• Înapoi

Voința liberă este indispensabilă pentru mântuire.... (Propria răscumpărare)....

În virtutea voinței libere, omul are în puterea sa de a se răscumpăra pe sine însuși, el este însă slab și neputincios fără folosirea mijloacelor harului, fără aportul de putere spirituală. Harul este tot ceea ce Dumnezeu dă ființei umane în iubirea Sa, dacă aceasta îl dorește.... A sta în harul lui Dumnezeu înseamnă a fi în permanență îngrijit de iubirea Sa, iar această iubire intervine oriunde ființa umană este în pericol. Dacă sufletul său este în pericol, iubirea divină îl va ajuta, cu condiția ca ființa umană să nu se opună ea însăși acestui ajutor. Cel mai eficient mijloc al harului este rugăciunea. Rugăciunea este mijlocul de a primi haruri nemăsurate, adică putere și ajutor mereu și mereu în toate nevoile și suferințele sufletului. Rugăciunea face ca ființele spirituale bune să se pună la dispoziția ființei umane, adică să dea puterea pe care o posedă din belșug celui care cere putere în rugăciune. Pentru că atunci voința liberă a ființei umane a fost activă pentru a cere putere de la Dumnezeu. Rugăciunea este, așadar, un mijloc de a primi har nemăsurat. Și un alt mijloc al harului este activitatea de iubire..... Căci cu fiecare act de iubire dezinteresată față de aproapele, harul divin curge spre el sub forma iubirii divine, iar aceasta îl îndeamnă pe om la o iubire tot mai activă, și numai prin iubire se răscumpără, astfel că puterea din ființa umană devine cu atât mai puternică cu cât practică mai mult iubirea și primește astfel harul lui Dumnezeu, adică o putere sporită pentru răscumpărarea sa. Nici o putere sau har nu poate curge către o persoană care doar îndeplinește o formă oarecare, inima sa lăuntrică trebuie să-l îndemne să se roage și să iubească..... Numai atunci i se poate împărtăși harul. Și grijile, bolile și necazurile sunt dovezi ale iubirii divine, pentru că ele sunt menite să aducă ființa umană în starea de a aplica mijloacele harului, astfel încât să implore ajutor în rugăciune și să devină activă în iubirea față de aproapele său. Astfel, Dumnezeu îi îndrumă pe oameni astfel încât aceștia să dorească să stea sub razele soarelui divin al harului, El le oferă, ca să spunem așa, mijloacele harului, astfel încât ei să le folosească. Cu toate acestea, persoana perfectă din punct de vedere spiritual are aceeași voință ca și Dumnezeu și, în calitate de executant al voinței, depune același efort pentru a influența ființele de pe Pământ astfel încât acestea să folosească mijloacele de har.... ea stimulează voința ființei umane să fie activă în mod iubitor și să apeleze la Dumnezeu pentru a primi puterea Lui.... numai atunci este folosit corect liberul arbitru, atunci ființa umană este capabilă să se răscumpere pe sine, pentru că face totul cu ajutorul lui Dumnezeu, se folosește de harul lui Dumnezeu și astfel trăiește în și cu Dumnezeu....

Amin

Vrije wil noodzakelijk voor de verlossing – (Zelfverlossing)

Op grond van de vrije wil heeft de mens het in zijn macht zichzelf te verlossen. Hij is alleen zwak en krachteloos omdat hij geen gebruik maakt van het genademiddel, dus zonder gebruikmaking van geestelijke kracht. Genade is alles, wat God in Zijn liefde aan de mens geeft, als de mens hiernaar verlangt. In de genade van God te staan, betekent voortdurend door Zijn liefde verzorgd te worden en deze liefde grijpt overal in, waar de mens in gevaar verkeert. Als er gevaar voor zijn ziel dreigt, zal de goddelijke liefde hem helpen, voor zover de mens zich niet tegen deze hulp verzet.

Het doeltreffendste genademiddel is het gebed. Het gebed is het middel om mateloos genaden te kunnen ontvangen, dat wil zeggen steeds weer kracht en hulp in alle nood en leiden van de ziel te ontvangen. Het gebed brengt teweeg, dat de goede geestelijke wezens zich behulpzaam aan de mensen ter beschikking stellen, dat wil zeggen dat ze de kracht, die ze in alle overvloed bezitten, afgeven aan de mensen, die hier in het gebed om vragen. Want dan is de vrije wil van de mens bezig geweest om kracht uit God te vragen. Het gebed is dus een middel om mateloos genaden te ontvangen.

En een ander genademiddel is het werkzaam zijn in liefde. Want met elk werk van onbaatzuchtige naastenliefde stroomt de goddelijke genade hem in de vorm van goddelijke liefde toe en deze spoort de mens tot steeds actievere liefdadigheid aan en enkel door de liefde verlost de mens zichzelf. Zodoende wordt de kracht in de mens des te sterker, naarmate hij zich in de liefde oefent en daardoor de genade van God in ontvangst neemt, dat wil zeggen dat zijn kracht voor zijn zelfverlossing toeneemt. Er kan geen kracht of genade naar de mens toestromen, die alleen maar één of andere formaliteit vervult. Het innerlijke van het hart moet hem aansporen om te bidden en lief te hebben. Alleen dan kan hem genade geschonken worden.

En bezorgdheid, ziekte en ellende zijn bewijzen van de goddelijke liefde, want ze moeten de mensen in de toestand brengen om de genademiddelen te gebruiken, dus in het gebed om hulp te smeken en actief in de naastenliefde te worden. En God leidt de mensen zo, dat ze het verlangen in zich dragen om in de stralen van de goddelijke zon te staan. Hij biedt hun in zekere zin de genademiddelen aan, opdat ze zich hiervan bedienen.

Maar het geestelijk volmaakte heeft dezelfde wil als God en spant zich als uitvoerende van die wil op dezelfde manier in om de wezens op aarde te beïnvloeden, opdat ze zich van het genademiddel bedienen. Ze sporen de wil van de mens aan om liefhebbend werkzaam te zijn en God om Zijn krachtschenking te smeken. Pas dan wordt de vrije wil goed gebruikt. De mens is dan in staat om zichzelf te verlossen, want hij doet alles met behulp van God. Hij doet een beroep op de genade van God en leeft zodoende in en met God.

Amen