• Indietro

“In principio era la Parola …”

Voglio sottolineare sempre di nuovo una cosa, che Io Sono la Parola dall’Eternità. Io Sono la Parola. Ma la Parola era in Principio con Dio. Come volete comprendere questo? Io Stesso Sono Tutto in tutto, perché tutto ciò che esiste è Forza irradiata, alla quale ho dato la Vita. Ho creato degli esseri dello stesso genere, che nella loro sostanza Ur erano uguali come Sono Io Stesso: Divina Forza d’Amore. E con questi esseri stavo sin dal Principio in contatto tramite “la Parola”. Quindi la Parola era in “Principio”, quando gli esseri sono stati chiamati da Me in Vita. Prima non esisteva nulla che potesse sentire la Mia Parola, benché Io ho sempre ed eternamente portato in Me la Parola, perché sono un Essere auto consapevole, pensante, il Quale ha messo in Atto la Sua Volontà e quindi poteva creare ciò che Gli volteggiava come Idea oppure Pensiero. Ora, gli esseri che erano proceduti dalla Mia Forza, sono stati bensì proceduti dalla Mia Forza, erano esternati da Me bensì come autonomi, ma Sono rimasto con loro in costante contatto attraverso la “Mia Parola”. Io parlavo a loro, loro Mi comprendevano ed erano perciò incommensurabilmente beati.

Io Stesso Ero la Parola, perché anche se non erano in grado di vederMi, la Mia Parola dimostrava loro la Mia Esistenza, loro sapevano che procedeva dall’Essere, il Quale li aveva creati e Che li amava oltremodo potentemente. Questa Mia Parola era la vera Vita in loro, era laCorrente di Forza cheaffluiva ininterrottamente a loro, che donava loro la conoscenza più sublime, perché attraverso la Mia Parola è diventato tutto comprensibile per loro. Afferravano tutti i collegamenti, sapevano della Forza Ur, dalla Quale erano defluiti, e stavano in collegamento con questa Forza Ur, perché La sentivano, la Quale frequentava con loro nell’infinito Amore attraverso la Parola. Io Ero la Parola Stessa, la Quale però Si manifestava solamente nei confronti di quelle creature che chiamavo in Vita. E per questi esseri quindi esisteva un inizio, mentre Io Stesso Sono dall’Eternità. Ma per questi esseri creati da Me non esiste nessuna fine. Loro sussisteranno in tutta l’Eternità, e la loro più grande Beatitudine consisterà nel fatto, di sperimentare Me Stesso attraverso la Parola, di venir interpellati da Me e di poter condurre uno scambio beato. Una gran parte degli esseri creati però si è giocata la Grazia e la Beatitudine di sentire la Mia Parola, perché hanno respinto la Corrente della Mia Forza d’Amore e diventavano incapaci di sentirMi, perché si allontanavano da Me ed impedivano ogni scambio attraverso la Parola, si chiudevano e diventavano degli esseri morti, perché non avevano più nessun legame con Me. Ed hanno perduto anche la Beatitudine, che preparava loro soltanto la Mia Irradiazione d’Amore diventata forma, la Mia Parola. L’intimo legame con Me ha anche irrevocabilmente per conseguenza che risuoni la Mia Parola, ma l’allontanamento da Me deve sempre essere dello stesso significato con l’ammutolire della Mia Manifestazione d’Amore, della Mia Parola. Ma l’essere non finirà mai in eterno, ma sarà beato sempre soltanto, quando può sentire la Mia Parola, oppure anche: Io Stesso Sono la Parola, e soltanto la Mia Presenza presenta la Beatitudine all’essere, e la Mia Presenza si dimostrerà sempre, mentre l’essere può sentire Me. E quello che Io gli dico, lo renderà incommensurabilmente felice, perché gli dona la Luce più chiara, la conoscenza della sua origine e il riconoscere il Mio Essere, il Mio Operare ed Agire nell’intera Infinità.

Un tale sapere rende felice l’essere, in particolare quando si è trovato prima per lungo tempo in uno stato separato, ignaro, quando era per lungo tempo separato da Me e come essere isolato aveva rinunciato ad ogni legame con Me e perciò era anche infelice. Appena può di nuovo sentire la Mia Parola come era in principio, è anche di nuovo da chiamare beato, perché sentire la Mia parola dimostra anche la Mia Presenza e questa dimostra, che l’essere si avvicina di nuovo allo stato Ur, come era in principio, che è di nuovo diventata la creatura divina, che era proceduta da Me in tutta la perfezione, perché l’ha chiamata in Vita il Mio ultragrande Amore, per poterla rendere felice in eterno. Lo stretto legame con Me è dimostrato solamente attraverso il sentire della Mia parola, perché dove risuona la Parola, là Sono Io Stesso, Che Sono la “Parola” dall’Eternità. E voglio trasferire tutto il Mio Pensare, Volere ed Agire sulle Mie creature, e questo avviene sempre soltanto attraverso la Parola, attraverso il contatto fra l’essere e Me, che rende possibile affinché la Mia Parola risuoni. E questa Parola nuovamente è il Mio Pensiero coniato come forma.

Voglio far partecipi le Mie creature in tutto il Mio Pensare, Volere ed agire, e perciò a loro affluisce la Mia Parola ed in ciò gli esseri trovano la loro felicità, che si possono sottomettere del tutto alla Mia Volontà, che hanno in sé lo stesso pensare e volere e che sono comunque degli esseri totalmente liberi, autonomi, che non stanno sotto alla Mia costrizione e ciononostante non pensano e vogliono diversamente, perché hanno di nuovo raggiunto il grado della perfezione, nel quale stavano in principio. Solo il più intimo collegamento con Me fa loro sentire anche la Mia Parola, ma questa garantisce poi anche all’essere la Beatitudine ed una Vita eterna.

Amen

"La început a fost Cuvântul...."

Un lucru pe care vreau să-l subliniez din nou și din nou, că Eu sunt Cuvântul din eternitate.... Eu sunt Cuvântul.... Dar a fost Cuvântul la început cu Dumnezeu.... Cum vreți să înțelegeți acest lucru? Eu însumi sunt totul în toate, căci tot ce există este puterea emanată căreia i-am dat viață.... Am creat ființe de același fel pentru Mine, care în substanța lor originară erau la fel ca Mine Însumi: puterea divină a iubirii.... Și am fost în contact cu aceste ființe încă de la început prin "Cuvânt".... Așadar, Cuvântul era la "început".... când ființele au fost chemate la existență de către Mine.... Înainte de asta nu a existat nimic care să poată auzi Cuvântul Meu, deși am purtat întotdeauna și pentru totdeauna Cuvântul în Mine, pentru că Eu sunt o Ființă conștientă de sine, care gândește, care și-a pus voința în acțiune și astfel a putut crea tot ceea ce a avut în minte ca idee sau gând.... Ființele, care au apărut din forța Mea, erau cu siguranță exteriorizate de Mine ca fiind independente, însă am rămas în contact permanent cu ele prin "Cuvântul Meu"..... Eu le-am vorbit, ele M-au înțeles și de aceea au fost nespus de binecuvântate.... Eu Însumi eram Cuvântul, căci, deși nu Mă puteau vedea, Cuvântul Meu le dovedea totuși existența Mea, ele știau că acesta emana de la Ființa care îi crease și care le iubea în mod suprem. Acest Cuvânt al Meu a fost viața reală din ele, a fost fluxul inexorabil de putere care le-a dat realizarea supremă, căci prin Cuvântul Meu totul a devenit inteligibil pentru ele, au înțeles toate corelațiile, au cunoscut puterea elementară din care au ieșit și au fost în contact permanent cu această putere elementară, căci au auzit-o, care a comunicat cu ele în iubire infinită prin Cuvânt.... Eram Cuvântul Însuși, care, totuși, nu se exprima decât pentru acele creaturi pe care le chemam în ființă.... Și astfel, pentru aceste ființe a existat un început, în timp ce Eu sunt Eu Însumi din eternitate.... Dar nu există sfârșit pentru ființele create de Mine.... Ele vor continua să existe pentru eternitate, iar cea mai mare fericire a lor va consta întotdeauna în a Mă experimenta pe Mine Însumi prin Cuvântul Meu, în a fi abordate de Mine și în a putea avea un schimb fericit. Cu toate acestea, o mare parte din ființele create și-au refuzat harul și fericirea de a auzi Cuvântul Meu, pentru că au respins fluxul Meu de iubire și au devenit incapabile să Mă audă, deoarece s-au îndepărtat de Mine și au împiedicat orice schimb prin Cuvânt, s-au închis în sine și au devenit ființe moarte, deoarece nu mai aveau nicio legătură cu Mine....Și au pierdut de asemenea toată fericirea pe care doar iluminarea Mea de iubire, care devenise formă....Cuvântul Meu.... le pregătise. Legătura intimă cu Mine are ca rezultat irevocabil și răsunetul Cuvântului Meu, însă întoarcerea de la Mine trebuie să fie întotdeauna sinonimă cu reducerea la tăcere a expresiei iubirii Mele, a Cuvântului Meu.... Dar ființa nu se va sfârși niciodată, dar va fi fericită doar dacă poate auzi Cuvântul Meu, sau de asemenea: Eu Însumi sunt Cuvântul, și doar prezența Mea oferă ființei fericire, iar prezența Mea se va dovedi întotdeauna prin capacitatea ființei de a Mă auzi.... Iar ceea ce îi spun va face ființa extrem de fericită, pentru că îi oferă cea mai strălucitoare lumină, recunoașterea originii sale și recunoașterea Ființei Mele, a activității și lucrării Mele în tot infinitul..... O astfel de cunoaștere face ființa fericită, mai ales dacă a fost într-o stare de ignoranță pentru o lungă perioadă de timp înainte, dacă a fost separată de Mine pentru o lungă perioadă de timp și, ca ființă izolată, a renunțat la orice legătură cu Mine și, prin urmare, a fost de asemenea nefericită. De îndată ce poate auzi din nou Cuvântul Meu, așa cum a fost la început, ea poate fi numită din nou fericită, pentru că auzirea Cuvântului Meu dovedește prezența Mea, iar prezența Mea dovedește că ființa se apropie din nou de starea inițială, așa cum a fost la început.... că a redevenit creatura divină, care a ieșit din Mine în toată perfecțiunea, care a chemat la existență iubirea Mea extrem de mare pentru a o putea face fericită pentru totdeauna. Legătura strânsă cu Mine se dovedește doar prin ascultarea Cuvântului Meu, căci acolo unde sună Cuvântul, Eu Însumi Sunt, Care sunt "Cuvântul" din eternitate..... Vreau să-Mi transfer toată gândirea, voința și activitatea în creațiile Mele vii, iar acest lucru nu se întâmplă decât prin intermediul Cuvântului, prin contactul dintre ființă și Mine, care face posibil răsunetul Cuvântului. Și acest Cuvânt este din nou gândul de la Mine, modelat în formă.... Vreau ca toate creațiile Mele vii să participe la toate gândurile, voința și activitatea Mea și, prin urmare, Cuvântul Meu curge către ele, iar ființele își găsesc fericirea în faptul că li se permite să se supună complet voinței Mele, că au aceeași gândire și voință în ele însele și că sunt totuși ființe complet libere, independente, care nu se află sub constrângerea Mea și totuși nu gândesc și nu doresc altfel, pentru că au ajuns din nou la gradul de perfecțiune în care se aflau la început.. Doar cea mai intimă legătură cu Mine îi va permite să audă și Cuvântul Meu, dar chiar și atunci aceasta îi va garanta ființei beatitudinea și viața veșnică....

Amin