• Back

내면의 깨달음을 구함.

내면의 깨달음을 얻는 은혜를 누구라도 구할 수 있다. 그는 그가 구한대로 하나님으로부터 받을 것이다. 하나님이 사람의 영을 깨우치면, 이에 대한 결과로 올바른 생각과 행동이 나타난다. 그러므로 내면의 깨달음을 구한 사람의 삶의 방식은 하나님의 뜻에 부합된다. 왜냐면 하나님의 영이 사람의 생각과 행동을 지배하기 때문에, 불의한 것을 두려워할 필요가 없고, 단지 선한 일을 실천에 옮기기 때문이다. 그러나 그는 이렇게 되기 위해 자신의 내면의 음성에 귀를 기울여야만 한다.

그는 영의 역사에 자신을 드려야만 한다. 즉 선한 영들 편에서 이제 그에게 주어지는 영향이 생각에 역사할 수 있도록, 자신의 심장을 열어야 한다. 사람의 의지가 영의 영향을 받을 것인지, 아닌지를 정한다. 그가 하나님에 의해 깨우침 받기 원하면, 하나님은 그의 가까이에 존재를 보내고, 그가 저항하지 않는 한, 존재가 그의 생각을 올바르게 인도한다. 저항은 자신이 인도받는 것을 거부하는 강한 의지이고, 이는 내적인 깨우침을 구하기 전에 한 목표를 정하고, 저항하지 않고 하나님의 인도에 자신을 맡기기 위해 나중에 이 목표를 포기하지 않는 것이다.

하나님께 영의 깨우침을 구한 사람은 자기 의지가 없이 하나님이 인도하는 대로 자신을 맡겨야만 한다. 그는 항상 내면에 귀를 기울여야만 하고, 심장에서 나오는 그를 인도하는 어떤 일을 하고 어떤 일은 하지 말라는 재촉을 따라야만 한다. 그는 내면의 느낌의 인도를 받아야만 한다. 왜냐면 진지하게 올바르게 행하려는 사람에게 이 느낌은 하나님의 음성이기 때문이다. 그가 자기 의지대로 하려고 하면 할수록, 영의 음성을 더 적게 들을 수 있다. 하나님은 자기 영을 통해, 사람 안에서 방해받지 않고 역사할 수 있기 위해, 사람들이 의지를 포기하고 하나님의 의지에 순종하기를 요구한다.

하나님의 영은 조건 없이 하나님께 헌신하는 사람에게 크고 선명하게 말한다. 하나님이 그를 인도하여, 모든 어려움을 통과하게 하고, 그의 생각을 올바르게 인도한다. 그래서 그가 행하는 일이나 행하지 않는 일이나 다 하나님의 뜻에 부합된다. 이는 사람들의 요구에 부합되는 것은 아니다. 사람들의 요구는 정한 목표를 향해 추구하는 일을 유일하게 의미 있게 생각하여 사람 자신의 의지를 강하게 해서 행해야 한다는 것이고, 의지를 포기하는 일을 부족한 것으로 여기는 것이다.

그러나 사람이 자신을 강하게 여겨, 단지 자신의 의지만으로 모든 것을 성취할 수 있다고 믿는 동안에는, 실제 세상의 성공은 거둘 수 있을 것이다. 그러나 자신의 영의 성장은 절대로 이룰 수 없다. 왜냐면 그의 생각이나 행동이 항상 하나님의 뜻에 부합할 수 없기 때문이다. 왜냐면 그가 하나님의 영에게 내면의 깨달음을 주기를 구하지 않았기 때문이고, 하나님 대적자의 영향이 자주 그의 생각과 행동에 미치고, 대적자에 속한 영적인 존재의 속삭임에 귀를 기울여 들음으로 그의 삶의 방식도 대적자에 속한 영적인 존재와 같아지기 때문이다.

그러므로 내면을 깨달음을 구하는 기도를 하라. 너희 안에 하나님의 영이 역사할 수 있도록 기도하라. 그런 후 너희 안에 들어온 생각에 너희 자신을 맡겨라. 심장에서 나오는 인도를 따르라. 너희는 잘못된 생각을 하거나, 잘못된 행동을 할 두려움을 가질 필요가 없다. 왜냐면 하나님이 약속한 것처럼 너희의 기도를 들어주고, 하나님이 자신을 신뢰하는 너희 안에 있는 영을 통해 역사하기 때문이다.

아멘

Cerere de iluminare interioară....

Fiecare persoană poate solicita harul iluminării interioare și va fi luată în considerare de Dumnezeu în funcție de dorința sa. Gândirea corectă și acțiunea corectă sunt consecințele dacă Dumnezeu luminează spiritul ființei umane și, astfel, conduita de viață a persoanei care apelează la harul iluminării interioare va corespunde și ea voinței lui Dumnezeu, deoarece dacă spiritul lui Dumnezeu determină gândirea și acțiunea persoanei, aceasta va face doar ceea ce este bun și nu trebuie să se teamă de nimic greșit. Totuși, trebuie să acorde atenție și vocii interioare, trebuie să se predea lucrării spiritului, adică trebuie să-și deschidă inima pentru a acorda influență gândurilor care îi vin acum din partea bună a spiritului. Voința ființei umane determină, de asemenea, influența ființelor spirituale asupra sa. Dacă dorește să fie luminat de Dumnezeu, Dumnezeu îi va oferi și ființele care îi ghidează corect gândirea, cu condiția să nu le opună rezistență. Rezistența, însă, ar fi o voință dură, care nu se poate lăsa călăuzită, care și-a fixat scopuri înainte de a cere iluminarea interioară și care nu este dispusă să renunțe la ele după aceea pentru a se încredința fără rezistență călăuzirii lui Dumnezeu. Cel care îi cere lui Dumnezeu iluminarea spiritului trebuie să fie pregătit să se predea de bunăvoie călăuzirii Sale, trebuie să asculte doar în interior și să cedeze la îndemnul inimii care îl împinge să facă sau să nu facă asta sau cealaltă. El trebuie să se lase ghidat de sentimentul său, căci acesta este vocea lui Dumnezeu, de îndată ce ființa umană se străduiește cu seriozitate să facă ceea ce este corect. Cu cât voința proprie devine mai activă, cu atât vocea spiritului este mai puțin auzită, Dumnezeu cere o renunțare la voință, o subordonare față de voința divină pentru a putea apoi să lucreze nestingherit în ființa umană prin spiritul Său. Duhul lui Dumnezeu va vorbi tare și clar tuturor celor care se predau necondiționat lui Dumnezeu..... El îi va călăuzi prin toate pericolele, le va ghida gândirea în mod corect și tot ceea ce fac sau nu fac va corespunde voinței divine. Este adevărat că acest lucru nu corespunde cerințelor umane care consideră că urmărirea unui scop stabilit este doar un lucru util, care, prin urmare, ar trebui să stimuleze voința proprie a ființei umane în activitate și să considere că renunțarea la voință este un neajuns. Totuși, atâta timp cât ființa umană se consideră atât de puternică încât crede că poate stăpâni totul doar prin voința sa, va putea într-adevăr să obțină succese pământești, dar nu se va dezvolta niciodată progresiv din punct de vedere spiritual, pentru că gândurile și acțiunile sale nu vor fi întotdeauna în conformitate cu voia lui Dumnezeu, deoarece neglijează să apeleze la spiritul lui Dumnezeu pentru iluminare interioară.... să o ceară. Căci puterea potrivnică lui Dumnezeu intervine adesea în gândurile și acțiunile sale; ființa umană ascultă șoaptele ființelor care sunt supuse puterii potrivnice și modul său de viață va fi în consecință. De aceea, rugați-vă pentru harul iluminării interioare, rugați-vă pentru lucrarea spiritului divin în voi și apoi abandonați-vă gândurilor care curg în voi.... urmează îndemnul inimii tale și nu va trebui să te temi că gândești sau că acționezi greșit, căci Dumnezeu ascultă cererea și El însuși lucrează prin duhul Său în oamenii care se încredințează Lui.... așa cum a promis....

Amin