• Indietro

La lotta contro l’amore dell’io

Chi ha superato sé stesso al punto da essere diposto a portare il sacrificio per via del prossimo, ha sostenuto vittorioso la lotto contro l’amore dell’io, e l’amore per il prossimo rafforzato in lui lo porterà anche certamente alla perfezione. Ma la lotta è difficile contro l’amore dell’io, richiede una forte volontà per l’auto superamento, quando l’uomo stesso non viene spinti dall’interiore all’amore attraverso la scintilla spirituale che sonnecchia in lui, che è la parte dell’Amore divino, che è sempre pronto a dare. Allora sarà anche facile per l’uomo svolgere opere d’amore, perché allora il suo essere è già colmo d’amore, segue la spinta dello spirito in sé, il suo essere stesso diventa amore ed adempirà anche lo scopo della sua vita terrena. L’amore dell’io diminuirà sempre di più e lo colmerà sempre di più l’amore che vuole rendere felice; durante la vita terrena entra di nuovo nel suo stato primordiale, che era puro amore.

Ma dove l’amore dell’io è ancora forte ed all’uomo devono essere portati vicini i divini Comandamenti dell’amore, la volontà dell’uomo può aspirare di fare davanti a Dio ciò che è giusto dinanzi ai Suoi Occhi. L’uomo può quindi combattere coscientemente contro l’amore dell’io, può svolgere opere d’amore pianificate, meno spinto dall’interore che nella volontà di adempiere i Comandamenti di Dio. Allora inizialmente sarà ben una lotta, ma quella buona volontà lo farà uscire vittorioso da questa lotta, perché avrà molto Sostegno da Parte di Dio, sperimenterà la fortificazione della sua volontà e gli vengono sempre di nuovo offerte occasioni, in cui può attivarsi amorevolmente. E si conquisterà l’amore corrisposto e questo lo toccherà interiormente e fortificherà la sua volontà d’amore. Ed ora anche in lui diventa percettibile la spinta all’agire nell’amore, non vi si oppone ed ha superato la lotta e la sua anima matura. E quindi è determinante rivolgere la volontà a Dio. Questa volontà si manifesterà sempre di nuovo o si dimostrerà attraverso l’esaudimento della Sua Volontà.

Dove lo spirito nell’uomo si può già manifestare presto, l’uomo sarà anche riconoscibile nell’agire d’amore, attraverso un essere pronto ad aiutare, gentile, che è sempre pronto a servire. Allora la scintilla divina d’amore nel cuore dell’uomo si può sviluppare in una fiamma che divampa chiaramente e questo significa maggior disponibilità d’aiuto ed un gentile servire nell’amore. Ma l’uomo si può anche sentire interpellato dalla Parola di Dio che gli viene guidato e che ha per contenuto i divini Comandamenti dell’amore. Può credere che Dio esige da lui l’amore per Sé e per il prossimo ed allora può approvare intellettualmente e sforzarsi di vivere in modo come glielo prescrivono i Comandamenti di Dio. Ma la sua volontà deve già essere sempre rivolta a Dio, altrimenti non lo toccano nemmeno quegli insegnamenti e lui stesso non si sente interpellato in nessun modo, quando viene predicato l’amore per Dio e per il prossimo.

E’ ben possibile, che attraverso la grande miseria del prossimo cambia la sua mentalità ed è pronto di aiutare. Ed allora inizia quindi anche la lotta contro l’amore dell’io, che costa il più grande superamento e non termina sempre con una vittoria. Ma a tali uomini induriti nel cuore può essere prestato un grande aiuto, quando a loro stessi viene portato molto amore disinteressato, che è in grado di risvegliare l’amore corrisposto, quando vengono aiutati in modo disinteressato ad uscire da miserie, quando viene portato a loro sempre di nuovo amore che percepiscono bensì benevolmente e che può anche cambiare il loro essere. Perché in ogni cuore d’uomo arde la scintilla divina ed appena riesce soltanto ad essere interpellata, essa stessa agisce dall’interno con grande Forza.

Ma agli uomini deve sempre di nuovo essere annunciata la divina Dottrina dell’amore, devono sapere della Volontà di Dio e devono anche sapere dell’effetto di una vita nell’amore come anche dell’insuccesso della vita terrena, che possono diventare beati solo attraverso l’amore e che perciò devono combattere contro l’amor proprio, perché questo è l’amore orientato erroneamente, che è d’ostacolo al perfezionamento dell’uomo, perché è la parte d’eredità di colui che è privo di qualsiasi amore e che perciò è anche infelice, finché non cambia, finché anche il suo essere non sarà diventato amore, come era in principio.

Amen

Luptă împotriva iubirii de sine....

Oricine s-a învins pe sine în așa măsură încât este dispus să facă sacrificii de dragul aproapelui său a trecut victorios de lupta împotriva iubirii de sine, iar iubirea de aproapele întărită în el îl va conduce, de asemenea, cu siguranță, la perfecțiune. Cu toate acestea, lupta împotriva iubirii egoiste este dificilă, este nevoie de o voință puternică pentru a se învinge pe sine, dacă omul nu este împins să iubească din interior de scânteia spirituală latentă în el, care face parte din iubirea divină, care este întotdeauna dispusă să dăruiască. Atunci va fi ușor și pentru om să săvârșească fapte de iubire, pentru că atunci ființa sa este deja plină de iubire.... ea urmează îndemnul spiritului din ea, însăși ființa sa va deveni iubire și își va îndeplini și scopul vieții sale pământești.... Iubirea egoului va deveni din ce în ce mai mică, iar iubirea dătătoare, gratificantă, îl va umple din ce în ce mai mult; el va intra din nou în viața sa pământească (starea sa inițială), care era iubire pură. Dar acolo unde iubirea de sine este încă puternică și unde omul este conștientizat de poruncile divine ale iubirii, voința omului se poate strădui să facă ceea ce este corect în fața lui Dumnezeu în ochii Lui.... Prin urmare, el poate lupta în mod conștient împotriva iubirii de sine, poate să realizeze lucrări planificate de iubire.... mai puțin împins din interior decât în voința de a împlini poruncile lui Dumnezeu.... Atunci va fi cu siguranță o luptă la început, dar această bunăvoință îi va permite să iasă victorios din această luptă, căci va primi mult sprijin din partea lui Dumnezeu.... el va experimenta întărirea voinței sale și, de fiecare dată, i se vor oferi ocazii de a fi activ cu dragoste.... și va dobândi iubire în schimb, iar acest lucru îl va atinge lăuntric și îi va întări voința de a iubi. Și acum se va face simțită în el și dorința de a fi activ în iubire, nu se va împotrivi, și va fi trecut de luptă și sufletul său se va maturiza. Și astfel întoarcerea voinței spre Dumnezeu este decisivă.... Această voință se exprimă sau se dovedește întotdeauna prin împlinirea voinței Sale.... Acolo unde spiritul din ființa umană se poate exprima de timpuriu, aceasta se va putea recunoaște și prin activitatea iubitoare, printr-o natură serviabilă, prietenoasă, care este întotdeauna dispusă să slujească. Atunci, mica scânteie divină de iubire din inima ființei umane se poate dezvolta într-o flacără care se aprinde strălucitor, ceea ce înseamnă o disponibilitate sporită și o slujire plină de bucurie în iubire.... Dar omul se poate simți abordat și de Cuvântul lui Dumnezeu care îi este transmis și care conține poruncile divine ale iubirii. El poate crede că Dumnezeu cere iubire față de El și față de aproapele său, iar apoi poate fi de acord intelectual și poate face un efort pentru a trăi așa cum prescriu poruncile lui Dumnezeu..... Cu toate acestea, voința sa trebuie să fie întotdeauna deja îndreptată spre Dumnezeu, altfel nici măcar aceste învățături nu-l vor atinge și nu se va simți abordat în niciun fel atunci când i se predică iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele. Este cu siguranță posibil ca el să-și schimbe atitudinea prin marea adversitate a semenilor săi și să fie gata să ajute. Și atunci începe lupta împotriva iubirii de sine, care costă mult efort și nu se încheie întotdeauna cu o victorie. Cu toate acestea, astfel de oameni cu inima împietrită pot fi foarte mult ajutați dacă li se arată lor înșiși multă iubire altruistă, care este capabilă să trezească iubirea în schimb.... dacă sunt ajutați să iasă din greutăți într-un mod dezinteresat, dacă li se oferă în mod repetat iubire pe care o vor simți benefic și care le poate schimba și firea.... Căci scânteia divină strălucește în fiecare inimă umană și, de îndată ce reușește să i se adreseze, ea însăși lucrează din interior cu mare putere.... Cu toate acestea, din nou și din nou, învățătura divină a iubirii ar trebui să le fie vestită oamenilor, ei ar trebui să cunoască voința lui Dumnezeu și ar trebui să experimenteze efectele unei vieți de iubire, precum și să știe despre eșecul vieții pământești, că pot deveni fericiți doar prin iubire și că, prin urmare, trebuie să lupte împotriva iubirii de sine, pentru că aceasta este o iubire orientată greșit, care împiedică desăvârșirea ființei umane, pentru că este moștenirea celui care este lipsit de orice iubire și care, prin urmare, este și el nenorocit până când se va schimba și el, până când natura lui va redeveni iubire, așa cum a fost la început....

Amin