• Indietro

Dio Stesso ha compiuto l’Opera di Redenzione

Quando il Mio Involucro umano doveva celare l’Eterna Divinità, la miseria sulla Terra era così grande, che soltanto Dio Stesso poteva portare l’Aiuto agli uomini, e questo in un modo che Egli venne sulla Terra come Uomo per fornire la lotta contro colui che era colpevole dello stato miserevole, nel quale si trovavano gli uomini. Quell’Uomo doveva avere tutte le premesse naturali, in Lui doveva incorporarSi un’Anima dall’Alto, affinché l’eterna Divinità poteva trovare dimora in questo, senza consumare quest’Uomo con la Sua Pienezza di Luce e Forza. Perché doveva agire in una sfera che corrispondeva al Suo Essere Ur, poteva stare soltanto in un Vaso che era senza peccato, che d’altra parte però aveva la facoltà di poter soffrire, perché si trattava di rimettere un’enorme colpa di peccato, per redimere l’umanità. E così Dio Stesso ha compiuto l’Opera di Redenzione, perché Era l’Amore Stesso, che ora Si celava in Me come l’Involucro umano e quindi ho percorso la difficile via verso la Croce, per aiutare i Miei fratelli caduti. Esisteva soltanto una soluzione, che uno Spirito d’Angelo - un Essere non caduto - Si è offerto di percorrere la via terrena in un Involucro umano, che questo Spirito d’Angelo compiva un’Opera del più grande Amore, che offriva all’Eterno Amore lo spazio, che ora lo colmava totalmente, in modo che l’Amore Stesso ha portato il Sacrificio, che l’Amore Stesso ha preso su di Sé l’incommensurabile colpa, per prestare l’Espiazione alla Giustizia di Dio, che poteva prestare soltanto Dio Stesso come l’Eterno Amore, perché diversamente non era da estinguere in eterno dall’umanità empia stessa. Quindi, ho condotto come Uomo una lotta contro colui che vi teneva catturato. Ho condotto questa lotta con l’Arma dell’Amore contro cui il Mio avversario è impotente. Ho insegnato l’Amore, ho vissuto d’esempio per gli uomini una vita d’Amore, ho dimostrato loro il potere dell’Amore ed ho incoronato quest’Opera con la Mia morte sulla Croce, che ho subìto da Innocente e Sono morto sotto terribili dolori sulla Croce. Una tale Opera la poteva compiere soltanto l’Amore, il Quale Era dunque in Me e dava a Me come Uomo la Forza per l’incommensurabile sofferenza, ma ho sofferto per i Miei fratelli caduti, volevo loro aprire il Regno di Luce e portare Redenzione dalla loro colpa anche a coloro, che erano già deceduti prima della Mia morte sulla Croce, perché per tutti coloro una porta era chiusa, che ho aperto solo Io attraverso la Mia Opera di Redenzione. Ma dato che l’Amore Mi colmava totalmente, dato che in certo qual modo Ero diventato l’Amore, quindi in Me Stesso Era soltanto l’Amore, potevo anche dire di Me Stesso, che Io Stesso avevo accolto la Divinità Stessa ed in conseguenza ogni uomo che vedeva Me, doveva vedere il Padre, perché Io ed il Padre E’ diventato Uno, Lui E’ diventato Uomo, ed Io diventavo Dio, e Lo rimarrò in tutta l’Eternità. Perché Dio E’ l’Amore, e questo colmava totalmente l’Uomo Gesù e dato che volevo Essere per gli uomini un Dio visibile, ho scelto per Me l’Involucro dell’Uomo Gesù che Si è lasciato del tutto irradiare da Me ed ora diventavo in Lui un Dio visibile per ogni anima della Luce. Perché una volta gli esseri erano caduti da Me, perché non erano in grado di contemplarMi, Che nella Mia Forza Ur e nella Mia Luce Ur non potevo mai diventare contemplabile dagli esseri, che erano proceduti da Me. Ma ho tenuto conto del desiderio delle Mie creature, in Gesù Sono diventato per voi il Dio visibile, Che ora potete vedere da Volto a volto.

Amen

Dumnezeu Însuși a săvârșit lucrarea de mântuire....

Atunci când acoperământul Meu uman trebuia să adăpostească Eterna Divinitate, greutățile de pe Pământ deveniseră atât de mari încât numai Dumnezeu Însuși putea aduce ajutor oamenilor, și aceasta în așa fel încât El a pășit pe Pământ ca ființă umană pentru a duce o luptă împotriva (celui) care era vinovat de starea mizerabilă în care se aflau oamenii.... Iar această ființă umană trebuia să aibă toate premisele firești, un suflet de Sus trebuia să se întrupeze în ea, astfel încât Dumnezeirea eternă să-și poată găsi o locuință în ea, fără a consuma această ființă umană cu abundența sa de lumină și putere. Pentru că trebuia să lucreze într-o sferă care să corespundă naturii sale fundamentale, ea nu putea să locuiască decât într-un vas fără de păcat, dar care, pe de altă parte, avea și capacitatea de a putea suferi, deoarece trebuia achitată o imensă vină a păcatului pentru a răscumpăra umanitatea. Și astfel, Dumnezeu Însuși a săvârșit actul de mântuire, căci El era Iubirea Însăși, Care acum se adăpostea în Mine ca înveliș uman și astfel am parcurs drumul dificil al crucii pentru a-i ajuta pe frații Mei căzuți.... Nu exista decât o singură soluție, aceea că un spirit angelic.... o ființă necăzută.... s-a oferit să parcurgă calea pământească într-un înveliș uman, că acest spirit angelic a săvârșit o lucrare de cea mai mare iubire, că a oferit spațiu Iubirii Eterne Care acum îl umplea complet, astfel încât Iubirea Însăși a făcut jertfa, că Iubirea Însăși a luat asupra Sa vina incomensurabilă pentru a face ispășirea dreptății lui Dumnezeu, pe care numai Dumnezeu Însuși ca Iubire Eternă o putea face, pentru că altfel nu putea fi răscumpărată veșnic de însăși umanitatea păcătoasă. Așadar, Eu, ca ființă umană, am purtat o luptă împotriva celui care vă ținea captivi.... Am purtat această luptă cu arma iubirii, împotriva căreia adversarul Meu este neputincios.... Am învățat iubirea, am trăit o viață de iubire pentru oameni, le-am dovedit puterea iubirii și am încununat această lucrare cu moartea Mea pe cruce, pe care am suferit-o în mod nevinovat și am murit pe cruce în dureri atroce.... O astfel de lucrare nu putea fi îndeplinită decât prin iubire, Care a fost astfel în Mine și care, ca ființă umană, Mi-a dat puterea de a îndura suferințe incomensurabile, dar am suferit pentru frații Mei căzuți, am vrut să deschid împărăția luminii pentru ei și, de asemenea, să aduc răscumpărarea din vina lor celor care plecaseră deja înainte de răstignirea Mea. Căci pentru toți aceștia era închisă o poartă pe care Eu am deschis-o doar prin actul Meu de mântuire. Dar, întrucât iubirea M-a umplut complet ca ființă umană, întrucât am devenit Eu Însumi iubire într-o anumită măsură, deci numai iubirea era în Mine Însumi, am putut spune despre Mine Însumi că Dumnezeu era în Mine, că Eu Însumi am primit dumnezeirea și, în consecință, fiecare persoană care Mă vedea trebuia să-L vadă pe Tatăl, căci Eu și Tatăl am devenit una.... El a devenit om și Eu am devenit Dumnezeu.... și așa va rămâne pentru eternitate. Căci Dumnezeu este iubire, iar aceasta a umplut complet ființa omului Iisus și, întrucât am vrut să fiu un Dumnezeu vizibil pentru oameni, am ales în acest scop învelișul omului Iisus, care s-a lăsat complet pătruns de Mine și am devenit acum un Dumnezeu vizibil în el pentru fiecare suflet de lumină. Căci odată ființele s-au îndepărtat de Mine pentru că nu au putut să Mă privească pe Mine, Care în puterea Mea elementară și în lumina Mea elementară nu puteam fi văzut niciodată de ființele care au ieșit din Mine.... Dar Eu am luat în considerare dorința creațiilor Mele vii.... Eu am devenit un Dumnezeu vizibil pentru voi în Iisus, pe Care acum Îl puteți vedea față în față....

Amin