• Înapoi

Distrugeri premature și consecințe....

Fiecărei materii îi este stabilit un anumit timp de existență pentru maturitatea spiritualului care o adăpostește, care nu poate fi scurtat după bunul plac de către spiritualul însuși. Numai voința ființei umane este liberă să elibereze spiritualul din materie sau să scurteze la voia sa durata șederii sale. Căci depinde de ființa umană să remodeleze materia și să creeze mereu și mereu lucruri noi care devin din nou o ședere pentru spiritual. Prin urmare, este lăsat într-o anumită măsură la libera voință a omului cât timp îi este permis spiritualului să rămână într-o anumită formă. Iar această voință va fi întotdeauna și voința lui Dumnezeu, atâta timp cât activitatea umană se aplică la remodelarea materiei și atâta timp cât scopul acestor forme remodelate este din nou slujirea. Tot ceea ce este produs din materie prin voința umană trebuie să servească din nou binele umanității, atunci durata învelișului exterior al spiritualului corespunde complet voinței lui Dumnezeu. Dar dacă o formă exterioară este dizolvată în prealabil prin voința umană și nu se stabilește nicio sarcină de slujire pentru lucrarea nou apărută, atunci aceasta este o interferență cu ordinea divină..... Cursul de dezvoltare a spiritualului este întrerupt sau spiritualul este forțat să se implice într-o activitate care nu servește binele niciunei creaturi de pe Pământ, spiritualul este împiedicat de mâna omului să se maturizeze prin slujire. În același timp, însă, ființa umană își asumă să distrugă prematur creațiile și, astfel, să ajute prematur spiritualul să se elibereze din aceste creații, ceea ce are un efect extrem de dăunător asupra întregii vieți spirituale. Căci spiritualul simte foarte bine că nu are încă maturitatea necesară pentru următoarea sa întrupare pe Pământ și de aceea caută să se revolte cu oamenii, ceea ce nu înseamnă o influență favorabilă pentru aceștia. Spiritualul nu poate reînvia o nouă formă până când forma veche nu a fost complet depășită. În consecință, o mare cantitate de substanță spirituală va fi eliberată din învelișul său exterior în perioada următoare și îi poate hărțui pe oameni până când timpul său se termină și poate lua acum noua formă ca o reședința.... (25.4.1942) Spiritul încă imatur, al cărui curs de dezvoltare a fost întrerupt de distrugerea prematură a materiei, care a fost cauzată de lipsa de iubire a oamenilor, își folosește libertatea într-un mod care nu este în avantajul oamenilor. El rămâne în materia distrusă atâta timp cât în ea mai există părți nedistruse și își așteaptă noua transformare. Dar acolo unde materia a devenit inutilă, spiritualul își caută un alt domiciliu.... el îi asuprește mai întâi pe oameni, în funcție de dorința lor de posesiune. Și într-adevăr, de fiecare dată se prezintă acestei ființe umane ca fiind ceea ce ființa umană a pierdut și caută să trezească dorința ființei umane și să stimuleze voința de a lăsa să se nască același lucru pentru a se putea întrupa din nou în el. Iar acest lucru înseamnă adesea o stare de agonie pentru ființa umană, deoarece îi lipsește posibilitatea de a face acest lucru. Iar această stare agonizantă este expresia acelui spiritual imatur care vrea să se răzbune pe ființa umană pentru dezvoltarea sa întreruptă. Dar de îndată ce ființa umană își folosește toate forțele pentru a se debarasa de această materie distrusă, încetează și asuprirea din partea spiritualului, așa cum întreaga atitudine a ființei umane față de materie este în general decisivă pentru cât timp spiritualul rămâne în preajma sa și îl asuprește. Cu cât dorința pentru materie a fost și este mai mare, cu atât mai mare este influența spiritualului și cu atât mai mult își folosește influența pentru a spori și mai mult dorința ființei umane. Acolo unde nu este posibil prin activitatea umană să lase să apară lucruri care să conțină din nou acest spiritual în ele însele, acolo el presează alte creații.

El caută să se unească cu acestea și să influențeze activitatea lor, care se exprimă prin fenomene care se abat de la natural, deci prin neregularități care se manifestă în special în lumea vegetală. Ființele imature interferează cu ordinea divină fără a fi împiedicate de Dumnezeu, astfel încât oamenii recunosc că orice lucrare de distrugere, orice anihilare prematură din motive josnice, are de asemenea un efect distructiv sau ilicit. Spiritualul care devine liber prematur nu este neputincios și în starea sa liberă poate oricând să preseze sau să influențeze spiritualul care se află la același nivel de dezvoltare sau la un nivel superior, iar acesta își folosește libertatea în așa fel încât se alătură acestui spiritual și vrea să fie ca și cum ar fi activ, astfel că două inteligențe vor acum să se exprime printr-o operă de creație. Este adevărat că acestea nu sunt decât încercări de fiecare dată, căci spiritualul în formă le rezistă, totuși, pentru o scurtă perioadă de timp, el este tulburat în regularitatea sa, ceea ce duce la abateri care, deși nu sunt grave, sunt totuși sesizabile. Căci Dumnezeu lasă cu siguranță spiritualul să caute și să găsească un echilibru în acest fel, dar protejează celelalte opere ale creației de schimbări semnificative prin intermediul unor astfel de entități care sunt încă complet imature. Oamenii ar trebui doar să recunoască faptul că orice ofensă adusă ordinii divine va avea ca efect răsturnarea din nou a ordinii divine, iar acest lucru va fi în detrimentul oamenilor.... fie prin creșterea întârziată în lumea vegetală, fie prin recolte proaste sau chiar prin influențe meteorologice, care, de asemenea, determină adesea astfel de ființe spirituale eliberate să se dezlănțuie în natură.... în nori sau în aer. De foarte multe ori, însăși voința umană este cauza care distruge prematur operele de creație și astfel influențează nefavorabil chiar și lumea vegetală, căci spiritualul devenit liber nu rămâne inactiv, ci caută noi transformări și un nou domeniu de activitate, chiar dacă nu are încă starea de maturitate necesară pentru aceasta, până când își găsește un înveliș exterior corespunzător stării sale de maturitate și își poate continua cursul dezvoltării....

Amin

Premature destruction and consequences....

Every matter is given a certain time of existence for the maturity of the spiritual within it, which cannot be shortened at will by the spiritual itself. Only the will of man is free to free the spiritual from matter or to shorten the duration of its stay at will. For it is up to man to remodel matter and to create new things again and again, which again become a stay for the spiritual. So it is so to speak left to the free will of man how long the spiritual is allowed to stay in a certain form. And this will will always also be the will of God as long as man's activity is meant for the remodelling of matter and as long as the purpose of such newly formed forms is again a serving. Everything that is produced out of matter through human will has to serve humanity again, then the duration of the outer shell of the spiritual corresponds entirely to God's will. However, if an external form is dissolved beforehand by human will and the newly created work is not given a serving task, then this is an interference in the divine order.... The course of development of the spiritual is interrupted or the spiritual is forced into an activity that serves no creature on earth for the best, the spiritual is prevented by human hand from maturing through service. At the same time, however, the human being presumes to destroy creations prematurely and thereby help the spiritual in these creations to become free prematurely, which has an extremely detrimental effect on spiritual life as a whole. For the spiritual substance senses very well that it does not yet have the necessary maturity for its next embodiment on earth and therefore tries to let off steam with people, which does not have a favourable influence on them. The spiritual cannot revive a new form until the old form has been completely overcome. Consequently, a great deal of spiritual substance will be released from its outer shell in the time to come and can harass people until its time is over and the new form can now take up residence.... (25.4.1942) The still immature spiritual, whose course of development was interrupted through premature destruction of matter, the cause of which is the unkindness of men, uses its freedom in a way, which is not to the advantage of men. It remains in the destroyed matter for as long as there are still undestroyed parts in it and awaits its new moulding. But where the material has become unusable, the spiritual seeks another place to stay.... it initially oppresses people, depending on how great their desire for possession was. And indeed, it repeatedly presents itself to this person as that which the person has lost and seeks to awaken their desire and stimulate the will to create the same thing in order to be able to embody itself in it again. And this often means an agonizing state for people because they lack the opportunity to do so. And this agonizing state is the expression of that immature spiritual substance which wants to take revenge on the human being for its interrupted development. But as soon as man uses all his strength to get rid of this destroyed matter, the harassment on the part of the spiritual also ceases, just as man's whole attitude towards matter is decisive as to how long the spiritual stays near it and harasses him. The greater the desire was and still is for matter, the greater influence the spiritual has and the more it uses its influence to increase the human being's desire. Where it is not possible through human activity to bring things into being that harbour this spiritual substance in themselves again, there it oppresses other creations....

It tries to unite with such and to influence their activity, which manifests itself in phenomena which deviate from the natural, thus in irregularities which are particularly evident in the plant world. Immature beings interfere with the divine order without being prevented by God, so that people realize that every work of destruction, every premature destruction for ignoble motives, also has a destructive or unlawful effect again. The spiritual, which becomes free prematurely, is not powerless and in the free state can always press or influence the spiritual, which stands on the same or higher level of development, and it uses its freedom in such a way that it joins this spiritual and wants to be active as it were, therefore now two intelligences want to express themselves through a work of creation. Admittedly, these are only ever attempts, for the spiritual in the form resists them, but for a short time it is disturbed in its regularity and this results in deviations which, although not serious, are nevertheless noticeable. For God certainly lets the spiritual in this way seek and find a balance but protects the other works of creation from significant changes through such entities which are still completely immature. But people should recognize from this that every offence against divine order has the effect of overturning the divine order again, and this to the detriment of people.... be it through delayed growth in the plant world or bad harvests or also weather influences, which likewise often cause such spirit beings that have become free to run riot in nature.... in the clouds or in the air. Very often the human will itself is the cause that prematurely destroys works of creation and thereby even influences the plant world unfavourably, for the released spiritual being does not remain inactive but looks for new deformations and a new field of activity, even if it does not yet have the necessary state of maturity for this until it has found an outer shell corresponding to its state of maturity and can continue its course of development....

Amen