• Înapoi

Credința în Dumnezeu ca origine a creației....

Eu sunt originea tuturor lucrurilor, iar dacă vreți să negați originea, nu Mă recunoașteți ca Putere creatoare și, în consecință, nu Mă recunoașteți ca Ființă puternică, Care poate scoate din Sine tot ce vrea. Atunci veți considera că tot ceea ce este creat a luat naștere de la sine, fără influența unei Puteri Care are voință. Și astfel, nu credeți în existența unui modelator și susținător a ceea ce vă este vizibil, în schimb, considerați natura, precum și întreaga creație ca fiind produse care au luat naștere de la sine și care, prin urmare, nu sunt supuse unei puteri determinante, care, prin urmare, nu sunt guvernate de o voință. Iar această viziune complet eronată vă face incapabili să credeți într-o Ființă Care se află în cel mai intim contact cu ceea ce a creat prin propria Sa putere și tărie. Căci, dacă nu recunoașteți originea creației, nu veți căuta nici voi contactul cu Creatorul, deci nu-L veți iubi și nu vă veți teme de El și nu veți lucra niciodată asupra voastră înșivă pentru a vă apropia de El.... Prin lipsa de credință vă lipsește și iubirea și, prin urmare, și adevărul, căci nu apelați la Creatorul Cerului și al Pământului, singurul care vă poate împărtăși tot ceea ce vă lipsește.... Fără credință în Mine nu vă veți apropia de adevăr, iar a crede în Mine înseamnă să Mă recunoașteți ca fiind Creatorul Cerului și al Pământului, să vă considerați pe voi înșivă ca produse ale Mele, care sunt inseparabile de Mine, chiar dacă par a sta izolate în creație. Eu sunt din veșnicie în veșnicie, iar tot ceea ce provine din Mine este nepieritor, deci la fel de etern în substanța sa primordială. Forma vizibilă, însă, nu există veșnic, ea este trecătoare, chiar dacă trec timpuri nesfârșite până când tot ceea ce este vizibil se spiritualizează. Această formă vizibilă este cu siguranță trecătoare pentru ochiul uman, de îndată ce spiritualul scapă din ea pentru a reînvia o nouă formă în scopul dezvoltării ulterioare. Dacă Mă recunoașteți ca fiind originea tuturor lucrurilor, atunci veți ști, de asemenea, că toate forțele care au luat naștere de la Mine trebuie să se întoarcă la Mine, că aparenta tranzitivitate a creației este, prin urmare, procesul de revendicare a creatului care nu a vrut să Mă recunoască drept Creator și Susținător.... care, prin urmare, s-a izolat și a încercat să rupă legătura cu Mine. Cine Mă recunoaște pe Mine caută, de asemenea, să rămână conectat cu Mine; el crede în Mine și devine cunoscător prin credință. El știe că creația, ceea ce este vizibil, este doar un mijloc pentru un scop, dar că nu va dura la nesfârșit, deoarece este doar acoperirea spiritualului imatur care urmează să ajungă la maturitate. Dar oricine nu este în contact cu infinitul, care recunoaște creația, dar nu și pe inițiatorul ei, nu va pătrunde niciodată originea și scopul creației. El crede că știe și este orb în spirit.... Iar gândirea lui este eronată....

Îi lipsește credința în Mine ca Creator și Susținător al tuturor lucrurilor și, fără această credință, nu se poate uni cu Mine și, prin urmare, nu poate nici să se contopească cu Mine ca putere elementară, care este scopul ultim al tot ceea ce este vizibil pentru voi....

Amin

하나님을 창조의 기원으로 믿는 믿음.

나는 만물의 기원이다. 너희가 이런 기원을 부인하기 원하면, 너희는 나를 창조하는 힘으로 깨닫지 못하고, 결과적으로 자신이 동인이 되어 원하는 것을 생성할 수 있는 강력한 존재로 나를 깨닫지 못한다. 그러면 너희는 모든 피조물이 의지를 가진 권세의 영향 없이 스스로 생성된 것으로 여긴다. 그러므로 너희는 또한 너희에게 보이는 것들의 조성자와 유지자를 믿지 않고, 너희는 자연과 모든 창조물을 스스로 생겨난 작품으로 여긴다. 그러므로 어떤 것도 특정한 권세 아래 있고, 어떤 의지에 의해 다스림을 받지 않는다고 여긴다.

이런 완전히 잘못된 견해는 너희가 자신의 권세와 힘을 통해 창조한 것과 가장 긴밀한 관계에 있는 존재를 믿을 수 없게 한다. 왜냐면 너희가 창조의 기원을 인정하지 않으면, 너희는 창조주와의 관계를 구하지 않기 때문이다. 그러므로 너희는 창조주를 사랑하지도 않고, 두려워하지도 않고, 창조주에게 더 가까이 다가 가기 위한 너희 자신에 대한 작업을 하지 않을 것이다.

너희에게 사랑을 믿는 믿음이 없고, 이로써 진리를 믿는 믿음이 없다. 왜냐면 너희가 유일하게 너희에게 부족한 모든 것을 너희에게 줄 수 있는 하늘과 땅의 창조주를 부르지 않기 때문이다. 너희는 나를 믿는 믿음이 없이는 진리에 더 가까이 다가가지 못한다. 나를 믿는 일은 나를 하늘과 땅의 창조주로 인정하고, 비록 너희가 창조의 세계에서 고립된 것처럼 보임에도 불구하고 너희 자신을 나와 분리될 수 없는 나의 피조물로 여기는 일이다. 나는 영원으로부터 영원까지 존재하고, 나에 의해 생성되어 나온 모든 것은 소멸될 수 없는 것이다. 그러므로 그의 원래의 성분은 마찬가지로 영원한 것이다.

그러나 보이는 형체는 영원히 지속되지 않고, 보이는 모든 것이 영화되기 까지는 끝이 없는 시간이 걸릴지라도 일시적인 것이다. 영적인 존재가 더 성장할 목적으로 새로운 형체를 살리기 위해 볼 수 있는 형체를 벗어나면, 볼 수 있는 형체는 실제 인간의 눈에는 일시적인 것이다. 너희가 나를 만물의 근원으로 인정한다면, 너희는 또한 나로부터 나온 모든 힘이 나에게 돌아와야만 한다는 것을 안다. 그러므로 겉으로 보기에 창조물이 사라지는 현상은 나를 창조주이자 유지자로 인정하기를 원하지 않는, 이로써 스스로 자신을 고립시키고 나와의 연결을 끊으려고 시도한 피조물을 다시 얻는 과정이다.

나를 인정하는 사람은 또한 나와 연결된 상태를 유지하려고 시도한다. 그는 나를 믿고, 믿음으로 알게 된다. 그는 눈에 보이는 창조물이 단지 목적을 위한 수단이고, 영원히 지속되지 않는다는 것을 안다. 왜냐면 창조물이 단지 성숙에 도달해야 할, 성숙하지 못한 영적인 존재의 겉 형체이기 때문이다. 그러나 무한과 접촉하지 않는, 실제 창조물을 깨닫지만 창조물의 근원자를 깨닫지 못하는 사람의 이성은 창조의 기원과 목표를 절대로 헤아릴 수 없게 될 것이다. 그는 자신이 알고 있다고 여기고, 영의 눈이 먼 상태이고, 그의 생각은 오류에 빠져있다. 그에게 모든 것을 창조하고 유지하는 나를 믿는 믿음이 없다. 이런 믿음이 없는 그는 나와 연결을 이룰 수 없고 따라서 원초적 힘인 나와 하나가 되지 못한다. 그러나 너희에게 보이는 모든 것의 궁극적인 목표는 나와 하나가 되는 일이다._>아멘