• Înapoi

Venind pe nori.... Răpirea....

Un vuiet neobișnuit va umple aerul când se va apropia Ziua Judecății. Și acesta va fi ultimul semn pentru oameni, dar va fi recunoscut ca atare doar de credincioși, care vor fi plini de mare bucurie. Căci acum așteaptă venirea Domnului..... Este nevoie de o credință puternică pentru a te aștepta ca Dumnezeu să vină în nori, pentru că este un eveniment de o natură atât de extraordinară încât cei răi nu vor face decât să râdă și să batjocorească atunci când li se vorbește despre el. Ei vor auzi cu siguranță vuietul, dar nu-L vor vedea pe Domnul pe nori și, de aceea, nu vor acorda prea multă atenție sunetului neobișnuit din aer și nu vor fi tulburați în viața lor...... Ei sunt gălăgioși și fără scrupule și își urmăresc plăcerile. Credincioșii, însă, se vor aduna și se vor pregăti cu inimile pline de bucurie pentru primirea Domnului. Ei sunt la capătul puterilor pământești și știu că timpul lor de suferință a luat sfârșit și, într-un singur gând, Îl mărturisesc pe Dumnezeu în ultimul ceas, chiar dacă acest lucru va însemna pierderea vieții pământești, deoarece lumea acționează fără milă împotriva lor. Dar apariția Domnului pune bețe în roate lucrurilor celor răi.... Căci deodată văd mulțimea credincioșilor ridicându-se de pe Pământ și plutind spre înălțimi.... În același timp, se aud tunete groaznice, iar oamenii își dau seama cu groază că ceva teribil se va întâmpla cu ei. Înghețați de evenimentul neobișnuit al răpirii, ei nu mai pot gândi, caută să fugă și văd peste tot același lucru.... flăcări de foc izbucnind din Pământ, din care nu mai există scăpare. Și își găsesc un sfârșit dintre cel mai cumplit, pentru că nu există mântuire pentru oamenii care, asemenea diavolilor, se dezlănțuie pe Pământ și sunt plini de păcate. Dar turma credincioșilor vede sfârșitul vechiului Pământ; în fața ochilor lor are loc lucrarea divină de distrugere, în timp ce ei înșiși au scăpat de ea și locuiesc în siguranță într-un loc de pace, așa cum a promis Dumnezeu. Acesta este sfârșitul unei perioade de răscumpărare și începutul uneia noi, de îndată ce vechiul Pământ va fi refăcut prin voia lui Dumnezeu. Atunci, cei care sunt credincioși lui Dumnezeu vor trăi ca seminție al noii rase umane, cu care începe noua epocă a răscumpărării. Procesul Răpirii este inteligibil și, prin urmare, credibil doar pentru o persoană cu o cunoaștere profundă, dar încununează o perioadă de greutăți și suferințe anevoioase, este concluzia și dovada slavei lui Dumnezeu, Care pregătește și pentru ai Săi o soartă care să dea mărturie despre slava Sa..... Este un act de profundă iubire divină pentru creațiile Sale vii care recunosc în El pe Tatăl lor din veșnicie, care au regăsit drumul spre El și au devenit una cu El prin iubire.... în mijlocul cărora El Însuși poate locui acum, pentru că nu există nici un obstacol pentru iubirea divină dacă ființa umană a devenit ea însăși iubire....

Amin

Kommen in den Wolken.... Entrückung....

Ein ungewöhnliches Brausen wird die Luft erfüllen, so der Tag des Gerichtes im Anzuge ist. Und es wird dies für die Menschen das letzte Zeichen sein, jedoch nur als solches erkannt von den Gläubigen, die es mit großer Freude erfüllt. Denn nun erwarten sie das Kommen des Herrn.... Es gehört ein starker Glaube dazu, Gott in den Wolken kommend zu erwarten, denn es ist ein Vorgang von so außergewöhnlicher Art, daß die Gottlosen nur höhnen und spotten, so davon zu ihnen gesprochen wird. Das Brausen werden sie wohl auch vernehmen, doch den Herrn in den Wolken sehen sie nicht, und darum schenken sie auch dem ungewöhnlichen Getön in der Luft wenig Beachtung und lassen sich nicht in ihrem Leben stören.... sie sind ausgelassen und skrupellos und gehen ihren Vergnügungen nach. Die Gläubigen aber werden sich sammeln und frohen Herzens sich vorbereiten für den Empfang des Herrn. Sie stehen am Ende ihrer irdischen Kraft und wissen, daß ihre Leidenszeit nun beendet ist, und einmütig bekennen sie sich in letzter Stunde für Gott, wenngleich dies Verlust des irdischen Lebens bedeuten soll, weil die Welt unbarmherzig gegen sie vorgeht. Doch das Erscheinen des Herrn macht einen Strich durch die Rechnung der Gottlosen.... Denn plötzlich sehen sie die Schar der Gläubigen sich vom Erdboden erheben und emporschweben zur Höhe.... Und gleichzeitig ertönen furchtbare Donner, und die Menschen werden voller Entsetzen inne, daß etwas Furchtbares über sie hereinbricht. Durch den ungewöhnlichen Vorgang der Entrückung erstarrt, sind sie unfähig zu denken, sie suchen zu fliehen und sehen überall das gleiche.... aus der Erde hervorbrechende Feuerflammen, vor denen es kein Entrinnen gibt. Und sie finden ein Ende in schrecklichster Art, denn es gibt keine Rettung für die Menschen, die gleich Teufeln auf der Erde wüten und voller Sünde sind. Die Schar der Gottgetreuen aber sieht das Ende der alten Erde; vor ihren Augen spielt sich das göttliche Vernichtungswerk ab, während sie selbst ihm entgangen sind und wohlgeborgen an einem Ort des Friedens weilen, wie es Gott verheißen hat. Dies ist das Ende einer Erlösungsperiode und der Beginn einer neuen, sowie die alte Erde wieder neu gestaltet ist durch den Willen Gottes. Dann werden die Gottgetreuen weiterleben als Stamm des neuen Menschengeschlechtes, mit welchem die neue Erlösungsepoche beginnt. Nur dem wissenden, tief in der Erkenntnis stehenden Menschen ist der Vorgang der Entrückung verständlich und darum glaubhaft, doch er krönet eine Zeit banger Nöte und Leiden, er ist der Abschluß und der Beweis der Herrlichkeit Gottes, Der auch den Seinen ein Los bereitet, das von Seiner Herrlichkeit zeuget.... Es ist ein Akt tiefster göttlicher Liebe zu Seinen Geschöpfen, die in Ihm ihren Vater von Ewigkeit erkennen, die zu Ihm zurückgefunden haben und eins geworden sind mit Ihm durch die Liebe.... unter denen Er nun Selbst weilen kann, weil es kein Hindernis gibt für die göttliche Liebe, so der Mensch selbst zur Liebe geworden ist....

Amen