• Back

저세상에서 하는 후회. 성장.

너희가 언젠가 이 땅의 삶을 잘못 산 일을 저세상에서 깨닫게 될 때 너희는 이 땅에서 잃어버린 시간을 몹시 후회하게 될 것이다. 그리고 너희가 이 땅에서 잃어버린 시간은 단지 세상적으로 살고 자신 안에 어떤 영적 생각도 하지 않은 날들이고 너희가 인간으로 육신을 입은 이유인 실제적인 목적에 합당하지 않는 날들이다. 너희가 이 땅에서 사는 동안에는 너희가 깨달음을 가지고 있을지라도 너희는 이런 깨달음을 진지하게 여기지 않는다. 그러나 그런 삶이 저세상에서 너희가 치울 수 없는 무거운 바위처럼 너희를 짓누를 것이다. 너희는 항상 또 다시 이 땅의 날들을 기억할 것이고 모든 쓸모없아 보낸 날들에 대해 후회할 것이다. 그러나 너희는 또한 너희의 혼의 구원을 위해 일할 수 있었지만 너희가 활용하지 않은 모든 기회에 대해 쓰라리게 후회할 것이다.

그리고 너희가 영의 나라에서 이런 깨달음에 도달하고 너희가 완전히 깊은 어두움에 빠진 사람들과 그들이 자신의 잘못이 무엇인지 깨닫지 못하기 때문에 어떤 후회도 하지 않는 사람들에게 속하지 않으면, 너희는 여전히 축복을 받았다고 말할 수 있다. 그런 사람들은 조그마한 빛을 본 후에 이 땅의 삶이 얼마나 헛되게 살았는 지를 깨닫는 깨달음에 이르기까지는 여전히 오랜 시간을 투쟁해야만 할 것이다. 그러나 이런 희미한 빛이 임하면, 혼이 쓰라리게 후회하게 만들 수 있고 자신의 내면으로 들어가 그들의 생각과 의지를 바꾸게 할 수 있다.

그리고 이제 아주 많은 힘이 그들에게 제공될 수 있고 그들이 이제 고난을 당하는 혼에게 도움을 주는 일을 할 수 있고 그러면 그들이 비록 이 땅의 삶에서 가능했던 것보다 훨씬 더 어려운 조건이라 할지라도 위로 성장이 보장 된다. 그러므로 후회가 먼저 성장에 앞서야만 한다. 왜냐면 깨닫기 시작한 혼이 비로소 그들의 상태를 바꾸려고 시도하고 모든 깨달음이 그들에게 헛되게 산 이 땅의 삶을 보여주고 쓰라린 후회가 결과로 나타나고 그러나 이는 또한 그들의 불행한 상태가 변화되는 일을 의미하기 때문이다.

그러므로 인간이 이 땅에 사는 동안 아주 미약한 깨달음이라도 얻고 이 땅의 삶의 목적을 깨닫기 시작하고 이 땅을 떠나기 전에 자신에 대한 작업을 한다면, 그런 일은 인간에게 가장 중요한 의미가 있다. 왜냐면 아무리 작은 깨달음이라도 가지고 저세상으로 갈 수 있게 되는 일이 혼에게 항상 한줄기의 빛을 의미하기 때문이다. 혼은 죽음 후에 극심한 어두움 속에 빠지지 않을 것이고 황혼의 빛 가운데 자신의 길을 찾을 수 있게 될 것이고 혼의 눈에서 비늘이 떨어질 것이며 그러면 혼은 또한 자신이 빛을 얻기 위해 모든 일을 행할 것이다.

혼은 또한 자신이 일하기를 원한다면, 영의 나라에서 많은 일이 혼을 기다리고 있다는 것을 깨달을 것이다. 작은 희미한 빛이 혼에게 올바른 길을 보여주고 혼은 이제 이 땅의 삶을 올바르게 활용하지 못한 일에 대한 후회와 함께 올바른 길을 간다. 그러나 혼은 또한 도움에 대한 지속적인 희망을 가지고 간다. 혼이 예수 그리스도를 깨닫고 그에게 도움을 청한다면, 도움이 혼에게 확실하게 제공될 것이다. 그러면 혼은 희망이 없게 멸망받은 것이 아니고 높은 곳으로 올라갈 수 있다. 그러나 혼은 아버지의 심장에서 무한한 축복을 받는 하나님의 자녀권에 도달하는 수준에 절대로 도달할 수 없다. 이 땅에서 그들에게 주어진 과제를 완수하려고 시도하고 이 땅에서 이미 그들의 영원한 아버지와 연합을 구하고 연합을 이룬 사람들의 운명이 하나님의 자녀권을 얻는 운명이다.

아멘

Pocăința în Viața de Apoi.... Ascensiune....

Într-o zi veți regreta amarnic timpul pierdut în viața pământească, când veți recunoaște în lumea de dincolo ceea ce ați pierdut din propria vină în viața pământească. Iar viața pământească pierdută este fiecare zi trăită doar în mod lumesc, în care nu ați lăsat loc niciunui gând spiritual în voi.... și care, prin urmare, nu a corespuns scopului real care justifică întruparea voastră ca ființă umană. Atâta timp cât rămâneți pe Pământ, nu luați în serios această cunoaștere, chiar dacă o dețineți. Dar în împărăția de dincolo va fi ca o piatră grea pe care nu o veți putea rostogoli. De fiecare dată aceste zile se vor întoarce la voi și veți regreta fiecare faptă inutilă, așa cum veți regreta cu amărăciune fiecare ocazie nefolosită când ați fi putut lucra pentru mântuirea sufletului vostru. Și veți fi numiți binecuvântați dacă această cunoaștere vă vine în împărăția spirituală, dacă nu faceți parte dintre cei care sunt complet cuprinși de întuneric și care nu simt nici o remușcare, pentru că pur și simplu nu recunosc ceea ce ei înșiși au provocat.... care vor trebui să lupte încă mult timp pentru a ajunge vreodată în starea în care să vadă o mică licărire de lumină și abia atunci să conștientizeze cât de zadarnică a fost viața lor pământească.... Căci, de îndată ce această licărire de lumină este prezentă, remușcările amare pot determina sufletul să privească în sine și să-și schimbe gândirea și voința.... Și acum i se poate da atât de multă putere încât poate fi acum și activ în mod util pentru sufletele nevoiașe, și atunci are și el certitudinea unei ascensiuni, chiar dacă în condiții mult mai dificile decât a fost posibil în viața pământească. De aceea, pocăința trebuie să preceadă mai întâi o ascensiune, căci numai sufletul care începe să recunoască caută să-și schimbe starea, și fiecare recunoaștere îi arată și calea zadarnică a vieții pământești, iar remușcările amare vor fi întotdeauna rezultatul, dar vor însemna și punctul de cotitură în starea sa nefericită. De aceea, este extrem de important ca ființa umană să dobândească o cunoaștere, chiar și slabă, încă de pe Pământ, atunci când începe să recunoască scopul vieții pământești și încă mai lucrează asupra sa înainte de a pleca din această lume. Pentru că a putea trece dincolo cu cea mai mică cunoaștere înseamnă întotdeauna o licărire de lumină pentru acest suflet.... el nu va fi cufundat în întunericul cel mai mare după moarte, ci va putea să se orienteze în penumbră și îi vor cădea solzii de pe ochi, iar atunci va face totul pentru a-și procura lumină. De asemenea, el va realiza că îl așteaptă multă muncă în împărăția spirituală, dacă este dispus să o facă, iar mica licărire de lumină îi va arăta și ea calea corectă pe care o va urma acum, cu siguranță cu sentimentul de remușcare pentru că nu a folosit cum trebuie viața pământească, dar și cu speranța constantă a ajutorului care îi va fi acordat cu siguranță de îndată ce îl va recunoaște pe Iisus Hristos și va apela la ajutorul Lui. Atunci nu se va pierde fără speranță, ci poate urca, numai că nu va putea atinge niciodată gradul care să-i aducă beatitudinea nelimitată la inima Tatălui.... filiația divină, care este soarta celor care caută să împlinească sarcina ce le-a fost dată pe Pământ.... care au căutat și au găsit deja unirea cu Tatăl lor din eternitate pe Pământ....

Amin