• Back

예수는 자신의 역사를 미리 알았다.

나는 너희를 위해 고통받기 원했다. 그러므로 나는 의식적으로 십자가의 죽음을 준비했고 나는 너희를 위험과 죽음에서 구원하기 위해 내가 가야야만 했던 극도로 어려운 고난의 길을 알았다. 나는 내 앞에 있는 모든 것을 보았고 내가 감당해야만 하는 일은 나에게 전혀 비밀이 아니었지만 그럼에도 불구하고 나는 그 길을 갔다. 나는 거부하지 않았고 위험을 피하지 않고 의식적으로 그 길을 갔다. 왜냐면 내가 단지 내 구속역사의 과정을 보았을 뿐만 아니라 가장 큰 환난 가운데 땅에 쓰러진 내 피조물들의 연약함과 속박을 보았고 단지 십자가의 내 고통과 죽음을 통해 그들을 해방시킬 수 있다는 것을 보았기 때문이다.

내 영의 눈 앞에 모든 것이 밝고 선명했고 내 대적자의 잔인한 권세와 끊임없이 커져가는 심연 속에 있는 하나님을 떠나 타락한 존재들과의 간격을 선명하게 보았다. 나는 한 쪽의 가장 깊은 어두움을 보았고 다른 한쪽의 가장 밝은 빛과 축복을 보았다. 나는 빛에서 왔고 어두움 속으로 빛을 전해주기를 원했다. 그러나 이를 위해 다리가 필요했고 고통받는 혼을 깊은 곳에서 빛으로 끌어 올릴 권리를 얻기 위해 내가 무언가를 제공해야만 했다. 나는 불행한 피조물들의 생명을 사기 위해 내 목숨을 드려야만 했다. 자신을 내어주고 내가 가진 가장 높은 것을 희생하는 단 한가지의 방법이 있었다. 즉 죄의 결과로 죽은 자들을 향한 사랑에서 내 생명을 희생하는 단 한가지의 방법이 있었다. 나는 내 생명으로 그들의 생명에 대한 대가를 치러야만 했다.

내 눈 앞에 모든 것이 밝고 선명했다. 그러므로 나는 말할 수 없는 고통을 이미 이전부터 겪었다. 왜냐면 인간으로 내가 너희와 같은 성정을 갖도록 창조되었고 죽음과 끔찍한 고통에 대한 두려움과 그리고 나 자신이 무기력하게 될 수 있고 내 힘이 너무 연약해서 내가 실패하면, 타락한 내 형제들이 큰 어려움에 처하게 될 것이라는 두려움의 감정을 가졌기 때문이다. 그러나 일어나야 할 그 날이 가까이 다가올수록 내 힘이 커졌고 내 힘은 불행한 인류에 대한 내 사랑처럼 커졌고 나는 불행한 인류의 위험을 매일 점점 더 많이 깨달았다.

앞에 놓인 일 앞에 내가 때때로 나약함에 빠졌지만 내가 시작한 일을 완수하려는 내 의지는 약해지지 않았다. 왜냐면 내 안의 인간적인 요소가 항상 아버지와 연결되어 있었고 아버지가 나를 힘으로 채워주었고 이로써 내 사랑이 항상 더 강해졌고 내가 마침내 완전하게 의식하는 가운데 죽음을 맞이했기 때문이다. 왜냐면 내가 이제 죽음을 극복해야만 한다는 것을 깨달았고 죽음을 극복하는 일이 또한 내 임무라는 것을 깨달았기 때문이다.

십자가로 가는 길은 쓰라리고 고통스러웠다. 왜냐면 깊은 곳에서 빛으로 올라오기 원하는 모든 사람을 위해 빛의 나라의 문을 열기 위해 내가 가장 깊은 어두움을 통과해야 했기 때문이다. 그러나 나는 내 구속역사와 내 십자가 죽음이 없이는 구원받을 수 없게 멸망을 받았을 너희를 돕기 위해 인간으로서 가장 쓰라린 고난과 고통을 견뎌야만 했다. 그러므로 인간으로 사는 내 이 땅의 삶은 극도로 고통스러웠다. 왜냐면 아버지가 내 겉형체 안에서 자신을 계시한 이래로 나는 나를 기다리고 있는 모든 일을 알았고 자원하여 십자가의 길을 갔고 그럴지라도 아버지의 뜻이 아니라 타락한 자를 향한 내 사랑이 타락한 자들을 구원하는 일을 성취하도록 이끌었기 때문이다. 이 사랑이 나에게 죽음의 시간까지 버틸 수 있는 힘을 주었다.

아멘

Iisus a fost conștient de lucrarea Sa dinainte....

Am vrut să sufăr pentru voi și de aceea M-am pregătit în mod conștient pentru moartea pe cruce.... Știam despre calea extrem de dificilă a suferinței pe care trebuia să o parcurg pentru a vă răscumpăra din adversitate și moarte.... Am văzut totul înaintea Mea și nimic nu era secret pentru Mine ceea ce trebuia să îndur, și totuși am mers spre aceasta.... Nu M-am apărat, nu am fugit de pericol, ci am mers conștient în întâmpinarea lui. Pentru că nu am văzut doar acest parcurs al actului Meu de Mântuire, am văzut slăbiciunea și robia creaturilor Mele care zăceau la pământ în cea mai mare adversitate și cărora nu puteam să le aduc izbăvirea decât prin suferința și moartea Mea pe cruce.... În mod strălucitor și clar, totul stătea în fața ochiului Meu spiritual, puterea crudă a adversarului Meu, distanța abisală a celui căzut de Dumnezeu, care creștea constant.... Am văzut întunericul cel mai adânc pe de o parte și cea mai strălucitoare lumină și beatitudine pe de altă parte.... Am venit din lumină și am vrut să duc lumina și în întuneric, dar pentru aceasta era nevoie de o punte, trebuia să ofer ceva în schimb pentru a avea dreptul de a ridica sufletele chinuite din adâncuri spre lumină.... A trebuit să-mi folosesc viața pentru a cumpăra viața creaturilor nenorocite. Nu exista decât acest singur mod de dăruire:.... de a sacrifica cel mai înalt lucru pe care îl posedam.... Viața Mea, din dragoste pentru cei care erau morți ca urmare a păcatului. Cu Viața Mea a trebuit să plătesc pentru viața lor.... luminos și clar totul era în fața ochilor Mei, și de aceea am suferit de nedescris înainte, pentru că am fost creat ca ființă umană cu aceleași sentimente ca și voi.... cu frica de moarte, de suferințele cumplite și de Mine Însumi, că aș putea slăbi, că puterea Mea era prea slabă și că frații Mei căzuți vor trebui să rămână în mare adversitate dacă nu reușesc.... dar puterea Mea creștea cu cât se apropia ziua în care trebuia să se întâmple.... Puterea Mea a crescut, la fel ca și dragostea Mea pentru omenirea nenorocită a cărei nevoie o recunoșteam din ce în ce mai mult în fiecare zi.... Și, deși am fost afectat temporar de slăbiciune în vederea a ceea ce Mă aștepta, voința Mea nu a slăbit pentru a duce la bun sfârșit lucrarea pe care o începusem.... Căci ființa umană din Mine a rămas mereu unită cu Tatăl, Care M-a umplut de putere, astfel încât iubirea Mea a devenit tot mai puternică și, în cele din urmă, am intrat în moarte pe deplin conștient, pentru că acum recunoșteam, de asemenea, că moartea trebuia să fie învinsă și că aceasta era și sarcina Mea.... Calea spre cruce a fost amară și chinuitoare, pentru că a trebuit să trec prin cel mai adânc întuneric pentru a deschide poarta împărăției luminii pentru toți cei care vor să urce din adâncuri spre lumină.... Dar, ca ființă umană, a trebuit să îndur cele mai amare suferințe și chinuri pentru a vă ajuta pe voi, care erați iremediabil pierduți fără actul Meu de Mântuire, fără moartea Mea pe cruce.... Și de aceea, existența Mea pământească ca ființă umană a fost nespus de dureroasă, căci din momentul în care Tatăl Mi S-a revelat în învelișul Meu, am știut și Eu tot ceea ce Mă aștepta, și totuși am luat de bunăvoie calea crucii, căci nu voința Tatălui, ci dragostea Mea pentru cel căzut M-a împins să săvârșesc actul de Mântuire, iar această dragoste Mi-a dat puterea de a persevera până în ceasul morții....

Amin