• Indietro

“Dio mandò Suo Figlio sulla Terra.... ”

Vi viene sempre di nuovo dato il Chiarimento sul fatto, che l’Anima di Gesù veniva dal mondo di Luce sulla Terra, per incorporarSi nell’Uomo Gesù per via di una Missione che richiedeva un’Anima pura, perché Dio Stesso voleva prendere dimora in quest’Anima e lo poteva fare soltanto in un’Anima pura senza peccato. Egli inviò Suo Figlio sulla Terra. Quale Parola ve lo può confermare ancora più chiaramente? Era un’Anima non caduta, al contrario delle anime degli uomini, che devono percorrere il lungo cammino di sviluppo attraverso la Creazione ed iniziare la loro incorporazione come uomo in uno stato molto imperfetto. Questo non esclude però, che l’Anima di Gesù doveva indicibilmente lottare e combattere contro tutto lo spirituale immondo, che La opprimeva dall’esterno, perché il Suo Corpo era materia immatura e da queste sostanze non redente l’Anima veniva duramente oppressa attraverso l’influenza dell’avversario. Il Corpo era attaccato da tutte le passioni terrene ed esigeva l’adempimento dei suoi istinti, che gli erano ancora attaccati quindi come appartenenza delle sostanze ancora molto immature del Corpo. L’Anima di Gesù venne sulla Terra totalmente pura, ma si appendevano a Lei innumerevoli entità immature, le quali l’Anima non doveva scuotersi di dosso, ma le doveva addolcire e portare alla maturazione. Anche dall’esterno infuriava pure dello spirituale immaturo contro all’Uomo Gesù, l’ambiente agiva sulla Sua Anima, in modo che questa aveva da sostenere tutte le lotte interiori, che anche un’anima caduta doveva sostenere, e perciò è ingiusto dire che per via della perfezione della Sua Anima all’Uomo Gesù fosse stato più facile compiere quest’Opera di Redenzione. Al contrario, la Sua Anima soffriva, perché era pura e senza peccato, soffriva ancora di più sotto l’ambiente immaturo, la Sua pura Anima era oltremodo sensibile contro il peccato, contro tutto ciò che infuriava contro di Lui come l’agire dell’avversario di Dio da parte dei prossimi. L’oscurità nella quale l’Anima di Luce doveva dimorare, era per Lei un tormento inesprimibile, e ciononostante era colma dell’ardente Amore per questa umanità empia e la voleva redimere dal peccato e dalla morte. Tutto il luciferino si spingeva bensì verso l’Anima di Gesù, ma nulla poteva riuscire affinché Gesù Stesso cadesse nel peccato. Egli resistette a tutte le tentazioni, Egli combatté contro il Suo avversario e contro tutto lo spirituale immondo che Lo opprimeva. Il Suo Amore non diminuiva verso i Suoi fratelli che erano nella miseria, e Gli riuscì pure a spiritualizzare le sostanze spirituali immonde del Suo Corpo, appunto attraverso l’Amore, che aumentava costantemente e colmava l’Uomo Gesù talmente, che l’Eterno Amore Stesso prese dimora in Lui, il Quale non avrebbe però mai potuto manifestarSi in un’anima empia, senza che questa fosse svanita. Perché voi uomini non volete lasciar valere questa Parola: “Egli mandò Suo Figlio sulla Terra..”? Quello che proviene da Lui, è perfetto e quindi si dice: “Egli discese sulla Terra”, non: “Egli salì dall’abisso.... ” Il luciferino circondò bensì moltissimo l’Anima di Gesù, ma si avvicinò alla Sua Anima dall’esterno, che però gli resistette e non si lasciò portare alla caduta, cosa che era l’intenzione dell’avversario di Dio. Sia che siano state delle sostanze spirituali immature, che Lo opprimevano dal Corpo, sia che erano degli esseri non redenti, che cercavano di appendersi a Lui come inviati di Satana, la Sua pura Anima prestò resistenza e respinse il satanico, mentre portava lo spirituale immaturo del suo Corpo alla maturazione, in modo che si poteva unire spiritualizzato con l’Anima, quando Gesù aveva compiuto la Sua Opera d’Amore. Appena l’Anima entrò nel regno dell’oscurità, era anche esposta alle forze luciferine, ma non soccombette a queste, ma le resistette, perché fu colma d’Amore e questo Amore Le diede la Forza di perseverare fino alla fine. L’anima però portò l’Amore dall’Alto, l’Amore non La lasciò, ma Si unì sempre di più con l’Eterno Amore, quindi si svolse l’unificazione, che dev’essere la meta finale di ogni uomo che passa sulla Terra. L’Uomo Gesù Si E’ divinizzato sulla Terra tramite il Suo grande Amore ed il Suo smisurato soffrire e tormentoso morire. Ma anche Lui doveva lottare per raggiungere questa Divinizzazione, per Lui non era più facile che per ogni altro uomo, perché anche gli uomini possiedono la scintilla divina d’amore e la possono nutrire costantemente e farla divampare chiaramente. Per questo possono richiedere l’Aiuto di Gesù, mentre Gesù attingeva la Forza sempre soltanto dall’Amore, questo Amore però Era Dio Stesso, il Quale Si celava in Lui. Dio d’altra parte Si poteva celare soltanto in un essere senza peccato, non avrebbe mai potuto entrare in un’anima che, da caduta, aveva percorso la via verso l’Alto attraverso la Creazione, un’anima, che una volta era “caduta” da Lui ed ha rifiutato il Suo Amore, perché appunto questa era la colpa primordiale, che gravava su tutti gli esseri caduti, e questa colpa ur avrebbe dovuto essere estinta, prima che fosse possibile di nuovo un’unione con Dio. Se l’Anima dell’Uomo Gesù quindi fosse stata un’anima “caduta”, allora prima della morte sulla Croce non era redenta, ed allora Dio Stesso non avrebbe mai potuto prendere dimora in lei. Ma Lui Era in Gesù, perché Egli Era l’Amore. Dio Stesso Era diventato Uomo. Ma la Divenuta Uomo di Dio non sarebbe mai potuta essere possibile, che però è e rimarrà il più grande Mistero. Un Essere puro doveva compiere l’Opera dell’Espiazione per la colpa primordiale degli uomini, perché un essere caduto stava lui stesso ancora sotto il dominio dell’avversario di Dio e da sé stesso non avrebbe mai potuto avere la forza di staccarsi dall’avversario, dal suo carceriere. Ora l’uomo lo può fare, perché per questo Gesù Cristo è morto sulla Croce. Un’Anima di Luce doveva combattere contro l’avversario, e Gesù ha sostenuto questa lotta, perché la Sua Forza Era l’Amore, perché Lui Stesso conduceva questa lotta unito con Dio Stesso, l’Eterno Amore, e quindi Dio Stesso ha redento gli uomini dal peccato e dalla morte. Su questo dev’essere dato chiarimento a voi uomini, perché delle opinioni errate conducono anche a conclusioni errate. Lucifero non avrebbe dovuto condurre nessuna lotta contro Gesù, se avesse posseduto il dominio su di Lui. Ogni anima caduta si trova sotto il potere dell’avversario, finché è redenta da Gesù Cristo. Un anima caduta non sarebbe mai riuscita a vincere l’avversario. L’Opera di Redenzione però non era ancora compiuta, una lotta di Gesù sarebbe quindi stata senza risultato, perché un essere caduto, che una volta si è opposto contro la Forza d’amore di Dio, aveva bensì ricevuto da Dio una piccola scintilla d’amore. ma questa non avrebbe mai potuto divampare in un chiaro ardore, perché l’avversario lo avrebbe impedito e l’essere stesso era troppo debole. Comprendetelo, voi uomini, che vi smarrite nel pensare errato, se non vi liberate di questa opinione, che l’Anima di Gesù è una parte luciferina, quindi una volta caduta da Dio. Rendereste questo problema della Divenuta Uomo di Dio ancora più incomprensibile e dubbioso attraverso questo punto di vista. Perciò vi deve sempre di nuovo essere sottoposta la pura Verità, perché soltanto la Verità fornisce a voi uomini una vera Luce, e la Verità procederà sempre da Dio Stesso.

Amen

"Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său pe Pământ...."

În repetate rânduri sunteți informați că sufletul lui Iisus a venit pe Pământ din lumea luminii pentru a se întrupa în ființa umană Iisus, de dragul unei misiuni care necesita un suflet pur, căci Dumnezeu Însuși dorea să se sălășluiască în acest suflet și nu putea face acest lucru decât într-un suflet pur, fără păcat.... L-a trimis pe Fiul Său pe Pământ.... Poate un cuvânt mai clar să confirme acest lucru?. A fost un suflet necăzut, spre deosebire de sufletele umane, care trebuie să parcurgă lungul curs de dezvoltare prin creație și să intre în întruparea lor ca ființă umană într-o stare foarte deficitară.... Totuși, acest lucru nu exclude faptul că sufletul lui Iisus a trebuit să se lupte în mod indescriptibil cu toate lucrurile nespirituale care îl asaltau din exterior.... Căci trupul Său era o materie imatură, iar prin aceste substanțe nedesăvârșite sufletul a fost greu încercat de influența adversarului.... Trupul era chinuit de toate patimile pământești și cerea împlinirea îndemnurilor sale, care de aceea se agățau de el ca aparținând substanțelor încă foarte imature ale trupului. Sufletul lui Iisus a venit pe Pământ complet pur, dar de el s-au atașat nenumărate entități imature, de care sufletul nu avea voie să se scuture, ci trebuia să le liniștească și să le aducă la maturitate. Substanțele spirituale imature l-au luat cu asalt pe Iisus omul din exterior, mediul înconjurător i-a afectat sufletul, astfel încât acesta a trebuit să suporte toate luptele interioare, pe care trebuie să le suporte și un suflet căzut, și de aceea este incorect faptul că a fost mai ușor pentru Iisus omul să realizeze această lucrare de mântuire datorită perfecțiunii sufletului său.... Dimpotrivă, sufletul Său, pentru că era pur și fără păcat,.... a suferit mult mai mult din cauza mediului imatur, sufletul Său pur a fost extrem de sensibil la păcat, la tot ceea ce a luat cu asalt împotriva Sa din partea semenilor ca influență a adversarului lui Dumnezeu.... Întunericul în care a trebuit să locuiască sufletul de lumină a fost un chin de nedescris pentru el și totuși era plin de o dragoste arzătoare pentru această omenire păcătoasă și dorea să o răscumpere din păcat și moarte. Toate lucrurile luciferice au apăsat cu siguranță asupra sufletului lui Iisus, dar nimic nu a reușit să îl facă pe Iisus Însuși să cadă în păcat. El a rezistat tuturor ispitelor, a luptat împotriva adversarului Său și, de asemenea, împotriva tuturor lucrurilor nespirituale care îl asaltau.... Iubirea Sa nu s-a diminuat față de frații Săi aflați în nevoie și a reușit să spiritualizeze și substanțele nespirituale din trupul Său, tocmai datorită iubirii care a crescut constant și care l-a umplut atât de mult pe omul Iisus, încât însăși Iubirea Eternă a pus stăpânire pe El.... Dar care nu s-ar fi putut manifesta niciodată într-un suflet păcătos fără ca acesta să fi pierit.... De ce voi, oamenii, nu vreți să acceptați acest Cuvânt: "L-a trimis pe Fiul Său pe Pământ...."?. Ceea ce vine de la El este desăvârșit și de aceea se spune: "S-a coborât pe Pământ", nu: "S-a ridicat din adânc". Într-adevăr, lucifericul a înconjurat în mare măsură sufletul lui Iisus, dar s-a apropiat de sufletul Său din exterior, care, totuși, i-a rezistat și nu s-a lăsat doborât, ceea ce adversarul lui Dumnezeu intenționa.... Fie că era vorba de substanțe spirituale imature care Îl hărțuiau din trup...., fie că era vorba de ființe neîmpăcate care încercau să se atașeze de El ca emisari ai lui Satana.... Sufletul Său pur a rezistat și a respins satanicul în timp ce aducea la maturitate substanțele spirituale imature din trupul Său, pentru ca acestea să se poată alătura sufletului ca spiritualizat, atunci când Iisus și-a împlinit lucrarea Sa de iubire. De îndată ce sufletul a intrat în împărăția întunericului, a fost expus și el forțelor luciferice, însă nu a cedat în fața lor, ci le-a rezistat pentru că era plin de iubire și această iubire i-a dat puterea de a persevera până la sfârșit. Dar iubirea a adus-o sufletul cu el de Sus, iubirea nu l-a abandonat, ci l-a unit tot mai mult cu Iubirea Eternă și astfel a avut loc unificarea care ar trebui să fie scopul final al fiecărei ființe umane care pășește pe Pământ. Omul Iisus s-a divinizat pe Pământ prin marea Sa iubire și prin suferința Sa excesivă și moartea agonizantă.... Cu toate acestea, și El a trebuit să lupte pentru a obține această divinizare, nu a fost mai ușor pentru El decât pentru alți oameni, deoarece și oamenii posedă scânteia divină a iubirii și o pot alimenta în mod constant și o pot lăsa să se aprindă cu strălucire.... și pot cere ajutorul lui Iisus pentru a face acest lucru, în timp ce Iisus și-a tras întotdeauna puterea doar din iubire.... dar această iubire era Dumnezeu Însuși, Care se adăpostea în El. Iar Dumnezeu, la rândul său, nu se putea adăposti decât într-o ființă fără păcat, El nu ar fi putut obține niciodată un suflet care.... ca fiind căzut.... parcursese calea ascendentă prin creație.... un suflet care odată căzuse de lângă El și Îi respinsese iubirea.... Căci acesta era păcatul primordial care împovăra toate ființele căzute, iar acest păcat primordial ar fi trebuit mai întâi să fie răscumpărat înainte ca o unire cu Dumnezeu să fie din nou posibilă.... Dacă sufletul omului Iisus ar fi fost un suflet "căzut", atunci nu ar fi fost răscumpărat înainte de moartea de pe cruce, iar atunci Dumnezeu Însuși nu ar fi putut niciodată să se sălășluiască în el.... Dar El era în Iisus, pentru că El era iubire.... Dumnezeu Însuși a devenit om. Dar altfel, întruparea lui Dumnezeu nu ar fi putut fi posibilă, ceea ce este și va rămâne cea mai mare taină.... O ființă pură trebuia să îndeplinească lucrarea de ispășire pentru păcatul primordial al omenirii, deoarece o ființă căzută se afla încă sub stăpânirea adversarului lui Dumnezeu și nu ar fi putut niciodată să adune forța de a se desprinde de adversar, stăpânul său de temniță.... Omul poate acum, pentru că pentru aceasta a murit Iisus Hristos pe cruce.... Un suflet de lumină a trebuit să pornească lupta împotriva adversarului, iar Iisus a biruit această luptă pentru că forța Sa a fost iubirea, pentru că a dus această luptă unit cu Dumnezeu Însuși, Iubirea Eternă, și astfel Dumnezeu Însuși a răscumpărat oamenii din păcat și moarte.... Voi, oamenii, trebuie să fiți informați despre acest lucru, pentru că și opiniile eronate duc la concluzii eronate. Lucifer nu ar fi avut nevoie să ducă o bătălie împotriva lui Iisus dacă ar fi avut stăpânire asupra Lui.... Și fiecare suflet căzut este încă sub puterea adversarului.... până când este răscumpărat de Iisus Hristos.... Niciodată un suflet căzut nu ar fi reușit să-l învingă pe adversar.... Dar lucrarea de răscumpărare nu fusese încă împlinită, lupta lui Iisus ar fi fost deci fără rezultat, căci o ființă căzută care s-a împotrivit cândva forței iubirii lui Dumnezeu a primit cu siguranță o mică scânteie de iubire de la Dumnezeu, dar nu ar fi putut niciodată să o aprindă în cărbuni strălucitori, deoarece adversarul ar fi împiedicat-o, iar ființa însăși era prea slabă.... Înțelegeți, oameni buni, că vă abateți spre o gândire greșită dacă nu vă eliberați de această părere că sufletul lui Iisus este o parte luciferică, deci căzut odată de la Dumnezeu.... Această opinie nu ar face decât să facă problema întrupării lui Dumnezeu și mai de neînțeles și mai discutabilă..... Și, prin urmare, adevărul pur despre acest lucru trebuie să vă fie prezentat mereu și mereu, căci numai adevărul vă oferă vouă, oamenilor, o lumină adevărată, iar adevărul va veni întotdeauna numai de la Dumnezeu Însuși....

Amin