• Înapoi

Erupții.... Activitatea spiritualului nelegat....

De îndată ce miezul Pământului începe să se agite, un vuiet extraordinar străbate aerul, căci împrejurimile Pământului simt erupția spiritualului din interiorul Pământului și sunt afectate în mod extraordinar. Căci forma până atunci cea mai dură a legăturii devine extraordinar de activă prin libertatea sa bruscă și influențează acum spiritualul deja mai matur în așa fel încât în natură se produc cele mai ciudate schimbări, deoarece spiritualul devenit liber, care se află încă la începutul dezvoltării sale, încearcă să își modeleze cursul de dezvoltare așa cum crede de cuviință..... El vrea să se întruchipeze în creații care au ca premisă un grad mai mare de maturitate. Dar spiritualul în formă se împotrivește acestui lucru, și astfel se dă și o luptă între spiritualul deja mai matur și cel încă imperfect, iar acest lucru se soldează cu o izbucnire tumultoasă care va fi audibilă pe Pământ. Și acesta va fi începutul a ceea ce va arunca întreaga lume în groază.... Spiritualul din pământ se împinge spre suprafață, tânjește după lumină, iar trecerea bruscă din zona celor complet nerăscumpărați în cea a împărăției, care și ea ține deja spiritualul aproape de răscumpărare, este foarte potrivită pentru a provoca cele mai incredibile procese din natură, pe care ființa umană nu le poate explica pământesc, dar care își au toate rațiunea lor....

Afluxul de entități spirituale, care au decis și astfel s-au declarat dispuse să fie de folos, umple spațiul din afara Pământului, unde au avut loc erupțiile, cu acest impuls de activitate, care nu se poate încă desfășura, și stimulează spiritualul încă nelegat care rezidă în atmosferă la o activitate extraordinară, astfel încât furtuni inimaginabile însoțesc astfel de catastrofe naturale și forțe ale naturii se frâng (erup), despre a căror putere și efect omul nu-și poate face o idee. Și, prin urmare, el va fi lipsit și de orice capacitate de gândire, spiritualul îl va presa atât de tare încât îi va lipsi orice judecată rațională a evenimentelor și va lăsa cu slăbiciune și fără voință totul să treacă pe lângă el. De îndată ce spiritualul poate să se exprime cumva și să lase să pătrundă impulsul său de activitate, șocurile pământului se potolesc. Ceea ce vrea să slujească se separă de ceea ce rămâne încă în rezistență față de Dumnezeu, se împinge spre suprafața Pământului, se alătură unei entități spirituale în activitate, iar această din urmă activitate se desfășoară acum cu o forță sporită. Toate aceste entități sunt încă nelegate și, prin urmare, se dezlănțuie într-un mod devastator. Ele sunt mai puternice decât ceea ce este deja legat în lumea vegetală și animală, iar această entitate spirituală nu poate oferi o rezistență suficientă și nu se poate apăra, astfel încât entitatea spirituală nelegată distruge forma exterioară a acesteia și astfel creațiile sunt adesea dizolvate tocmai de aceste forțe ale naturii, și aceasta cu aprobarea divină; pentru că atunci când a sosit timpul, pe care Dumnezeu l-a stabilit pentru încheierea unor astfel de dezastre, El leagă din nou entitatea spirituală, care a devenit acum liberă, în forme exterioare și le atribuie activitatea lor.... Astfel apar din nou creații complet noi de orice fel.... ceea ce trăiește piere, iar ceea ce Dumnezeu rânduiește să trăiască se ridică într-o nouă viață.... De aceea, astfel de dezastre naturale nu vor dura mult timp. Cu cât forțele eliberate se dezlănțuie mai nestăpânit, cu atât mai repede vor fi alungate din nou, pentru că altfel ar rezulta o distrugere completă a celor existente, ceea ce, însă, nu este în voința divină. Este permisă doar o schimbare a ceea ce există, adică voită de Dumnezeu, dar nu și o distrugere a ceea ce este. Cu toate acestea, schimbările sunt atât de enorme, încât omul se confruntă cu o expresie divină a voinței care trebuie să-l zguduie în cele mai profunde profunzimi, cu condiția să nu fie doar cu mintea lumească și să privească procesul doar din punct de vedere material. Dacă vocea lui Dumnezeu Însuși nu-i vorbește în astfel de evenimente, atunci cele mai puternice fenomene naturale sunt fără rost pentru sufletul său, atunci spiritualul din el este încă foarte departe în regres și cu greu mai există o altă posibilitate de dezvoltare spirituală superioară pentru astfel de oameni care nu sunt conștienți de măreția și omnipotența lui Dumnezeu în astfel de dezastre naturale...

Amin

Eruptions.... Atividade do Unbound Spiritual....

Assim que o núcleo da Terra começa a agitar-se, um tremendo rugido percorre o ar, pois o ambiente da Terra sente a erupção do espiritual a partir do interior da Terra e é tremendamente afetado. Pois a forma mais dura do limite, até agora, torna-se extraordinariamente ativa através de sua liberdade repentina e agora influencia o espiritual já mais maduro de tal forma que as mudanças mais estranhas ocorrem na natureza, já que o espiritual que se tornou livre, que ainda está no início de seu desenvolvimento, tenta moldar o seu curso de desenvolvimento como ele vê..... Quer encarnar-se em criações que tenham um grau de maturidade superior como pré-requisito. Mas o espiritual na forma resiste a isso, e assim também se trava uma batalha entre o espiritual já mais maduro e o ainda imperfeito, e isso resulta em um surto tumultuoso que será audível no mundo. E este será o início do que mergulhará o mundo inteiro no horror.... O espiritual na terra empurra para a superfície, anseia por luz, e a súbita mudança da área do completamente não redimido para o reino, que também já mantém o espiritual próximo da redenção, é bem adequada para causar os processos mais inacreditáveis na natureza, que o homem não pode explicar a si mesmo terrenos, mas que todos têm a sua razão....

O influxo de entidades espirituais, que decidiram e assim se declararam dispostas a servir, preenche o espaço fora da Terra, onde ocorreram as erupções, com este impulso de atividade, que ainda não pode se desenvolver, e estimula o espiritual, que ainda não está preso e reside na atmosfera, a uma atividade extraordinária, de modo que tempestades inimagináveis acompanham tais desastres naturais e forças naturais irrompem (irrompem), de cuja força e efeito o ser humano não pode formar uma idéia. E, portanto, ele também será privado de toda a capacidade de pensar, a vontade espiritual o pressionará tanto que lhe faltará todo o julgamento racional dos acontecimentos e deixará tudo passar por ele, fraca e voluntariamente. Assim que o espiritual pode, de alguma forma, expressar-se e deixar passar o seu impulso de atividade, os tremores da Terra diminuem. O que quer servir separa do que ainda permanece em resistência a Deus, empurra em direção à superfície da Terra, une uma entidade espiritual em atividade, e esta última atividade é agora realizada com maior força. Todas estas entidades ainda não estão vinculadas e, portanto, correm um motim devastador. Eles são mais fortes do que aquilo que já está ligado no mundo vegetal e animal, e esta entidade espiritual não pode oferecer resistência suficiente e defender-se, de modo que a entidade espiritual sem limites destrói a sua forma externa e, assim, as criações são muitas vezes dissolvidas precisamente por essas forças da natureza, e isto com a aprovação divina; pois quando chegou o momento, que Deus fixou para o fim de tais desastres, Ele une novamente a entidade espiritual, que agora se tornou livre, em formas externas e atribui-lhes a sua actividade.... Assim, criações completamente novas de todos os tipos surgem novamente.... o que vive perece e o que Deus ordena a viver surge em nova vida.... É por isso que tais desastres naturais não vão durar muito tempo. Quanto mais descontroladas forem as forças libertadas, mais rapidamente serão novamente banidas, pois, caso contrário, o resultado seria uma destruição total do existente, o que, no entanto, não está na vontade divina. Apenas uma mudança do que existe é permitida, ou seja, vontade de Deus, mas não uma destruição do que é. No entanto, as mudanças são tão imensas que o ser humano é confrontado com uma expressão divina da vontade que o deve abalar nas profundezas mais profundas, desde que ele não seja meramente mundano e apenas visualize o processo materialmente. Se a voz do próprio Deus não fala com ele em tais eventos, então os fenômenos naturais mais poderosos são sem propósito para sua alma, então o espiritual nele ainda está muito longe em regressão, e não há quase nenhuma outra possibilidade de desenvolvimento espiritual superior para tais pessoas a quem a grandeza e onipotência de Deus não chega à sua consciência em tais desastres naturais....

Amém