• Înapoi

Recunoașterea păcatului.... Voința de a deveni activ....

Voința este cea care dă naștere păcatului și, prin urmare, voința trebuie să fie și ea dispusă să se elibereze de el. Prin urmare, ființa umană trebuie să ajungă inevitabil la conștientizarea faptului că a păcătuit înainte de a se apuca de munca de purificare. El trebuie să fie conștient de vinovăția sa înainte de a dori să o răscumpere. Și, prin urmare, nu poate exista iertare a păcatului înainte ca ființa umană să-și recunoască starea de păcat. Pentru că păcătosul continuă să păcătuiască atâta timp cât nu are această conștientizare. Totuși, ființa umană nu-și poate recunoaște păcatul decât atunci când se trezește în ea dragostea, dragostea pentru Dumnezeu și pentru aproapele său împotriva căruia a păcătuit. Pentru că numai așa conștientizează greșeala, numai când inima lui este capabilă să iubească înțelege că a încălcat iubirea, că a devenit păcătos. Și, în funcție de profunzimea iubirii sale, caută să se elibereze de acest păcat. Atunci voința sa devine activă, la fel cum era activă înainte de comiterea păcatului. Dacă ființa umană nu a dobândit această cunoaștere în prealabil, atunci va continua imediat să păcătuiască..... astfel, va lăsa voința sa să devină activă într-un mod care se opune lui Dumnezeu, și atunci nu va putea fi niciodată eliberată de vina sa, pentru că și acest lucru necesită voința ființei umane. Și astfel se înțelege și faptul că răscumpărarea prin Iisus Hristos presupune întotdeauna voința ființei umane de a se lăsa răscumpărată, altfel nu ar mai exista păcat în întreaga lume și puterea Satanei ar fi frântă pentru totdeauna.... Într-adevăr, Iisus Hristos a învins moartea și a frânt puterea adversarului Său, El a permis ca voința Sa ca ființă umană să devină extrem de puternică și a înfăptuit actul mântuirii în virtutea iubirii Sale, lăsând însă întotdeauna oamenilor libertatea voinței lor de a recunoaște lucrarea Sa și de a-L urma.... permițând astfel voinței lor să devină activă pentru răscumpărare. El nu exclude nici o ființă umană de la binecuvântările și harurile actului de mântuire, dar nici o ființă umană nu va fi obligată să fie răscumpărată, în schimb, ea însăși trebuie să recunoască faptul că este păcătoasă și, în această conștientizare, să se apropie de El, Răscumpărătorul divin, și să apeleze la El pentru iertarea vinovăției sale.... Apoi are loc cel mai de neînțeles act.... Dumnezeu îi iartă vina, îl iartă de dragul lui Iisus Hristos, Care și-a vărsat sângele pentru semenii Săi și pentru păcatele lor.... Dumnezeu a acceptat sacrificiul unei ființe umane iubitoare, iar nenumărați oameni pot rămâne nepedepsiți dacă se pocăiesc de vina lor și cer iertare de dragul lui Iisus Hristos.... Oamenii nu pot înțelege amploarea vinovăției lor de păcat față de Dumnezeu și nu ar putea niciodată să-și ispășească vina pe Pământ și nici măcar în lumea de dincolo nu ar trece eternități până la răscumpărarea finală a vinovăției lor, dacă Iisus Hristos nu s-ar fi milostivit de ei și nu i-ar fi răscumpărat de la suferințe de nedescris pe Pământ și în lumea de dincolo prin sângele Său, printr-un sacrificiu al iubirii Sale, care L-a pătruns și L-a făcut să devină Mântuitorul întregii omeniri. Cu toate acestea, nicio ființă umană nu poate pretinde răscumpărarea dacă nu se întoarce la El de bunăvoie, conștientizându-și vina și cerându-și iertare.... și, prin urmare, nu-L recunoaște. Pentru că aceasta este o condiție prealabilă, deoarece este respectat liberul arbitru al ființei umane și nici nu va fi atins de Dumnezeu în veșnicie și pentru că ființa umană este liberă și, prin urmare, trebuie să decidă singură la cine se întoarce.... la Dumnezeu sau la adversarul său....

Amin

Reconhecimento do pecado.... Atuação da vontade....

É a vontade que dá origem ao pecado e, portanto, a vontade também deve estar preparada para se libertar dele. E, portanto, o ser humano deve, inevitavelmente, antes de se dar conta de que pecou antes de enfrentar o trabalho de purificação. Ele deve estar consciente da sua culpa antes de a querer redimir. E, portanto, não pode haver perdão dos pecados antes que o ser humano tenha reconhecido o seu estado pecaminoso. Pois o pecador continua a pecar enquanto lhe falta essa realização. Contudo, uma pessoa só pode reconhecer o seu pecado quando o amor é despertado nele, o amor a Deus e ao próximo contra quem ela pecou. Pois só isso o torna consciente do errado, só quando seu coração é capaz de amar é que ele entende que violou o amor, que se tornou pecador. E, dependendo da profundidade do seu amor, ele procura libertar-se deste pecado. Então a sua vontade torna-se activa, tal como era antes quando cometia o pecado. Se o ser humano não tiver obtido esta realização de antemão, então ele continuará a pecar imediatamente..... Assim, deixe que a sua vontade se torne ativa de uma forma que oponha a Deus, e então ele nunca poderá ser libertado da sua culpa, pois isso também requer a vontade do ser humano. E assim também é compreensível que a redenção através de Jesus Cristo pressupõe sempre a vontade do ser humano de se deixar redimir, caso contrário não haveria mais pecado em todo o mundo e o poder de Satanás seria quebrado para sempre.... Jesus Cristo realmente venceu a morte e quebrou o poder do Seu adversário, Ele permitiu que a Sua vontade como ser humano se tornasse extremamente forte e realizasse o ato de Salvação em virtude do Seu amor, mas sempre deixando às pessoas a liberdade da sua vontade de reconhecer a Sua obra e de segui-Lo.... permitindo assim também a sua vontade de se tornarem activos para a redenção. Ele não exclui nenhum ser humano das bênçãos e graças do ato de Salvação, mas nenhum ser humano será obrigado a ser redimido, ao invés disso, ele mesmo tem que reconhecer que é pecador e nesta realização se aproximar dEle, o Divino Redentor, e pedir-Lhe perdão de sua culpa.... Então o acto mais incompreensível ocorre.... Deus perdoa a sua culpa, Ele perdoa-o por amor de Jesus Cristo, que derramou o Seu sangue pelos seus semelhantes e pelos seus pecados.... Deus aceitou o sacrifício de um ser humano amoroso, e inúmeras pessoas podem ficar impunes se se arrependerem da sua culpa e pedirem perdão por causa de Jesus Cristo.... As pessoas não podem compreender a magnitude de sua culpa pelo pecado para com Deus, e nunca seriam capazes de expiar sua culpa na terra, e mesmo nas eternidades além passariam até a redenção final de sua culpa se Jesus Cristo não tivesse tido piedade delas e as redimisse de sofrimentos inenarráveis na terra e no além através de Seu sangue, através de um sacrifício de Seu amor, que O permeou e O deixou tornar-se o Salvador de toda a humanidade. No entanto, nenhum ser humano pode reivindicar a redenção quem não se volta para Ele de livre vontade, na realização de sua culpa, e pede perdão.... assim não O reconhece. Pois este é um pré-requisito, porque o livre arbítrio do ser humano é respeitado e também não será tocado por Deus para a eternidade e porque o ser humano é livre e, portanto, tem de decidir por si mesmo a quem se dirige.... Deus ou o seu adversário...._>Amém