituală, în care intră, este atunci când perioada de probă pe Pământ a expirat pentru el.... Bogăție sau sărăcie, beatitudine sau o stare jalnică.... Dar fericirea presupune depășirea a tot ceea ce este pământesc, adică trecător....

Amin

O mundo espiritual e terrestre em oposição....

O mundo terreno e o reino espiritual estão em oposição um ao outro e, portanto, suas exigências ao ser humano também são de natureza oposta, e o ser humano nunca pode atender a ambas as exigências, mas ele deve se submeter incondicionalmente às exigências de um mundo. O reino espiritual só pode, compreensivelmente, distribuir bens espirituais, e isto sob condições que contradizem o desejo do mundo, enquanto que o mundo oferece tesouros terrenos às pessoas que cumprem o seu desejo. O desejo do mundo, porém, opõe-se às exigências do reino espiritual, na medida em que coloca em primeiro plano os prazeres físicos e o conforto físico e torna difícil ou completamente impossível o esforço da alma pelo reino espiritual. Pois a alma deve satisfazer as exigências do reino espiritual e fazer o corpo inclinado ao mesmo desejo, mas isso requer o abandono dos desejos terrenos. E assim dois mundos se enfrentam, e o ser humano é confrontado com a escolha de qual mundo escolherá. E um mundo exigirá sempre a devoção do outro mundo, o corpo ou a alma terão sempre de falar, ou seja, a alma tem de decidir se a sua própria formação é mais importante para ela do que o conforto do corpo durante toda a sua vida terrena como ser humano. O reino espiritual lhe fornece dons de um tipo delicioso que não pode medir em seu pleno valor como ser humano, mas que são eternos e significam uma riqueza para a alma que pode usar no reino espiritual para sua própria felicidade. O mundo certamente também oferece os tesouros do corpo, mas estes são transitórios e não podem ser levados para o reino espiritual. Eles passam como o corpo passa quando a alma passa do mundo terreno para o reino espiritual. E como só pode ser suprido por um reino na Terra, agora é pobre em bens no reino espiritual, se tiver prestado homenagem ao mundo terreno. A devoção dos bens terrenos em livre arbítrio lhe dá inevitavelmente a posse de bens espirituais, pois só renuncia aos primeiros quando o amor está ativo neles, caso contrário o desejo de bens terrenos é predominante. E onde o amor despertou a alma inconscientemente se esforça pelo reino espiritual e desconsidera os bens terrenos. E assim a alma do ser humano é confrontada com a escolha de fazer do mundo terreno ou do reino espiritual a meta da sua luta durante a sua vida terrena. E dependendo da sua decisão o seu destino no reino espiritual, no qual entra, é quando o período probatório na terra tiver expirado para ela.... Riqueza ou pobreza, felicidade ou um estado deplorável.... Mas a felicidade requer a superação de tudo o que é terreno, portanto, a felicidade.... transitória._>Amém