• Înapoi

Instinctele din etapele preliminare determină caracterul....

Faza actuală a existenței ființei umane este aproximativ aceeași cu starea de spiritualitate în orice formă exterioară și, într-adevăr, ființa va trebui să lupte întotdeauna cu rezistențele care sunt încă mai puternic prezente în ea, astfel încât, prin urmare, ființa umană trebuie să lupte în existența pământească împotriva instinctelor rele din ea însăși. Acestea sunt acum extraordinar de puternic dezvoltate, cu atât mai mult cu cât ființa a avut ocazia să se desprindă de ele într-un stadiu preliminar. Aceste instincte din stadiile preliminare își lasă acum amprenta și asupra ființei, adică ființa umană trebuie acum să lupte deosebit de puternic împotriva unor astfel de instincte, în timp ce ființa umană care și-a îndeplinit de bunăvoie sarcina înainte, se bucură de un mod de viață mai ușor și care, în consecință, se află deja într-o anumită stare de maturitate. Voința de a servi face ca ființa să fie în mod corespunzător liberă, chiar dacă este încă închisă într-un înveliș. Iar această ființă, acum nerezistentă, va anima o formă care, de asemenea, poartă deja în exterior semnul voinței ființei. Forma exterioară va fi, prin urmare, întotdeauna de așa natură încât din ea se poate deja concluziona gradul de maturitate al sufletului. În întruparea ca ființă umană se vor uni întotdeauna astfel de substanțe sufletești care au aceeași natură; dar și lupta pe Pământ va fi în consecință, deoarece multe substanțe sufletești se unesc și influențează ființa exact în același mod ca și în forma anterioară. Cu cât ființa învață mai repede să-și depășească defectele, cu atât mai puțin se va împotrivi și astfel poate fi deja răbdătoare, binevoitoare și dornică în etapele preliminare.... Dacă, totuși, are un instinct în sine, va trebui să sufere de același lucru ca și o ființă umană, iar acest lucru îi determină caracterul.

Amin

De aandriften van de voorstadia zijn bepalend voor het karakter

De huidige fase van het menselijke bestaan is ongeveer dezelfde als de toestand van het geestelijke in elke uiterlijke vorm en steeds zal het wezenlijke wel met tegenstand, die nog heel invloedrijk in hem aanwezig is, moeten strijden, zodat de mens dus tijdens het aardse bestaan moet strijden tegen deze boze aandriften. Deze zijn nu buitengewoon sterk ontwikkeld, naarmate het wezenlijke in een voorstadium meer gelegenheid had om uit te razen.

Deze aandriften van de voorstadia drukken nu ook hun stempel op het wezenlijke. Dat wil zeggen dat de mens nu bijzonder sterk tegen zulke aandriften moet strijden, terwijl de mens, die eerst gewillig zijn taak uitgevoerd heeft en zich bijgevolg nu al in een bepaalde staat van rijpheid bevindt, zich in een makkelijkere levenswandel verheugt.

De wil om te dienen maakt het wezenlijke overeenkomstig hiermee vrij, ook wanneer het nog door een omhulsel omsloten is. En dit wezenlijke, dat zich niet verzet, zal nu een vorm bewonen, die ook naar buiten toe het kenmerk van de bereidwilligheid van het wezen draagt. De uiterlijke vorm zal steeds zo zijn, dat men al daaraan de rijpheidsgraad van de ziel concluderen kan.

In de belichaming als mens zullen zich nu steeds zulke zielensubstanties verenigen, die dezelfde wezenlijke aard hebben. Maar de strijd op aarde zal nu ook overeenkomstig daarmee zijn, want er verenigden zich vele zielensubstanties en die beïnvloeden het wezen precies op dezelfde manier als in de vorige vorm. Hoe eerder het wezen de gebreken leert overwinnen, des te minder weerstand biedt het en het kan dus al in de voorstadia geduldig, bereidwillig en ijverig zijn. Als het echter een aandrift behoudt, dan zal het ook als mens onder deze aandrift te lijden hebben en dit is bepalend voor zijn karakter.

Amen