• Înapoi

Haruri ale lucrării de răscumpărare....

Acestea sunt binefacerile actului de mântuire pe care Iisus Hristos le-a dobândit pentru oameni, că ei sunt capabili să-și învingă slăbiciunea voinței lor, că nu mai sunt incapabili să se împotrivească dușmanului sufletului lor, că puterea și harul curg către ei fără măsură, dacă îl doresc, și că și cea mai mică voință față de Dumnezeu le permite să simtă această putere de la Dumnezeu, iar aceasta se exprimă prin eforturi spirituale sporite. Starea omenirii înainte de răscumpărarea prin Iisus Hristos era jalnică.... Îi lipsea orice voință de a se înălța, deoarece oamenilor le lipsea credința într-o continuare a vieții după moarte și se străduiau doar să obțină avantaje pământești și confort fizic. Ei credeau cu siguranță într-un Dumnezeu care era capabil să le modeleze viața pământească după voia Sa și, astfel, rugăciunile lor erau îndreptate doar spre îmbunătățirea existenței lor pământești. Nu s-a acordat nicio atenție sufletului și modelării acestuia, iar acest lucru a dus la o umanitate cu mentalitate lumească, căreia strădania spirituală îi era străină. Aceasta a fost lucrarea adversarului, care încă deținea un control prea mare asupra voinței oamenilor, dar care îi împingea și la lipsa de bunătate unii față de alții. De dragul bunăstării pământești, oamenii erau dispuși să folosească orice mijloace, iar gândurile și aspirațiile lor erau rele și lipsite de bunătate. Și în această perioadă, Domnul a coborât pe Pământ.... În acest timp a trăit omul Iisus, în inima căruia dorul de Dumnezeu era nespus de mare și al cărui scop în viață era unirea cu Dumnezeu.... Unirea cu Dumnezeu era posibilă doar în iubirea sinceră, iar Iisus a dăruit iubire tuturor oamenilor, a fost inepuizabil în iubirea Sa și a luat în Sine iubirea veșnică. Iisus a văzut slăbiciunea oamenilor și faptul că le lipsea voința de a face binele.... El știa că numai dragostea le poate aduce mântuirea și a predicat dragostea tuturor oamenilor pentru a-i smulge din puterea adversarului. (Cu toate acestea, voința adversarului era mai puternică și, astfel, el a forțat voința umană să cadă din nou și din nou).

Subordonându-Și complet voința Sa voinței lui Dumnezeu, rugându-se "Tată, nu voia Mea, ci a Ta să se facă", Iisus Hristos a făcut voia lui Dumnezeu voia Sa, a predat voința Sa lui Dumnezeu și a luat puterea adversarului asupra voinței Sale și astfel, prin moartea Sa pe cruce, a frânt voința adversarului și, de asemenea, a smuls omenirea, pentru care a murit, din voința adversarului, căci omul Iisus a suferit moartea pe cruce pentru a elibera astfel oamenii de chinuitorul lor. Iar Dumnezeu a acceptat jertfa și El dă o putere sporită fiecărei persoane care vrea să se folosească de harul actului de mântuire și, de asemenea, își predă voința lui Dumnezeu.... Căci oricine îl urmează pe Iisus va avea și dorința de a scăpa de cel care vrea să-l lege. Dar dacă nu-l recunoaște pe Iisus Hristos, el face parte dintre cei care sunt încă legați de voința adversarului lui Dumnezeu. El are încă putere asupra lor, iar propria lor voință nu este suficient de puternică pentru a scăpa de această putere. El se va plia întotdeauna sub voința lui și, prin urmare, nu poate deveni niciodată liber. Iisus a făcut jertfa pentru oamenii care erau prea slabi pe cont propriu.... El a opus voinței dușmanului voința Sa puternică, iar adversarul nu a putut rezista acestei voințe. Pentru că Iisus a revendicat puterea de la Dumnezeu care i-a curs prin legătura intimă cu Dumnezeu. Și oricine îl recunoaște pe Iisus Hristos ca Răscumpărător divin va putea, de asemenea, să se folosească de puterea lui Dumnezeu, căci acesta este harul actului de mântuire, că voința omului devine puternică pentru a putea rezista.... că omul primește puterea de care are nevoie pentru ascensiunea sa. Iisus Hristos le-a arătat oamenilor calea care duce spre înălțimi. Și acesta este un har, ca ființa umană să îl poată lua ca exemplu, astfel încât să își trăiască viața pe Pământ după exemplul său.... în dragoste și dreptate.... Și oricine o ia în serios în a-l urma pe Iisus, care se străduiește să-și modeleze sufletul după exemplul Său, care este permanent activ în iubire, care își asumă cu răbdare crucea și se roagă mereu doar: "Tată, facă-se voia Ta....", voința lui va fi puternică și se va smulge de la dușmanul sufletului său. Căci, recunoscându-l pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu și Răscumpărător al lumii, el are dreptul la harurile pe care le-a dobândit de la El. Calea spre înălțime va deveni ușoară pentru el, nu va avea niciodată nevoie să o parcurgă fără îndrumare, pentru că imaginea Mântuitorului de pe cruce va străluci mereu pentru el, iar el știe că Iisus Hristos a murit pentru el și că, drept urmare, a fost scutit de chinuri incomensurabile. El știe că nimic nu va fi prea dificil pentru el, deoarece Iisus i-a împărtășit puterea prin moartea Sa pe cruce. El știe că voința lui nu se clatină dacă apelează la El pentru îndurare și știe că puterea adversarului s-a diminuat, că îl poate învinge dacă vrea, pentru că primește putere prin voința sa. Dacă această voință este îndreptată spre Dumnezeu, iubirea lui Dumnezeu pune stăpânire pe el și îl eliberează complet de puterea adversarului. Anterior, însă, voința ființei umane era atât de slabă încât nu era eliberată de această putere. Iar lui Iisus i s-a făcut milă de această slăbiciune a voinței.... El s-a opus adversarului lui Dumnezeu cu voința Sa puternică și l-a învins. Și cel care îl recunoaște pe Iisus Hristos îl va învinge la fel, pentru că se folosește în mod conștient de harurile lucrării de răscumpărare....

Amin

Gnaden des Erlösungswerkes....

Dies sind die Gnaden des Erlösungswerkes, die Jesus Christus den Menschen erworben hat, daß sie ihre Willensschwäche zu überwinden vermögen, daß sie nicht mehr widerstandsunfähig dem Feind ihrer Seele gegenüberstehen, daß ihnen Kraft und Gnade zufließt ungemessen, so sie diese begehren, und daß der geringste Wille zu Gott sie diese Kraft aus Gott auch empfinden läßt und das in vermehrtem geistigen Streben zum Ausdruck kommt. Der Zustand der Menschheit vor der Erlösung durch Jesus Christus war erbarmungswürdig.... ihr mangelte jeglicher Wille zur Höhe, denn der Glaube fehlte den Menschen an ein Weiterleben nach dem Tode, und ihr Streben galt nur irdischen Vorteilen und körperlichem Wohlbehagen. Sie glaubten wohl an einen Gott, Der ihnen das irdische Leben gestalten konnte nach Seinem Willen, und also galten ihre Bitten nur der Verbesserung des Erdendaseins. Der Seele und ihrer Gestaltung wurde nicht geachtet, und es ergab dies eine weltlich eingestellte Menschheit, der geistiges Streben fremd war. Dies war das Werk des Widersachers, der den Willen des Menschen noch zu sehr in seiner Gewalt hatte, der sie aber auch antrieb zur Lieblosigkeit gegeneinander. Um des irdischen Wohllebens willen waren den Menschen alle Mittel recht, und ihr Sinnen und Trachten war böse und lieblos. Und in dieser Zeit stieg der Herr zur Erde.... In dieser Zeit lebte der Mensch Jesus, in Dessen Herzen das Verlangen nach Gott übergroß war und Dessen Lebensziel die Vereinigung mit Gott war.... Der Zusammenschluß mit Gott war nur möglich in innigster Liebe, und Jesus gab Liebe allen Menschen, Er war unerschöpflich in Seiner Liebe, und Er nahm die ewige Liebe Selbst in Sich auf. Jesus sah die Schwäche der Menschen und daß ihnen der Wille mangelte zum Guten.... Er wußte, daß nur die Liebe ihnen Erlösung bringen konnte und Er predigte Liebe allen Menschen, um sie dadurch der Macht des Widersachers zu entreißen. (Doch der Wille dessen war stärker und so zwang er den menschlichen Willen immer wieder nieder.)

Indem Jesus Christus Seinen Willen völlig dem Willen Gottes unterstellte, indem Er betete: "Vater, nicht Mein, sondern Dein Wille geschehe...." machte Er Sich den Willen Gottes zu eigen, Er gab Seinen Willen Gott hin und nahm dem Widersacher die Gewalt über Seinen Willen, und also brach Er durch Seinen Tod am Kreuze den Willen des Widersachers und entwand die Menschheit, für die Er starb, gleichfalls dem Willen dessen, denn es litt der Mensch Jesus den Tod am Kreuze, um dadurch die Menschen frei zu machen von ihrem Peiniger. Und Gott nahm das Opfer an, und Er gibt einem jeden Menschen verstärkte Kraft, der sich der Gnaden des Erlösungswerkes bedienen will und Gott gleichfalls seinen Willen hingibt.... Denn wer in der Nachfolge Jesu steht, der wird auch das Verlangen haben, dem zu entfliehen, der ihn binden will. Doch erkennt er Jesus Christus nicht an, so gehört er zu jenen, die noch gefesselt sind durch den Willen des Gegners von Gott. Über jene hat er noch Gewalt und ihr eigener Wille ist nicht stark genug, dieser Gewalt sich zu entwinden. Er wird sich immer wieder beugen unter dessen Willen und kann daher niemals frei werden. Jesus brachte das Opfer für die Menschen, die allein (selbst?) zu schwach waren.... Seinen starken Willen setzte Er dem Willen des Feindes entgegen und diesem Willen konnte der Widersacher nicht standhalten. Denn Jesus nahm die Kraft aus Gott in Anspruch, die Ihm durch die innige Verbindung mit Gott zuströmte. Und wer Jesus Christus anerkennt als den göttlichen Erlöser, der wird gleichfalls Gebrauch machen können von der Kraft Gottes, denn das ist die Gnade des Erlösungswerkes, daß des Menschen Wille stark wird, um widerstehen zu können.... daß der Mensch die Kraft übermittelt bekommt, die er für den Aufstieg zur Höhe benötigt. Jesus Christus hat den Menschen den Weg gezeigt, der zur Höhe führt. Auch dies ist eine Gnade, daß der Mensch sich an Ihm ein Vorbild nehmen kann, damit er sein Leben auf Erden nach Seinem Beispiel lebt.... in Liebe und Gerechtigkeit.... Und wem es nun ernst ist um die Nachfolge Jesu, wer sich bemüht, seine Seele zu gestalten nach Seinem Vorbild, wer unentwegt tätig ist in Liebe, wer sein Kreuz geduldig auf sich nimmt und immer nur betet: "Vater, Dein Wille geschehe....", dessen Wille wird stark sein und sich dem Feind seiner Seele entwinden. Denn durch das Anerkennen Jesu als Gottes Sohn und Erlöser der Welt hat er ein Anrecht auf die von Ihm erworbenen Gnaden. Es wird ihm der Weg nach oben leicht werden, er wird ihn niemals ohne Führung zu gehen brauchen, denn immer erstrahlt ihm das Bild des Heilands am Kreuze, und er weiß, daß Jesus Christus für ihn gestorben ist und daß ihm dadurch unermeßliche Qualen erspart geblieben sind. Er weiß, daß nichts ihm zu schwer wird, weil Jesus ihm Kraft vermittelt hat durch Seinen Tod am Kreuze. Er weiß, daß sein Wille nicht wankend wird, wenn er Ihn um Gnade bittet, und er weiß, daß die Macht des Widersachers geringer geworden ist, daß er ihn überwinden kann, so er will, weil ihm die Kraft zugeht durch eben seinen Willen. Ist dieser Gott zugewandt, so ergreift ihn die Liebe Gottes und befreit ihn völlig aus der Gewalt des Gegners. Zuvor aber war der Wille des Menschen so schwach, daß er nicht frei wurde aus jener Gewalt. Und diese Willensschwäche erbarmte den Menschen Jesus.... Er setzte Seinen starken Willen dem Gegner Gottes entgegen und hat ihn besiegt. Und der Jesus Christus anerkennt, der wird ihn gleichfalls besiegen, weil er bewußt die Gnaden des Erlösungswerkes in Anspruch nimmt....

Amen