• Back

Other translations:

물질과 영. 영적인 입자로서 영적인 존재와 한 영으로써 독립적인 영적인 존재

무엇이 세상이고 무엇이 세상의 물질인가? 많은 사람들이 이러한 질문을 가지고 생각한다. 그러나 그들은 그들의 이성의 생각하는 능력으로 이 문제를 해결할 능력이 없다. 모든 볼 수 있는 것들은 물질이다. 다시 말해 형태로 굳어진 성분들이다. 이 성분은 이전에는 볼 수 없는 것이었기 때문에, 다시 말해 영적인 성분이었기 때문에, 압축됨으로 말미암아 비로소 볼 수 있는 성분이 된 것이다. 영적인 성분은 하나님으로부터 생성되어 나온 능력이고, 하나님의 뜻에 따라, 하나님이 생각한 특정한 형체를 생각해둔 대로 형체화 된 것이다.

이런 형체는 다시 수없이 많은 입자들이 연합된 것이다. 그러므로 하나님의 뜻이라면, 모든 각각의 입자들을 다시 자유롭게 만들어 주기 위해, 분해될 수 있는 집합체이다. 그러므로 모든 형체는 분해될 수 있다. 물질은 영원히 지속되지 않는 어떤 것이다. 왜냐하면 물질은 단지 높이 성장해야 할, 그러므로 영원히 이러한 형체 안에서 머물지 않는, 영적인 입자들의 형체이기 때문이다. 물질 자체도 영적인 입자이지만, 다시 말해 하나님의 의지에 의해 굳어진 영적인 능력이지만, 그러나 항상 지속되는 분해와 부서지는 일을 통해, 다시 새로운 형체가 되면서, 끝없이 긴 기간 후에, 자신이 이런 형제 안에 거할 수 있게 된다.

그러므로 모든 볼 수 있는 것들은 아직 성장단계의 초기에 있는 영적인 힘이다. 반면에 이미 성장한 영적인 존재들은 사람의 눈으로 볼 수 없다. 그러나 볼 수 있는 형체 안에서 거할 수 있기 위해 볼 수 있는 형체를 사용한다. 그러므로 모든 형체 안에 어떠한 자기 자신을 의식하지 못하는, 그러나 연합이 되어, 능력의 충만함을 얻기 위해, 같은 입자와 연합이 되기를 갈망하는 영적인 입자들이 살고 있다. 왜냐하면 모든 입자들이 완성을 추구하고 있기 때문이다. 물질이 분해된다면, 즉 한 형체가 파괴된다면, 자유롭게 된 영적인 입자들이 똑같은 영적인 존재들을 추구하여 새로운 살아 있는 형체를 이루기 위해 하나가 된다. 이러한 과정이 자연 가운데 항상 지속되는 생성되고 다시 분해되는 일이다. 다시 말해 이 과정이 자연 가운데 지속으로 태어나고, 죽는 일이 일어나게 한다.

영적인 입자들이, 어떤 면에서 영적인 입자들 각각이, 어떤 면에서는 셀 수 없이 많은 영적인 입자들이 모여, 모든 창조물의 과정을 거친다. 이에 합당하게 영적인 입자들을 둘러싸고 있는 형체의 크기와 종류가 달라진다. 이러한 영적인 입자들을 자신 안에 담고 있는 모든 것들이 물질이다. 그러나 물질 자체는 이러한 성장단계의 초기에 있는, 그러므로 사람의 눈으로 볼 수 있는 영적인 입자들로 구성되어 있다. 왜냐하면 사람의 눈은 이미 성장한 영적인 존재들을 단지 볼 수 없기 때문이다. 그러므로 볼 수 있는 모든 것들은 온전하지 못한 것으로, 다시 말해 하나님으로부터 멀리 있는, 자신의 성장과정을 시작하는 영적인 존재로 여겨야만 한다. 볼 수 있는 모든 것 안에 거하는 영적인 입자는 이미 이러한 과정을 거치고 있고, 스스로 하나님을 추구한다. 그러므로 파괴되는 일은, 즉 형체가 죽게 되거나 분해되는 일은, 즉 물질이 헛되다는 사실은 하나님의 뜻에 합당한 일이다. 왜냐하면 물질을 통해 이러한 영적인 존재가 성장하는 일을 가능하게 해주기 때문이다.

아멘

Translator

Materie și spirit....

Ce este lumea și materia ei.... această întrebare îi preocupă pe mulți oameni, și totuși ei nu reușesc să o rezolve în virtutea gândirii lor intelectuale. Tot ceea ce este vizibil este materie, adică substanță care s-a condensat în formă. Într-o anumită măsură, a devenit materie vizibilă doar prin condensare, căci înainte era invizibilă, adică substanță spirituală. Substanța spirituală este puterea care a apărut de la Dumnezeu, care devine ceea ce este conform voinței Sale, de îndată ce Dumnezeu i-a destinat o anumită formă. Această formă este din nou uniunea a nenumărate substanțe, deci o entitate care se poate dizolva pentru a elibera din nou fiecare substanță individuală, dacă aceasta este voința lui Dumnezeu. Prin urmare, orice formă este distructibilă, materia este ceva care nu are o existență veșnică, deoarece ea este doar învelișul unor substanțe spirituale care urmează să se dezvolte ascendent și, prin urmare, nu rămân în aceste învelișuri pentru totdeauna. Materia însăși este într-adevăr și ea substanță spirituală, adică forță spirituală condensată prin voință divină, dar care, prin dizolvarea și disiparea perpetuă și prin formarea din nou, devine la fel, astfel încât, după un timp infinit de lung, să se poată adăposti într-o astfel de formă. Astfel, tot ceea ce este vizibil este putere spirituală care se află încă în stadiul inițial de dezvoltare, în timp ce spiritualul deja mai matur este invizibil pentru ochiul uman, dar se folosește de o formă vizibilă pentru a se adăposti în ea. Astfel, ceva spiritual trăiește în fiecare formă, o ființă care nu este conștientă de ea însăși, dar care tânjește după unirea cu ființe similare pentru a-și spori abundența de putere prin această unire. Căci fiecare ființă tinde spre perfecțiune. De îndată ce materia se dizolvă, adică o formă se dezintegrează, esența eliberată tinde spre aceeași esență și se unește pentru a anima o nouă formă. Acest proces stă la baza apariției și dispariției perpetue în natură, fiind astfel cauza vieții și morții constante în natură. Substanțele spirituale umblă prin întreaga creație, parțial singure, parțial unite în număr nenumărat. Iar formele care le înconjoară sunt corespunzătoare în mărime și în felul lor. Tot ceea ce ține în sine acest spiritual este materie. Dar materia însăși este formată din astfel de substanțe spirituale care se află la începutul dezvoltării și, prin urmare, pot fi vizibile și pentru ochiul uman, deoarece numai spiritualul deja mai matur este invizibil. Astfel, tot ceea ce este vizibil trebuie considerat ca fiind imperfect, adică spiritualul care este departe de Dumnezeu, care își începe cursul de dezvoltare. Spiritualul conținut în el a parcurs deja acest drum și tinde deja spre Dumnezeu, motiv pentru care o distrugere, adică o pieire sau o dizolvare a formei, deci trecătoare a materiei, corespunde voinței lui Dumnezeu, deoarece aceasta permite acestui spiritual să se dezvolte mai departe....

Amin

Translator